Ursitoarele

Am vazut prin Bucuresti tot felul de anunturi legate de ursitoare la botez.
Si mi-am amintit de acest frumos obicei. Si mi-am dat seama ca nu stiu ce presupune. :D
Pasionata de povesti cu zane cum ma stiti, am survolat Gugalu sa vad ce rasare!
Am aflat ca ursitoarele sunt 3 surori care decid soarta fiecaruia la nastere. Deciziile lor depind de dispozitia de moment. Adica, daca esti nascut intr-un ceas bun, ti s-a ursit de bine. Daca nu, nu! :D

​In unele zone ale tarii, pentru ca ursitoarele sa fie blande cu soarta copilului, parintii lasa paine si sare langa patut.
Nu era insa o idee buna sa faci ursitoarele sa se razgandeasca. Dupa cum spun basmele. Desi pareau sa schimbe destinul in bine, consecintele schimbarii erau adesea fatale.
Insa, cum timpul a trecut, iar spiritele padurii si ale vietii omenesti ne-au cam uitat, in lumea moderna au aparut fetele ce devin ursitoare, special pentru copilas, la botez. Mi se pare o idee foarte dragalasa sa ai asa ceva la botezul copilului tau. Cred ca iti da o speranta nemaipomenita sa auzi urari de bine, spuse micutului pe tonuri misterioase.
Si cred ca este foarte frumos si pentru invitati. Mie mi-ar da o doza foarte mare de optimism un astfel de botez.
Iti deschide ochii asupra faptului ca pe undeva, oamenii incep din nou sa creada in povesti cu zane.

Întrebare

Acum, locul meu este pe faţa ta. Stau aici, şi te apăr de tot, de toţi şi de toate. Sunt masca perfectă, sunt minciuna care îţi face viaţa mai uşoară. Eşti mereu pe gânduri, dar nu-ţi place să şi arăţi asta. Îţi place să îi înveseleşti pe ceilalţi. Şi te foloseşti de mine să o faci. Viaţa e oricum de rahat, toţi avem oricum necazuri. De ce să amărâm şi zilele altora, nu-i aşa? De ce să le transmitem infecţiile care ne acaparează existenţa, când ei, ceilalţi, poate sunt pe moarte din cauza bolii? De ce să nu le uşurăm amarul, dacă putem? Ridici uşor colţurile gurii, şi celălalt simte nevoia să răspundă! E aşa uşor.....
Dar ştii ce? Încep să mă satur. E greu să fii mereu cel vesel. Să ascunzi ce simţi de dragul altora. Eu nu contez? Nu te gândeşti că am obosit? E obositor să stau mereu aici şi să joc teatru. Ştiu că poate asta simţi, dar....atunci când vei suferi cu adevărat nimeni nu te va crede.
Şi apoi, demonii tăi mă trag în jos...îmi spun că locul meu nu e aici, că ar trebui să plec...
Tu ce crezi că ar trebui să fac? Să plec? Să rămân?
Cu prietenie, veşnic lângă tine,
                                    Zâmbetul

Ce-am avut şi ce...nu am pierdut!

Viata este ca o ploaie. Iar ploaia ta dragule, m-a ars. Si simteam nevoia sa ma descarc, asa ca am venit la bunul meu blog. Caci el ma asculta.
Nu am vrut sa scriu asta pe noul blog pentru ca acolo sunt Lucianna cea vesela. Aici sunt melancolica. Sunt fata melancolica, pe care cititorii au crezut-o uneori emo. :p
Sunt fata care isi aminteste de tine, cel care ar fi trebuit sa ma iubeasca. Cel care spunea ca imi va fi mereu alaturi, si ca nimeni nu se va baga intre noi.
Esti cel care a renuntat la mine fara sa lupte. Cel care avea pretentia ca eu sa lupt pentru iubirea lui, fara a o merita pe a mea. Marioneta dragalasa, numai buna de imbratisat, care se visa copil.
Micul meu Pinocchio, care, atunci cand s-a facut baietel, a uitat sa isi taie sforile.
Omul in bratele caruia m-am ascuns multe nopti, caci aveau o caldura ce altora le lipsea. Sau cel putin credeam eu ca e caldura. Era de fapt flacara unei iluzii splendide.
Este uimitor cum cineva e poate duce atat de sus pe treptele spre rai, doar pentru a te arunca in gol de la o inaltime cat mai mare.
Ai dreptate. In sufletul meu, am stiut ca nu ma iubesti.
Dar stii la ce ai si mai mare dreptate? Nu te iubeam nici eu! Si nici nu e iubesc.
Iubesc sentimentul ca am puterea de a iubi. Iubesc forta pe care o am atunci cand vreau sa imi ofer inima. Dar pe tine nu te iubesc. Si nici nu te-as fi iubit vreodata.

Reincarcare

Cum spuneam, am de gand sa investesc intr-un cartus de imprimanta calumea. Deja am decis de unde o sa cumpar toner imprimanta HP.Si mi se par destul de acceptabile preturile de acolo. Ma gandesc sa continui sa cumpar cartuse. In sensul ca in loc sa il reincarc pe primul.
Imi amintesc cum un coleg de camin, care ma mai ajuta cu imprimatul la faculta tot reincarca imprimanta. Ca era mai ieftin. Si poate este inca. Era chiar si o oferta la plotterul unde reincarca. La nu stiu cate reincarcari primea una gratis.
Dar singurul avantaj cam era pretul. Imprimanta ii tragea cum trebuie doar primele pagini. In sensul ca jumate aproximativ din cat ducea cartusul. Celelalte pagini ieseau neuniforme, cerneala se usca aiurea, se intindea, sau, mai rau, imprimanta lacrima cartus. La volumul imens de palavrageala pe care il ai de scos la imprimanta ca student, nu prea ai cum sa renunti la cantitate in favoarea calitatii.
Asta pe de o parte. Pe de alta, nu poti sa predai un proiect imprimat in halul ala. Functioneaza faza numai daca imprimi ce ai de predat in prima faza, pentru ca apoi sa scoti ciorne sau ce vrei tu sa citesti de pe hartie, nu de pe PC.
Adica, practic dai banii numai pe jumatate de treaba facuta bine. Ca sa nu mai spun cu cata mizerie se lasa!
Si ma intreb: nu mai bine dai ceva banuti in plus, si ai garantata o imprimare sanatoasa, decenta, pe toata linia? Fara sa risti pete de cerneala si pagini care sa arate precum caietul unui prescolar ce abia invata sa scrie, si nu prea ii merge treaba.
Am si citit recent ceva legat de incarcare toner.
Cred ca ar fi mai intelept pe moment sa astept sa cumpar tonerul, sa se termine, iar apoi sa incerc variantele.
Desi cred ca reincarcarea nu o sa imi placa...

City Break

Mda...ce sa mai si zici. Ploua, oficial, de vreo doua saptamani! Tara se scufunda. Din fericire, oamenii stiu sa mai si scape de asta. Bineinteles, nu in Romania, ca acolo unde o mai soare este scump sa mergi, cazarea nu se ridica la nivelul la care se pretinde ca este...
Asa ca turistul nostru cel de toate zilele a invatat ce e aia city break. Incepe lumea sa mearga prin Austria, Cehia, Franta, Italia...Orase care mai de care mai insorite, la preturi care mai de care mai atragatoare.
Decat sa stai in ploaia lumii din Bucuresti si sa te fatai colo colo sa nu te uzi, visand macar la oprirea ploii daca nu la soare, sacrifici un banut, dar stai un weekend la soare . Oferte se gasesc peste tot. Uite chiar aici un exemplu: http://www.geniustravel.ro/. Se mai duc din frustrarile date de balti si bai de noroi, si te intorci gata sa incepi o noua saptamana!
Nu trebe decat sa iti faci curaj sa o iei din loc!

