joi, 21 aprilie 2011

Ca fluturii la căldură...

    Duminica trecuta, plictisite de cămin, am întors spatele rutinei!
Ia să văd: cât am crescut?

Opaaaa! Sunt mai mare ca data trecută!
Dar ce se aude în depărtare?
Veselia din trenuleț!
Saltutări din "limuzină"!
E super tare! Ia să încercați și voi! 7 lei tura!
Vaaaaaaaaaaai ce bine a fost!
Io nu mai vreau să pleeec!!! Fix aci rămân!
Nu mă poți luaaaaaaaa!
Hai faaaaaaaată că vin! Adulții ăștia!
Ș-am porniiiiiiiiit la druuuuuum!
Așa arată un fluture în echilibru!
Soldat Fluture, la datorie! Permiteți să raportez! Am spart balonuuuuuuuu! :((
Mulțam că m-ați iertat!
Vai ce-am mai ostenit!
Wait for meeeeeeee!
Stai dragă să te pozez!
Perfect!

Cam asta a fost tura de Herestrau!












O zi cât mai veselă sa aveti!!

marți, 19 aprilie 2011

Leapşa de la Flutureee...

1. Ce maşină ai vrea să conduci (dacă nu o faci deja)?
Nu le am cu maşinili. :D

2. Ce crezi că ai fost într-o viaţă anterioară?
Nu m-am gândit niciodată. Poate fluture! :P
Sper că am fost cineva cu talent!

3. Ce preferi: să vizitezi sau să primeşti vizite?
Să fiu vizitată. Să ştiu eu unde sunt toate!

4. Aur sau argint?
Argint. Alb şi pur. Fin.

5. Ce înseamnă pentru tine un fluture? Ce îţi inspiră?

Fineţe, fragilitate, frumuseţe, metamorfoză, graţie, fascinaţie.

6. Ai avut vreodată părul tuns scurt-scurt?
Îl am acum.

7. Care este povestea ta preferată şi de ce?

M-aţi prins aici. Îmi plac muuuult poveştile. Chiar nu am una preferată.

8. Crezi în dragoste la prima vedere?

Da. Pur şi simplu. Nu ştiu de ce.
9. Ţi-ai dori să fii pentru o zi de sex opus? Dacă da, ce ai face?

Nope. Mi-e bine aşa.

10. Ai spus vreodată "te iubesc" iar apoi ai regretat?

Nu.
11. Ai regretat vreodată că nu ai spus "te iubesc" deşi simţeai?

Da.

12. Ţi-ar plăcea să-ţi ştii viitorul?

Nuuuuuu.

luni, 11 aprilie 2011

Top tooop toooooop...10!!!

Am preluat ideea topului de la Ioana Radu(Terra). Are şi ea un top. Am văzut, mi-a plăcut, hai să fac şi io!
O să observaţi un singur tipar la oamenii ăştia: par mai tineri cu toţii. Nu ştiu de ce îmi place caracteristica asta fizică la bărbaţi! Oamenii care par mai tineri sunt percepuţi de mine ca fiind copilăroşi, în sensul cât de poate de pozitiv al cuvântului, prietenoşi, calzi, deschişi. Poate că în actorii mei preferaţi se găseşte nevoia mea de a fi înconjurată de căldură. Ştiţi cum e: preferinţele noastre în anumite materii dau de gol sufleţelul. Haideţi aşadar să vă arăt "celebrităţii" mei preferaţi!

Deeeeci
Nambăr oaaan....


1. Ben Barnes

 Ben Barnes este actorul datorită căruia am văzut Stardust. Este de departe preferatul meu. Are un zâmbet blând, de frate protector. Este glumeţ şi păstrează timiditatea pe covorul roşu, fâstâcindu-se la întrebările ziariştilor. Plus că este unul din puţinii englezi fără ochi albaştri şi urâţenie exemplară.
(Fani Harry Potter, bătaia la vară o aştept, că am de dat licenţă.)