Cartuse Toner

M-am apucat în ultima vreme să descarc tot soiul de e-books. Una despre cum sa scrii, vreo 7 narnii, 2-3 formulare si tot asa.
Acum, problema mea de om cu 3 dioptrii, era urmatoarea: unde sa le scot la imprimanta? La mine acilea, imprimanta si  xerox si alde d-astea la mama naibii!
Si uite asa, vreo doua, trei zile, mi-am frant manusitele, gandindu-ma cum sa fac sa ies mai ieftin. Si mi-am amintit ca vecinul meu tocmai si-a luat imprimanta nouaaaa. Asa ca m-am dus frumusel la om si i-am propus sa punem banii amandoi la toner si alte alea, ce mai trebe la el acolo, sa imi scoata la imprimanta ce si cand am nevoie.
Nu de alta, dar am citit pe net ca TonerEurope s-a deschis, si, in comparatie cu ce stiu eu in materie de magazine traditionale, pare destul de ieftin tonerul lor. Va vine sa credeti ca eu abia asa am aflat ca exista tonere compatibile (?!?!?!) cu marci de imprimante? Adica se gaseste, carevasazica,Toner Canon, Toner HP si tot asa. Nu stau acuma sa le insir pe toate.
Ce imi place la ei, daca este adevarat ce scrie pe site, absolut toate produsele sunt testate. Ca atunci cand iei un pix de la magazin. Inainte sa ti-l dea tanti, mazgale pe o foaie, sa vada daca e cazul sa iti dea altul. Fair enough! Adica, daca dau banii pe chestia aia, trebuie sa imi garantezi ca merge, nu?
Si, drums please...partea care imi convine. Sunt  varianta in cartuse a detergentului cu care speli de rupi. Cu cartusele astea poti printa de vreo 3 ori mai multe pagini decat cu un cartus obisnuit.
Si, fiind din Bucuresti, nu suport taxe postale. Ma duc si imi iau frumos produsul de la reprezentanta. Vad frumos pe net daca au ce imi vrea cocoasa, dupa care ma duc frumos la showroom. Nu ma plimb de colo colo, riscand sa dau de vreun magazin unde nu au ce imi trebe mie. Caz in care ar trebui sa il sun pe vecin, sa il intreb daca nu mere si de aia in loc de ailalta...
Apropo de sunat, va las, ca am un cartus de ales!

Bancuri

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, zilele astea, am mare chef de ras.
Obisnuiam sa citesc bancuri pe Facebook. Cu poze și toate cele, dar de când cu noul timeline, mă uit la poze haioase și atât. E destul de obositor să stai să forezi după bancuri pe acolo.
Revistele sau cărțile cu bancuri nu mai sunt ce erau odinioară...
Așa că m-am refugiat pe internet. Și cum zapam eu de colo colo, dau de Stiri Noi, unde am citit despre  un site. Și știți cum e: ia mă, să văd ce scrie și pe la ăștia! Slavă Domnului nu am fost dezamagită.Am gasit pe acolo bancuri din absolut toaaaaaaaaaaate categoriile. Am gasit glume .
Dar acestea nu sunt nici macar de departe preferatele mele! Mie imi plac cu olteni, cu ardeleni, cu moldoveni. Cu blonde mai citesc. Cel mai mult mi-a placut categoria bancuri tari.
Nu prea citesc eu asa ceva, dar au si  bancuri deocheate. M-am gândit ca se gasesc interesati, si e bine de stiut.
Am aflat câte ceva  bancuri noi. Și nu neapărat în sensul că sunt recent apărute. Pur și simplu bancuri mai puțin cunoscute, dar foarte bune, care merită date mai departe. Am avut cu ce mă lăuda la prieteni. Dar nu am spus de unde știu bancurile. :DUn adevărat magician al bancurilor, nu spune niciodată trucurile, nu? Prin trucuri mă refer la sursele bancurilor. Dar uite că vă zic vouă, să intrați, să citiți și să vă amuzați. Vă aștept cu păreri.
Vă zic și un banc? Hai că vă zic:

El și ea, după o ceartă pe drum cu mașina. Trec pe lângă două vaci.
El întreabă:
Rudele tale?
Ea răspunde:
Da, soacra și cumnata!

Vine vara

Vine vara...si eu ce fac? Stau in Bucuresti, ma topesc incet si sigur la caldura. Asta in timo ce toata lumea pleaca in fel de fel de vacante, profitant de tot felul de oferte ieftine sejur.
Oriunde deschid o pagina de internet nu vad decat sejur . 8 nopti, 9 nopti, 10 nopti.....cazare, plimbare. Tenerife, Thassos, Costa brava, transport cu avionul si multe numere de stele in anunturi.
Nu stiu cata lume profita de aceste oferte ieftine sejur sau cata lume isi permite. Ma gandesc ca daca tot sunt atatea oferte,au si clienti, nu?
Se pare ca nu mai sunt la moda simplele excursii, in care eu ador sa merg. Cu un rucsacel in spate, cativa prieteni de manuta, si off you go! Lumea a avansat, acum de cauta Coasta de Azur, Kusadasi si alte alea. Nu mai mergem cu cortul, mergem la hotele, mai ales cand ofertele includ vreo 20 din care sa alegem.
Insa pare sa se fi pastrat bunul obicei al pensiunilor. Linistite, mici, modeste. In alea chiar poti cunoaste un oras. Cel putin in genul meu de pensiuni. Ca daca deja are nu stiu cate imbunatatiri si isi pierde simplitatea, nu mai este o pensiune. Eu cand spun pensiune ma gandesc la ceva rustic, simplu, old school. La ceva care nu epateaza si unde nu te duci sa ai piscina la o aruncaura de bat si clubul peste drum.
Dar ma rog. Vremurile se schimba si trebuie sa ne schimbam si noi cu ele, nu? Cine stie? Poate o sa ma fac eu mare, si o sa am familie, si prietene cu familii, si o sa ii adun in fiecare vara, sa mergem in vacanta profitand de tot soiul de oferte. Dar asta numai cand o sa ma fac mare. Decamdata sunt mica si nu imi permit atata plimbareala. Deocamdata, trebuie sa imi placa marea noastra, si obiectivele turistice de la noi, pe care, desi superbe, nu le protejeaza nimeni.

Goblenele mamei.

Ca tot vorbeam zilele trecute de "lucru manual", mi-am amintit de goblenele mamei, Nicu si Oana. Ma gandesc foarte serios sa le caut cand ajung acasa, si sa il termin pe Nicu.
Sunt doi copilasi pe etamina, de vreo 4 anisori, care se roaga, in tablouri separate. Mama a reusit sa o coase in totalitate pe Oana, si nu aveam voie sa ma ating de ea sau sa incerc sa cos si eu, pentru ca la vremea aia urma sa schimb ochelarii, iar mamei ii era teama ca o sa imi maresc dioptriile chinuindu-ma cu gaurile mici ale goblenului. Oana cea in camasuta roz....mai ca imi dau lacrimile cand ma gandesc la ea.
Acum nu stiu cat de greu o fi sa gasesc ata goblen pentru Nicu. As avea nevoie, din ce imi spune memoria, de vreo doua nuante de albastru pentru camasuta de noapte, de putina ata goblen in nuanta pielii si de ceva nuante de aramiu pentru buclele de ingeras. Fundalul, daca imi amintesc bine, era alb.
Deja imi imaginez ce placut surprinsa are sa fie mama, cand am sa i-l trimit pe Nicu inramat frumos, cadou, prin prietenii de familie care mai dau prin Romania.
Ma intreb daca o sa isi aminteasca cat de mult o rugam sa ma lase si pe mine sa cos la goblene. Ma intreb daca stie ca uneori le coseam pe ascuns, cate un rand doua, sa vad daca le pot face uniform, iar apoi, asemeni Penelopei, le desfaceam.
Pacat ca am sa ma duc acasa luna viitoare abia. Totusi, m-a cuprins nerabdarea!

Vara si turismul

Ete ca a venit si vara...Si e cald de mori. Si, in timp ce eu duc dorul megacaldurii din camin, toata lumea se gandeste la circuite turistice.
Pleaca lumea de nebuna in Italia, Spania, Franta, Anglia, Bulgaria. Care la munte, care la mare. Pleaca toti buluc. Nu mai raman. La urma urmei, de ce sa si stai? Cat o fi Romanica noastra de frumoasa, e cam locuita. Si asta ne face soselele sa fie cam varza, cladirile istorice cam vai mama lor.
De ce sa nu pleci la altii. Ai de unde alege. Sunt atat de multe circuite turistice, la preturi atat de mici, ca e si pacat sa ramai.
Decat sa stai si sa se strambe careva la tine pe la Marea cea Neagra, sau sa suporti gunoaiele care vin valuri, te duci la altii. E mai curat, mai sanatos. Portofelul sta mai comod dincolo...
Stai zile multe, vezi si doua trei tari in loc de una singura. Te cazezi modest, dar comfortabil. Mai cunosti lume, mai admiri culturi. Ce sa nu iti placa?
Acuma, stau sa ma gandesc daca sa plec si eu. Sa imi caut circuite care implica Spania. Dau o fuga pe la mami, vad si eu Santiago de Compostela...Mai greu sa strang banutii, dar ma gandesc ca ar merita. Mai ales ca eu fac excursii la cativa ani...Macar sa merite fiecare leut, nu?
Pardon...eurocent!

Zdranganele

Cine ma cunoaste personal stie ca nu ma prea omor dupa bijuterii. Dar asta nu inseamna ca nu port deloc asa ceva. Asta inseamna ca pur si simplu prefer sa am gria ce port.
Nu ma prea intereseaza ce este la moda, ce culori au mai aparut ca ciupercutele dupa ploaie, sau ce bijuterii extra sau cum se mai numesc cele mari sunt mai nou pe val.
Mie imi plac chestiile micute, fine, preferabil din argint, care sa nu sara in ochi. Sunt mai de bun gust in ceea ce ma priveste. Nu trebuie asortate, si asta ma scuteste de multa munca! La cum le am eu cu asortatul, in sensul ca oricum port 3 culori in 7 nuante fiecare la haine, daca imi mai dai si bijuterii colorate, gata varza! Asa ca e mai sigur, pentru sanatatea mea si a celor din jur sa port zdranganele discrete! Ca sa nu mai vorbesc de cata poluare vizuala salvez planeta!
In plus, la cat de des imi cumpar eu asa ceva, consider ca este mai intelept sa dau ceva mai multi banuti pe accesorii simple, usor de asortat, decat pe cine stie haia pe care o sa o port, probabil, la nunta cuiva.
Voua ce fel de bijuterii va plac?

Free IQ Test

Imi rasfoiam blogul zilele astea si am dat de un test. Pe vremea aia, aveam, se pare, un coeficient de inteligenta de 123. Ma intreb daca intre timp a crescut sau nu. Ma gandesc pe de o parte sa il dau inca o data. Pe de alta parte, imi este teama ca daca mai dau un test, rezultatele nu vor fi la fel de bune, ca nu voi avea mintea la fel de odihnita, si tot asa.
Imi plac la nebunie testele de inteligenta, mai ales pe cele de logica. Cele de matematica ma cam deruteaza. Hmmm...sa il dau, sa nu il dau...
Cand ma hotarasc, revin cu numarul, ok?



 
Free-IQTest.net - Free IQ Test

Blogging: Evolution

De ceva timp, m-am apucat de un bloggerit mai serios, pe un alt blog. Dar nu sunt multumia nici de ce e acolo! Asa ca ma gandesc foarte serios la un domeniu. De preferinta .ro. Nu de alta, dar temele gratuite sunt destul de plictisitoare!
Si, la urma urmei, merita sa investesti intr-o pasiune! Asa ca, dupa ce imi trag domeniu, am sa investesc in web design. Sunt satula sa ma chinui singurica sa fac bannere, sa modific toata ziua la template, sa ma fatai de nebuna in widgets. Culorile disponibile la extra optiuni nu ma multumesc! Sunt ba prea pale, ba prea intense, si gasesc ceea ce imi place la template-uri care nu imi sunt pe plac.
Asa ca un serviciu de web design ar cam fi ce trebuie. La urma urmei, dau banii doar o data, nu?
Adica, visul meu este sa scriu. Bloggingul ma ajuta sa il indeplinesc! De ce sa nu multumesc pasiunii mele ca ma face fericita, nu? La urma urmei, daca pe site-ul gasit am si ceva modele, imi e mai usor sa imi dau seama ce se poate face pentru mine! Poate ceva soft, cu cateva ceasuri vintage...
Cred ca ar trebui sa trimit un mail, sa vad cam cat costa toata treaba. Ca tot se poate...

Goblene

După cum știți de la o vreme am tot felul de hobby-uri, care mai de care mai casnice. Am început cu croșetatu, de tricotat știu deja, iată de la o vreme mă gândeam să încep și de goblene.
Și de unde altundeva să încep, dacă nu de pe internet, nu?
Așa că am căutat eu ce am căutat, și am dat de un site specializat în așa ceva. Am găsit atât de multe produse pe acolo, încât nici măcar nu știu cu ce să încep!
Cred că aș avea nevoie în primul rând de pânză, fire și ace. Ba nu! Întâi trebuie să mă hotărăsc ce model să fac,nu? Este destul de ciudat să alegi, dacă nu știi terminologia. Sau poate este la mintea cocoșului, și sunt eu bleagă! Ideea este că modelele cusute sunt practic goblene (goblenuri?) de-a gata. Cele imprimate fara fire sunt, dupa priceperea mea, desenele alea pe panza pe care dai pur si simplu cu acul, avand grija sa respecti conturul. Un fel de carti de colorat pe panza! Cred ca unul de asta mi-ar trebui! Mai sunt bineinteles si cele cu diagrame, dar cum sun eu aeriana nu o sa ma vedeti prea curand, și preconfectionatele, adica au deja forma de geanta, fata de masa si ce mai vreti, trebuie numai desenate, după diagrama.
Cred că o sa le las pe aste pe mana expertilor pana la urma. Pentru gospodine pricepute, nu incepatoarea de mine! Eu o sa imi iau un kit si o sa ma pun pe treaba!
Tineti-mi pumnii!

M-am mutat!

Asa ca rugamintea mea, catre cei ce ma au in blogroll, este sa schimbe link-ul, caci fluturii vor zbura curand. Simt ca a venit timpul sa scriu ceva mai mult, mai inspirat, mai realist. Sa imi investesc sentimentele in lucruri mai pozitive, in noi pasiuni, sa scriu mai realist si despre mai multe, mai palpabile.

 Mi-am reluat activitatea bloggeristica in wordpress, pe www.alucianna.wordpress.com.  Abia acum incep sa ma obisnuiesc cu noua platforma. :P
Dar, pana la urma, si aici eram straina de toti si de toate cand am inceput.

Fluturii mi-au fost prieteni si confidenti timp de doi ani si jumatate. Aici mi-am pus toate sentimentele si pasiunile. Dar viata mea de acum este una oarecum noua. Un nou camin, o familie in plus ( fratele si colega de apartament). O noua dragoste. A cuiva care ma apreciaza mai mult ca vechea mea muza.
Muza trebuie lasata in urma, si cu ea si dragii mei fluturi, care vor inspira de acum pe altcineva, dar imi vor fi vesnic prieteni.

Si, trecand la lucruri mai practice, am revenit pe e-monden! Cu recenziile despre filme. Ceva mai noi de data asta, ecranizari pe care cred ca inca le mai gasiti in cinema, daca va grabiti!

Sper ca inca mai am sustinerea voastra!
Ne vedem in wordpress, la cinema, sau, cine stie, pe strada sau pe culoarele Televiziunii Romane ( asa-i IRina?).

Lepșe. Iar.

Iar am stat un car de ani fără să scriu. Îmi e dor de voi, bloggeri și blogotecari, cum nu vă pot spune. De nopțile pierdute pe Skype și pe blogurile voastre, de purificarea sufletească pe care o simt ori de câte ori îmi deschid sufletul în fața voastră. De melancolie și de lacrimi de emoție mascate printre fluturii mei transparenți, pictați în culorile celor mai frumoase visuri, pe pânza vie, mirosind a vară, a sufletului.
Sper să scriu mai des. Dacă vă e dor și vouă de mine, e posibil să mă găsiți ceva mai des pe e-Monden.

Lucruri pe care le-am invatat de cand sunt mare:
Am invatat să mă bucur de lucruri mărunte.
Am invatat ca PRIETENI sunt putini, dar imi ajung cei pe care îi am.
Am invatat ca nu trebuie să mă dau bătută niciodată.
Am invatat să tai de la rădăcină prieteniile nocive.
Am invatat să mă rățoiesc în loc să tac.


A doua leapsa este despre mine
1. Imi poti spune:
Corli

2. Mi-ar place sa ma numesc:
Luciana

3. Dac-as fi un personaj de carte as fi:
Reepicheep (Cronicile din Narnia, soricelul cel viteaz; avem aceeasi înălțime :P)

4. Melodia mea preferata este:
zilele astea, Iris, Goo Goo Dolls

5. Ziua preferata a saptamanii e:
sambata

6. Mi-e dor de:mami

7. Dintre actorii din intreaga lume azi il plac pe:
Ben Barnes (doh!)

8.Urasc scoala pentru ca:nu o urasc

9.Imi place scoala pentru ca:
ma indeamna sa invat lucruri care nu sunt prin manuale...sunt o studentă atipică

10.Culoarea mea preferata e:roșu

11.Partea preferata a zilei pentru mine e: noaptea ȘP

12.Vampiri, varcolaci,fantome sau extraterestri?
Naiade și zei

13.Mi-ar placea sa locuiesc:
În Sighișoara

14.Azi sunt fericit pentru ca:
Așa am chef!

15.A fost un cosmar sa vad:
Nu am coșmaruri...

16.As vrea sa:
Fiu o scriitoare apreciată (nu neapărat celebră)

17.Mi-ar placea sa existe:
Narnia..dar asta știați.

18.As vrea sa lucrez in domeniul:
Interpretării. Nu de cântece, ci interpretarea din facultate. :X

19.Daca as avea o putere ar fi:

20.Imi place numele:
Luciana

21.Cred ca prietenii adevarati sunt cei care:
Au răbdare să stea cu tine și când au zile proaste.

22.Citatul meu preferat este:
Singurii care nu cad sunt cei care nu urcă pe cablul de la înălțime.

23.Cred ca cel mai frumos sentiment e:
Încrederea.

24.As vrea sa pot:
Ajuta mai mult pe cineva anume.

25.Viata e frumoasa pentru ca:
Este imprevizibilă.

26.Planul meu secret e sa:
Cel care a făcut chestionarul este rugat să caute secret in DEX.

27.Imi place serialul:
Supernatural

28.As vrea sa scriu despre:
Make up, dar nu sunt suficient de bună cât să fac asta cum trebuie.

29.Vreau sa iti spun ca:
Mă bucur că mă citești.

30.Cum ti s-a parut acest chestionar?Ce ai vrea sa ii mai pui?
Aș scoate întrebarea cu secretul...

31.Cele 7 persoane care vor primi leapsa sunt:
Lavinia, Ade , Monica, Miki și inca 3 blogotecari. Vad ei care se simt. :P

25 de întrebări

Furată de la Eyya

 

 

1. Ai vreun animal?

Nu.

2. Numeste trei lucruri care se află acum lângă tine.  

Telecomanda,telefonul si o agendă.

3. Cum e vremea afară în momentul acesta?

Friiiiggggg.

4. Conduci?

Nu.

5. La ce oră te-ai trezit azi dimineată?

12  :D

6. Când ai făcut ultima oară dus?

Aseară.

7. Care a fost ultimul film pe care l-ai vizionat?

...habar n-am,nu mai am timp de asa ceva..crCrazy. Stupid. Love.

8. Ce scrie în ultimul mesaj trimis?

Nu am mai trimis unul cam de o lună, așa că nu mai știu.

9. Ce ton muzical ai la telefon?

Nickelback - Never gonna be alone

10. Ai vizitat altă tară?

Nu.

11. Îti place sushi?

Nu chiar. Mi se face rău de la el.

12. De unde iti faci cumparaturile?

Din hypermarket.

13. Iei medicamente ca să poti să adormi?

Nu.

14. Câti frati ai?

Unul

15. Ai laptop sau desktop?

Ambele, acasa la Motru.

16. Câti ani o să împlinesti la următoarea aniversare?

23

17. Porti lentile de contact?

Nu

18. Îti vopsesti părul?

Da. Singura, brunet cu șuviță roz. ȘD

19. Povesteste-mi ceva ce plănuiesti să faci astăzi.

Sa ajung la o prietenă.

20. Când ai plâns ultima oară? 

Nu mai știu...

21. Care este topping-ul preferat pe pizza?

Nu prea manânc pizza, asa ca nu am un topping preferat.

22. Ce preferi: hamburgerii sau cheesseburgerii?

Hamburgeri

23. Ai stat vreodată toată noaptea trează?

Da.

24. Ce culoare au ochii tăi?

Caprui

25. Poti să simti diferenta de gust între Pepsi si Coca-Cola?

Da

Cine o mai vreaaaa???

Viața

Viața mă leagă în lanțuri, și mă târâie peste tot. Bălți, noroaie, șanțuri. Și i se pare tar distractiv. Rănile mele i se par amuzante, lacrimile nu o impresionează. Adesea cad în genunchi, și merg așa. Mă doare, mi-e frig, nu mai suport. Legăturile lasă urme adânci, usturătoare.

Și uneori mă satur...mă ridic hotărâtă, si trag aspru de sfori. Me mine nu mă duce cum și unde vrea ea...nu cred în soartă sau mai știu eu ce, așa că nu am de ce să mă las dusă fieștecum! Îi place sau nu, acum, că am pus stăpânire pe situație, trebuie să facă cum vreau eu!

Și, culmea, în acele momente, viața vine duios la mine. Mă sărută pe frunte, tremurând de emoție. Desface legăturile, și îmi mângâie rănile lăsate. Viața, sărăcuța, nu vrea să facă rău. Pur și simplu reacționează la supunerea noastră, care este enervantă. Nu îi place să ne ducă pe unde are ea chef, deși știe că drumul e bun. Așteaptă parcă ceva acțiune. Un semn că mai vrem să și trăim, să ascultăm de instincte. Nu de alta, dar e plictisitor să fii viața unui om care face tot ce spui, fară să ia atitudine.

Viața mea mă cară prin bălți și noroaie, și adoră să mă chinuie. Sunt momente când o urăsc. Dar e vina mea că se poartă așa. Zilele în care o trăiesc așa cum îmi place însă, sunt cele mai bune! În zilele alea, avem aceleași idei, aceleași convingeri. Zilele alea sunt superbe. Dar nu am nici curaj și nici putere să le trăiesc mereu. Fericirea în viața se mai și învață, și e greu să fii student la școala vieții...

Voi cum vă înțelegeți cu viața voastră?

Leasa time!

Lavinia, scuze de intarziere!
1.Sa incepem cu ceva simplu . Revista preferata . Argumentati
Asul verde. De mică citesc chestii naturiste.

2.Culoarea preferata .
Roșu.

3.Serialul preferat .
Supernatural.

4.Emisiunea preferata .
Brainiac, Mithbusters, Miami Ink

5.Cartea preferata .
Dracula

6.Cantecul preferat . Breathe gentle

7.Filmul preferat .
The Chronicles of Narnia

8.Blogul preferat
Printre fluturi....

Curli, ep 2: sfaturi pentru grăsuţe.

Când eşti grăsuţă, există 4 categorii de oameni în jurul tău:

-miştocarii - pe ăştia nu merită să îi bagi în seamă, oricât te-ar tachina; simplul fapt că îi asculţi le acordă mai multă atenţie decât o să merite vreodată
- indiferenţii - "Eşti....potrivită! Nu aş spune că eşti grasă!" Nu ar spune, că nu prea le pasă; nu dau doi bani pe şuncile tale, chiar dacă ţi-or fi prieteni.
- cei mai graşi decât tine - este normal să le pari OK, sunt şi ei cu musca pe căciulă, îţi ştiu suferinţa; oamenii ăştia sunt sinceri; şi chiar dacă nu vorbiţi despre kilograme, vă prinde bine să discutaţi.
- cei cărora le pasă- de ăştia trebuie să stai lipită; ei ştiu că eşti grăsuţă; îşi dau seama că poate ai arăta mai bine fără kilogramele alea; dar asta eşti, aşa te plac.

Slavă Domnului am avut şi eu vreo doi de ăştia prin preajmă. Părinţii, două prietene bune şi câţiva colegi de liceu.
Şi am început să fac faţă kilogramelor. M-am pus în faţa oglinzii într-o zi, şi mi-am dat seama că nu o să slăbesc niciodată. Am tras aer în piept, şi m-am gândit că ar fi cazul să fac ceva să mă simt mai bine în pielea mea.

Aşa că, dacă sunteţi mai plinuţe, încercaţi câteva şmecherii.

Găsiţi o parte a corpului sau a feţei care vă place mult de tot la voi. Poate aveţi sâni frumoşi. Eu am început să port haine mai decoltate, prin care să se vadă mai multă piele. Şi blugi mai mulaţi. Şi aşa am descoperit că hainele fixe sunt mai eficiente decât cele largi.
Aşadar, nu purtaţi chestii lălâi. Vă fac să păreţi mai mari! Deci purtaţi bluze normale, pană în talie şi blugi cu talie medie sau plină. Pe mine de exemplu mă enervează taliile pline la pantaloni. Îmi apăsau burta când stăteam jos.
Pe scurt, simţiţi-vă sexy şi o să arătaţi sexy! Atâta timp cât nu săriţi calul.

Apoi, gândiţi-vă că detaliile contează. Machiaţi-vă drăguţ, încercaţi un ruj mai îndrăzneţ, o ojă nouă, un accesoriu pe care nu obişnuiţi să îl purtaţi. Poate cei din jur nu o să ştie, dar o să vă dea încredere. Dacă alegeţi un machiaj, consultaţi o prietenă înainte totuşi. Îmi amintesc zilele în care umblam rujată ca un ou de Paşte...Yoyyyy, ce vremuri!

Ştiu că sfaturile mele par prosteşti şi că nu o să ajute la slăbit. Dar este important să înţelegeţi că este foarte important să vă simţiţi bine în propria piele. Dacă vreţi, o să revin cu o postare cu câteva şmecherii care vor păcăli foamea, fără să vă...înfometeze.:P

Arabian...pink!

 M-au mâncat degeţelele zilele astea, să îl pun pe blogotecarul Octav să aleagă un machiaj pe care să încerc să îl imit!

Am rămas la încercare. Deşi pare simplu, duduia din imagine are pleoape imenseeee faţă de mine. Ceea ce a dus la amestecarea nuanţelor pe ochişorii mei firavi!
Unde mai pui că priceperea mea la aplicarea tuşului este undeva sub nivelul mării...(în Groapa Marianelor de fapt!)

 Dar nu am vrut să mă dau bătută! Aşa că am încercat ceva pe gustul meu, adaptat, conform toanelor mele şi priceperii. Ete ici cam ce mi-a ieşit. Nu se compară, evident!

Dar pentru mine, s-au înregistrat câteva progrese!
- am folosit tehnica de contouring, cu două nuanţe de pudră, fără să arăt ca un clovn nebun (de fapt, pudra translucentă Color Trend şi un Flormar pe care l-am luat anul trecut şi la lumină naturală este cu vreo 3, 4 tonuri mai închisă faţă de ce am eu nevoie, şi mi-a venit ideea conturării citind blogul lui Special K)
- mi-am conturat ochii cu creion fără să îi scot din orbite sau să lăcrimez :D

 Am folosit, ca de obicei, chestii la îndemâna oricui. Trusa mare este de la Oriflame. Apare, din ce îmi amintesc, în preajma sărbătorilor. Am salivat aşa frumos la ea, că mi-a făcut-o mami cadou! Costă vreo 40 de RONI la reducere. Fardul alb este Gabrini, parcă. Vreo 4 RON. Iar cea roz e unul din fardurile ce mi-au făcut cu ochiul la metrou, prin intensitatea nuanţei. 2 RON am dat pe el!

 Sper să vă placă!

Părul scurt dă dependenţă!

Mai (parcă) 2011

 And I mean it!
Dacă vă dă prin căpşor să vă tundeţi scurt, gândiţi-vă bine de tot! Că pe urmă o să îl tot tundeţi!
Avantajul cel mai mare, zic eu, este că poţi fi cuminte sau sălbatică, în funcţie de doza de fixatic şi imaginaţie. Se adaptează ţinutei dintr-o pieptenătură.
E uşor de întreţinut, nu mai trebuie să ai cleşti şi elastice la indemână. Plus că vara e o binecuvântare lungimea asta!
Este o idee nebunească la început, dar o dată ce ai pus-o în practică, o să vrei să te mai tunzi!
Iar, şi iar...şi parcă ar merge şi un breton asimetric, şi parcă te-ai tunde mai scurt puţin, şi ar merge mai scurt ici şi mai lung colo. Şi....şi....şi....

undeva la inceputul lui 2009....cred! in anul 2 de facultă

iulie 2010

acum 2 săptămâni

miercurea asta!

Blogoteca are site!

Blogoteca este o gasca maaaaare de tot de oameni simpli, carora le place sa...blogareasca, ce altceva?

Blogoteca este locul în care blogul tau va fi primit cu bratele deschise, iar tu, de acum blogotecar sau blogotecara, îti vei gasi prieteni.

Si asta pentru ca desi s-a pornit de la ideea unuei locatii virtuale în care sa ne adunam si sa blogarim, s-a mers ulterior mai departe.

Unii dintre noi, ale caror bloguri probabil le-ai citit deja, au devenit prieteni! Unii real, altii virtual.

Suntem oamenii pentru care blogul nu este ceva ce te ajuta sa fii la moda, ci un mijloc de a transmite emotii, trairi, experiente, informatii si pasiuni

Asa ca daca esti aici pentru o simpla promovare a blogului, s-ar putea sa fii dezamagit.

Daca, în schimb, esti aici ca sa cunosti alti bloggeri, cu care sa faci schimb de impresii sau experiente, ai ajuns exact unde trebuie!

Asa ca degetele pe tastatura, si pune-te pe blogoralizat!

Si nu uita bloggere: de acum, esti blogotecar!

Câştigă cu Ovia.ro

Aşa se numeşte concursul Adynei...Că tot mă flutur eu azi prin bloguri de profil...
Am zis să particip şi să dau şfară-n ţară, că aşa se cuvine, nu?

Ce este foarte frumos la concursul Adynei, mi se pare faptul că vă puteţi practic alege premiul de pe un site, în limita sumei de bani câştigate. Trebuie să vă "păstraţi" din câştig taxele poştale, şi apoi să purcedeţi la ales. Frumos, nu credeţi?

Şi uite aşa am mai descoperit un blogşor....:P

Concurs Flormar.

  Este o postare puţin atipică blogului meu, dar am încercat Flormar, şi azi am aflat despre un nou concurs organizat de Flormar Brasov, concurs care iti poate aduce cele trei produse din imaginea alaturata si anume: 

1. Fard Matte Mono Eye Shadow M10
2. Gloss Long Wearing L401
3. Rimel X10 Sculpting Mascara


Pentru detalii, apăsaţi tasta asta.




Aş fi avut eu multe idei azi, dar mă chinuie lipsa de chef...

Imaginea copilăriei

Am avut o copilărie simplă şi plină de năzbâtii, ca cei mai mulţi sau cele mai multe dintre voi. Corturi din pături în spatele casei, vara la bunica, plimbări cu vaca, apă la animale şi chinuit pui de găină, căţei şi pisici. Mersul pe deal, după fân sau mure, este cel care îmi revine în minte de fiecare dată, mai viu şi mai parfumat decât alte amintiri. Nu ştiu de ce, dar în copilărie, imaginile pe care le vedem sunt mai colorate. Greierii cântă mai frumos în ierburi, iar râurile curg mai lin. Izvoarele sunt mai reci şi au apa mai dulce. Sânzienele miros mai puternic, iar răcoarea ce străbate dealul la braţ cu vântul e mai plăcută.
Adultul de acum, Luciana, simte toate astea amintindu-şi. Au acelaşi farmec doar dacă ochii de copil se deschid în ea...Sper să nu pierd nicicând copilul...

Pentru nervii tăi şi pentru PC-ul tău!

Imagine de aici

Stăteam eu astăzi, la un pas de a-mi smulge părul din cap că mergea calculatorul in reluare....şi mi-am adus aminte că am ceva link util pe la blogroll, in Fetele cu Sfaturile. Cum am citit deja articolele alea în perioada licenţei, am mers mai departe. Am găsit un site cu o mulţime de sfaturi. Am ales cuminţică Optimizare PC  am găsit ceva sfaturi bune, despre:

- o şmecherie cu memoria virtuală
- una cu memoria RAM care necesită descărcarea unui progrămel  

Plus, o mulţime de progrămele tip clean-up, care, cel puţin în cazul meu, zăpăcita care ştie doar Office, Trados, şi navigare pe net, sunt foarte utile!
E simplu!
Apeşi un butonel, şi iţi arată ce merge aiurea. Dacă scrie că o să afecteze PC-ul, nu mai treci la pasul următor, şi îţi cauţi de lucru alea două ore cât îi ia "gadgetului" să se hotărască să coopereze!


Eu mi-am ales două jucării noi, pe care abia aştept să le testez: Glary Utilities şi Win Mate T55.
Acum sper doar să işi facă treaba...

Codul lui Da Vinci - Cartea şi Filmul

Am citit Codul lui Da Vinci recent, că urma să dau licenţa, şi trebuia să mă calmez cumva, nu?

Pentru cei care nu cunosc, este vorba despre Robert Langdon, care studia semnificaţia şi istoricul simbolurilor mitologice/ religioase...aţi prins ideea. Cred că simbologist ar fi în română....am pus gheruţa pe varianta în spaniolă...dădeam licenţa în engleză şi franceză, şi nu am vrut să fac discriminări între cele 3 limbi studiate.

Acu', Robert Langdon ăsta, aflat la Paris să îşi promoveze cartea nou lansată, este invitat politicos la Luvru, unde se întâlneşte cu Bezu Fache, un detectiv dat naibii, care îl suspectează de crimă. Victima ar fi chiar Jacques Sauniere, cel care se ocupa de relicve.

La locul crimei, muzeologul era întins pe jos, asemeni Omului Universal portretizat de Da Vinci. Pe jos, scrise cu sânge, se aflau câteva cifre scrise parcă la întâmplare, şi nişte litere, tot într-un aparent talmeş-balmeş. Situaţia se complică şi mai tare când apare Sophie Neveu, nepoata celui ce zăcea mort pe podea. Aceasta îl ajută pe Robert să scape, şi îi explică de ce era suspect: singurul mesaj aparent de pe podea era...găseşte-l pe Robert Langdon... Împreună, cei doi descifrează mesajul scris cu sânge, care se adresa tinerei, şi pornesc întro cursă nebună, la început prin muzeu, şi apoi prin întreaga Franţa, pentru a găsi capătul poveştii începute de bătrân pe podea: Sfântul Graal.

Între timp, Silas, călugărul care asculta întru totul ordinele tatălui său spiritual, episcopul Aringarosa, caută Graalul, călcând pe cadavrele ucise chiar de el.

În încercarea de a găsi comoara lăsate de muzeolog, Robert şi Sophie ajung, cu o casetă misterioasă şi hăituiţi de poliţie, la Sir Leigh, colecţionar înrăit de dovezi ale existenţei Graalului. Acolo, fata află cărei cauze îşi dedicase bunicul ei întreaga carieră, şi ce este de fapt Graalul.

Cum cartea a stârnit numeroase controverse, a apărut şi un film...

Cu Tom Hanks şi Audrey Tatou în rolurile principale, Jean Reno ca Bezou Fache, Ian McKellen în rolul aristocretului Sir Leigh, mai diabolic decât l-aţi văzut vreodată. Alfred Molina pe post de episcop, şi Paul Bettany în rolul lui Silas.
Un film ce abundă în nume mari, aşadar. Efectele sunt foarte credibile, deşi nu se respectă cartea întru totul. La urma urmei, eu m-am obişnuit cu  ideea că ecranizarea unei cărţi nu o să fie niciodată fidelă total.

Totuşi, filmul merită văzut, pentru că este bine regizat, scenariul este bine pus la punct, şi Tom Hanks este genial!

Make Up Your Butterfly: Summer Icicles!

 Un alt gen de machiaj care îmi place la nebunie: o singură culoare, pastelată şi intensă, în diverse nuanţe.

Acu', poate o să vi se pară muuult mai intens pentru zi. Dar nu sunt tocmai eu omul care să facă lucrurile aşa cum sunt menite să fie, aşa că îmi păstrez non-comformismul şi în machiaj.

 Am folosit nuamţele din paleta de data trecută. Doar cele 3.


Dar cum la lumina din casă nuanţele nu se văd cum trebuie, m-am strofocat niţel pe terasă.

Având în vedere că am ochii mici rău, am trecut de la albul din colţul interior, prin turcoazul din mijloc, la albastrul intens din exterior.

Deşi tehnic vorbind, nu ar trebui să fardez pleoapa inferioară, pe mine mă gâdilă palmele mereu. Mi se pare că nu îmi micşorează ochii, aşa cum ar fi logic, ci le subliniază forma, întensificând nuanţa ochilor. Mi se pare că îmi face ochii să pară de ciocolată.
Pentru ca totuşi să nu fie doar o dungă lălâie sub ochi, am dat cu puţin alb în interior.

În caz că v-am dat vreo idee, şi vreţi să vă machiaţi aşa, aveţi grijă: nu mai daţi cu nuanţa aceea de iluminare sub spranceană. Culorile fiind oricum zurlii, dacă mai apare şi sidef în sus...ei bine e posibil să arate aiurea! Spun din experienţă! Încercaţi mai bine să daţi cu niţică pudră, cu ajutorul pensulei de fard, să nu se întindă sideful acela pe toată faţa.

Încă ceva: dacă purtaţi ochelari, go for it! Şo pe el cu toată viteza!
"Termopanele" ascund mult privirea. Aşa că vă evidenţiaţi ochii foarte frumos. Plus că nu prea aveţi cum să exageraţi cu intensitatea culorii! True story!

Fluturele Bucătar: Supică de vară

 O reţetă mai mult decât simplă, pentru zilele călduroase de vară: supa de legume.

Vă trebuie o crăticioară cu un litru de apă, în care fierbeţi 2 cartofi medii. Bineînţeles, tocaţi cubuleţe.
Când încep să se înmoaie, adăugaţi jumătate de dovlecel, şi o ceapă tăiată cum vreţi voi. Eu prefer legumele tocate câââââât mai mare la supe. Ştiiiiuuu, sunt o ciudăţenie a naturii!
După ce se înmoaie puţintel şi dovlecelul, puneţi o roşie tocată.

Puteţi pune şi fidea, dacă vreţi. Eu, una, nu suport fideaua în....păi în nimic!


Supica asta este foarte bună vara, pentru că poate fi servită rece sau caldă, după gust, fără să îşi piardă savoarea.
Şi o poate face oricine, fără să îşi încinte nervii prin bucătărie cu o mână pe cratiţă şi una după cartea de bucate!

Sper să vă placă! În caz că încercaţi, Poftă Bună!

Supă de litere, filmogenă! (leapşă)

Leapşa am luat-o de la Aditzzy. Mi-am însuşit-o de fapt. Trebuie să pun filmele care îmi plac în ordine alfabetică. Şi e cam aşa...

A- Animals United
B- Brother Bear
C- Charlie and the chocolate factory
D- Dorian Gray
E- Easy Virtue
F- Forrest Gump
G- G.I. Joe: The Rise of Cobra
H- Happy feet
I- The Illusionist
J- Just go with it
K
L- The Lovely Bones
M- Matilda, Mulan
N-  The Ninth Gate
O
P- The Prestige, The Polar Express
R- Ratatouille
S- Sherlock Holmes, Sleepy Hollow, Secret window
T- Tangled
U
V
W- Willow
X- X-men
Y-
Z- The Zookeeper

Nu am favorite chiar in tot alfabetul, după cum vedeţi. Doamne ce greu a fost să scriu fără să le comentez!

Make up your butterfly!

Zilele astea blogu' meu săracu' e zăpăcit!
Am gătit, am modificat coduri, bannere, blogroll, imagini, teme!

Ş-acu' m-a plesnit spoiala....Şi m-am gândit să vă arăt şi vouă, să vă minunaţi, sau, după caz, să aveţi de cine râde.



Eu mă machiez în funcţie de toane, şi folosesc produse relativ ieftine, că în Motru nu prea găseşti cine ştie ce produse "dă firmă".
Dar sunt mulţumită de ceea ce folosesc. De când citesc bloguri de profil, mi-am îmbunătăţit tehnica, şi nu mi se mai adună fardul în pleoapă.
Folosesc fond de ten uşor, de la Giordani (30 de lei), pudra Color Trend(parcă 9 am dat pe ea) şi Flormar(14 RON). Cea din urmă o folosesc pe post de fard de obraz, că, din neatenţie, geniul JE, a luat o nuanţă prea închisă....Şi cum cu blush mă fac precum un clovn pe jumătate demachiat, am apelat la pudră.

Fardul mono de la Gabrini costă cam 4 lei bucata, şi este foarte eficient dacă îl aplici cum trebuie. Am folosit nuanţa asta ca bază. Staţi liniştite, nu e aşa mată pe cât  pare.

Chestia asta se numeşte Quianyu. Cumpărată de la metrou, cu 3 RON. Îmi plac mult culorile tari, pastelate, în combinaţii care par simple, alese cu un strop de nebuneală.

Am folosit albastrul pe treimea din exteriorul ochiului, iar turcoazul pe mijloc.




Am început din exterior, pentru că rozul de aici se pierde mai uşor în nuanţele prezentate anterior. Culoarea mai deschisă e mai uşor de estompat la priceperea mea. :D








Şi cam asta a ieşit!


 Am pus ochişorii pe tipul ăsta de machiaj în urmă cu vreo 6 ani, şi de atunci îmbin culori aiurea!












Sper să vă placă ce a ieşit!  Dacă aveţi sugestii, le aştept cu inima deschisă!


P.S. : Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor...mi-a cam tremurat mâna!

  

Leapşa livrească

Am făcut mai demult o variantă scurtă a acestei lepşe...iar acum am luat-o de la Adelina!

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Orice...hartoage, pixuri...reclame de alea de pizza care se împart în cămine...bilete de tren sau muzeu...

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nu. Dar în caz ca citeşte careva "sus-pus", ziua mea e in octombrie!

3. Citiţi în baie?
Reviste. :D

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, şi mi-a trecut! Am deja un blog!

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Faina ideea! Păcat că unii cumpără aşa ceva pe post de ornamente! (bibelorile are so 98!)

6. Care este cartea preferată?
Dracula! Ideea fragilităţii unei fiinţe atotputernice îmi dă speranţa că dracu' nu e aşa negru!

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nup...dar citate mai recitesc.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Aş admira de la distanţă.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Mie da...dar nu tuturor le place să asculte aşa ceva...

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Nush...ba e film, ba citesc un blog...ba sunt la bibliotecă şi o văd acolo....strălucind....

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Urăsc lectura obligatorie...cărţile pe care le citim sunt oglindirea personalităţii fiecăruia, nu litere de lege!

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Oriunde se stă comfortabil!

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Da! Uneori..deşi dacă mă prinde povestea, nu mai aud nimic in jur!

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nuuuu! Dacă nu e blog, ar face bine să fie pe hârtie!

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nu am preferinţe.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Evadare.

Blogoteca

Este cea mai buna idee in materie de comunitate de bloggeri de care am dat in ultima vreme. Si cam singura ce e dreeeept...ceea ce face initiativa cu atat mai laudabila!
Aici ne adunam şi vorbim despre blogurile noastre mult iubite. Despre teme, aranjare in pagina, facebook, bannere, link-uri, schimburi si ce mai vreti voi. Discutii constructive, intre oameni care impartasesc aceeasi pasiune. Oameni care se ajuta cu sfaturi si pareri, indiferent de cat trafic are fiecare, indiferent de subiectele abordate pe blog.
Daca vreti sa va alaturati, sunteti bineveniti!
Puteti vizita cativa blogăraşi chiar in noua pagină, pe care am făcut-o să le arăt cât îi susţin, Blogotecă.

Fluturele bucătar: Pizza cu ton!

Între tentativa de gogoşi de acum doi ani    şi pizza făcută azi în casă, muuuultă vreme s-a scurs, iar eu am învăţat multe în materie de gătit.
Mi-am cam pierdut dexteritatea la sucit oale şi tigăi, dar deh! Sunt acasă, aşa că am de gând să îmi recapăt veleităţile de gospodină. Îmi pare rău că m-am trezit aşa târziu să fac poze.

Am să vă spun cum am procedat. Poate o să încercaţi şi voi, că nu e greu! Nu de alta, dar mie îmi place gătitul comod, cu ingrediente puse ochiometric. Mă loveşte pofta de câte ceva bun brusc, pe nepusă masă, aşa că improvizez. Nu fac nimic "ca la carte" sau cum se face. Ori nu am ingredientele necesare, ori sunt prea conformiste să mă atragă. :D

Pentru blat, am folosit aşa:
- 2 ouă (nu râdeţi, două au fost! :D)
- cam jumatate de kilogram de făină
- o cană mare de apă călduţă
- jumătate de cubuleţ de drojdie (Dr Oetcker)
- puţină sare
- cam o lingură de zahăr
- ulei

Eu am pus într-un vas făina, drojdia, sarea, zahărul şi ouăle. Am frământat bine, cat să încorporez acele ouă, după care am pus câte puţină apă. Cât să cuprindă restul făinii. La stadiul acesta, treaba a devenit lipicioasă, şi am început să adaug făină şi ulei, câte puţin,  până am considerat eu, cea nepricepută la aluaturi, că am obţinut ceva care va fi comestibil după coacere.

"Umplutura" acum:
- 3 roşii
- vreo 5 triunghiuri de brânză topită (doar de asta aveam prin casă - v-am zis că improvizez...)
- 2 conserve micuţe de ton
- măsline
- ciuperci
- 2 ouă
- un cubuleţ Maggi (ideea fratelui meu)
- busuioc

Înainte de a felia roşiile, le-am fiert cam 2, 3 minute. Dacă faceţi aşa, devin mai moi, şi se cojesc uşor (eu am făcut asta de "dragul" cojii :D).
Peste blatul de pizza, întins ca la carte de fratele meu, am "uns", dacă se poate spune aşa, triunghiurile de brânză topită, iar peste ele am pus felioarele subţiri de roşii, măslinele tăiate rondele (erau fără sâmburi), tonul şi ciupercile (bineînţeles, felii şi alea).
În zeama de la roşii, pe care o păstrasem, am dizolvat cubuleţul de supă, am pus busuiocul şi ouăle, şi am bătut bine. Am folosit ouă nu neapărat că aşa se face (habar n-am care e procedura standard) cât pentru a întinde uniform "condimentele".
Am copt pizza în tava de la cuptor, unsă cu uleiul în care fusese tonul. Era ton în ulei de floarea soarelui, şi sunt genul care nu aruncă nimic de prin bucătărie până nu se asigură că nu e bun de nimic.

La cuptor a stat cam 20 de minute. Produsul finit arată mai bine ca în poză, nu vă fie teamă!
Dacă vă surâde reţeta câr de cât, vă invit să o încercaţi. Aveţi cam 99% şanse să vă iasă, dacă mi-a ieşit mie!
Distracţie plăcută la gătit, şi poftă bună, după!

P.S. : Dacă o să aveţi nevoie de un moment de umor cândva, am să vă spun povestea gogoşilor! :D

Magia Disney...

Am găsit filmuleţul zilele astea, pe IUtubili nostru mult iubit. Şi mi-am amintit cât de mult înseamnă Disney pentru mine...Disney este Mikey Mouse, şi desenele alea de pe TVR, de când eram mică de tot. Desene cu o cafenea a personajelor Disney, aranjate ca la un Stand Up comedy. Mikey prezenta desenele, şi le vizionau împreună.
Disney este pentru mine vocea lui Horia Brenciu cântând versiunea românească Arabian Nights (Alladin). Hercule, surprizele de la gumă, Ariel...
Vara de acum doi ani, când am descoperit cam jumătate din desenele magice, şi am fost mândră că adultului din mine încă îi plac.
Sper să vă placă şi vouă filmuleţul, şi să vă dea dorinţa de a reviziona ceva Disney!

Despre moi

Nu mai ştiu de pe la cine am furat asta... 

Sunt mai timida decât e cazul
Aş vrea  să nu mai plouă
Păstrez  globulețul cu sclipici primit la 14 ani. Este unic. Nu are nici o etichetă pe el, sau logo, inscripții sau altele. Are în interior o Fecioara Maria superbă, și un sclipici fin, pudrat. Gelul are de asemenea o consistență unică. Am căutat mult după așa ceva prin magazine, să mai am unul. Dar nimic nu are asemenea finețe
Mi-aş fi dorit un frate mai mare
Nu îmi place  pilaful
Mă tem de gâște :D
Aud gândurile mele prea gălăgioase acum
Îmi pare rău de 
Îmi plac plimbările siguratice
Nu sunt   în pas cu moda
Dansez foarte rar
Cânt la duș
Sunt confuză în clipa asta
Am nevoie de mamiiiiii
Nu îmi place de mine pentru că uneori nu spun ce gândesc
Niciodată să nu spui niciodată
Plâng când privesc  Pay it forward. Este primul film la care am plâns.

Top 11 filme la care tânjesc

De mult mă bate gândul unei liste de filme pe care vreau să le vizionez...O să vă dau lista aşa cum era înainte să văd câteva filme, şi dacă vă face ceva cu ochiul, mă anunţaţi şi fac eventual un review.

1. The King's speech - Nu ratez nimic cu Mr Firth!
2. The Zookeeper  - nenea din rolul principal este rotofeiul din Grown Ups şi Hitch! Umor suav, uşor supraponderal şi drăgălaş.
3. Hachiko - A dog's story---am pe DVD, iar afurisitul de Warsey, PCu meu, nu ceteşte---
4. Sleepy Hollow - Aaaaaaaamin! One word: Depp! :X
5. First snow - Nu ştiu de ce asta...:(
6. I am Legend- Will Smith mania!
7. Reign over me- mă apucasem să îl văd, când am citit despre el la Ade, după care a monopolizat fraimiu PCu, şi am lăsat pe altă dată!
8. Indiana Jones and the Temple of Doom - Dacă nu l-aş fi văăăăzuuuut....absolut din îmtâmplaaaare....nu mă molipseam de febra Harrison Ford!
9. Indiana Jones and the Kingdom of the Cristal Skull - Shia LaBoeuf şi Kate Blanchett, cum îi vedeţi mai rar...ca tip de rol, şi aşa cum v-aţi obişnuit în materie de roluri cu atitudine, sare, piper, ardei iute şi ce mai vreţi voi!
10. If only - toată lumea vrea să îl vadă, sau l-a văzut şi îl recomandă! Io ce oi avea să nu îl văd?
11. Black Swan- am citit tot soiul de păreri: ba că e psihologicu' lu pejte şi TREEEE să fie văzut, ba că e o oră şi ceva de pierdere de vreme! Unde-s păreri contrarii, hop şi io, să îmi fac lumină în tărtăcutsă!

Vreau să îmi măresc lista! Aşa că aştept recomandări!

Leapşa de la C.L.M.

Leapşa de la C.L.M. spune să scriu despre tipuri de oameni care nu îmi plac.

Fetiţele perfecte: le ştim toţi...sunt mici, frumuşele, flutură rapid din gene, şi fac pe toată lumea să le creadă fiinţe mici şi neajutorate. Trec în faţă uşor, cu zâmbetul fals larg afişat pe buzişoarele glosate!

 Plângăcioşii: like..."de ce mi se intâmplă toate numai mie?" "de ce io?" "numai pe mine mă lovesc necazurile.."...Ei bine, am veşti: viaţa tuturor e de rahat! Foarte puţini sunt ăia care o duc roz! (de cele mai multe ori pupincuriştii de care vorbeam mai devreme :D ) Aşa că ridică frumuşel căpşoru şi hai, că plânsu nu a rezolvat nimic niciodată!

Wannabe-urile sunt retro, emo, glossy, punk, rock sau ce mai vreţi voi...Nu că ar fi ştiut vreodată şi ce e aia...dar le place freza care cere miopie, pantalonu' ăla kul, sau mai ştiu eu ce...Nu se regăsesc în ceea ce poartă! Dar deh...dacă moda cere...

Leapşa mere la Ade...şi la cine o mai doreşte!

Mâncarea mea preferată!

Cartofi prăjiţi cu mujdei, să saliveze blogosfera! Aveţi în imagine varianta simplă de mujdei. De obicei, adaug smântâtnă, să fie mai cremos, ori pastă de tomate, să fie mai dulce. Azi am avut chef de ceva simplu. Şi acum că vedeţi poza, o să aveţi chef şi voi! Poftă bună!