 2 Jensen Ackles
Nu ştiu voi ce credeţi, dar eu zic că e ilegal să arăţi aşa la 30 de ani...Jensen e genul de tip care, dacă nu te atrage, l-ai vrea ca bun prieten. E haios, e prietenos, e zâmbăreţ, e original!  Unde mai pui că are şi o voceeee!!! Uitaţi-vă la " Batman. Under the Red Hood" dacă nu mă credeţi.
Este jucăuş, şi-i cam place să se ia de tovarăşul Jared. Rar îi văd separat pe youtube.Aşadar este şi un bun prieten.



3 Johnny Depp

 Are nevoie de prezentări? Eu nu cred!
 Este una dintre cele mai tinere legende ale cinematografiei. Mereu a fost! E original, e nebun, inspiră talent prin toţi porii. Merită să vezi un film numai pentru că joacă Mister.







 4 Jared Padaleki

Am încercat să mă abţin, dar nu pot. L-aţi observat in Gilmore Girls? Nici eu! :D
Dar în Supernatural nu ai cum să îl treci cu vederea. E puştiul ăla cu ochi de mieluşel care devine bărbat sub ochii fanilor, în stare să aducă apocalipsa şi să iasă din iad. Cum să nu îl pun în top?





 5 James McAvoy
Cand am văzut că Domnu Tumnus nu e jucat de vreun slăbănog de maxim 16 ani, am rămas interzisă. Şi m-am uitat şi la Wanted, să ştiu cine este.
Este un scoţian talentat rrrău!











6 Peter Facinelli

Peter Facinelli...Vă aduceţi aminte de Van, din Flatliners? Unul din primii actori după care am suspinat...în urmă cu vreo 10 ani! Timpul a trecut, Pete a rămas acelaşi... Adultul cu mutră de adolescent pus pe şotii!









7 Mark Wahlberg

S-au dus vremurile când frângea inimi!Acum este perfect în roluri de tătic,  de poliţist ratat şi alte de-astea. Privirea aia tăioasă de acum câţiva ani a lăsat locul blândeţii, capacităţii de a mima durerea mai bine ca niciodată. Un actor care nu se chinuie să rămână macho, şi îmbătrâneşte frumos, o dată cu personajele sale.










8 Cătălin Josan

Cătă şi-a arătat talentul şi s-a chinuit să se afirme sub ochii noştri. Melodiile lui seamănă cu ale altora. Dar omul rămâne cald, prietenos şi zâmbăreţ, cum îi şade bine oricărui tânăr care încearcă să îşi facă talentul cunoscut.




9 Antonio Banderas

Mi-a câştigat inima iremediabil prin melodia "These boots are made for walking" varianta Puss In Boots. Şi a mai fost rolul din Spy Kids.("Soacră-mea!! :-s" ). Şi mai e şi Zorrooo...şi..şi...şi...












10 Colin Firth

Este unul din cei mai simpatici actori britanici. Un domn care dă bine şi în comedii, şi în drame. Are un aer aristocratic şi prietenos, care te face să îl admiri de la prima scenă a filmului. Îi curge prin vene umorul acela fin, englezesc, care la el dă mai bine decât la oricine altcineva.






Eu sper că v-au plăcut actoraşii mei. Şi cântăreţul. Aştept păreri.

miercuri, 6 aprilie 2011

Cică prietenie....


Zicea de mult un înţelept, iar eu am uitat cum îl chema, că un prieten este un dar pe care ţi-l faci singur. Şi, ca orice dar pe care ţi-l faci singur, un prieten trebuie ales cu mare grijă. Trebuie să ai nasul format la aşa ceva, să ştii ce ţi se potriveşte şi ce nu.
Cam ca atunci când îţi iei, să zicem, un pardesiu. Îl vezi în magazin, şi ţi se aprind ochii. Inima ta îl vrea cum vrea un copil caramele. Îl întorci pe toate părţile, cauţi după imperfecţiuni, după cusături slabe, verifici rezistenţa materialului, grosimea. Îl încerci să vezi dacă ţi se potriveşte. Şi arăţi cu el ca o zână(sau un zmeu, după caz). Te hotăşti să spargi puşculiţa pentru pardesiul ăla. Şi îl cumperi.
De cele mai multe ori, nu regreţi că l-ai cumpărat. Îl arăţi tuturor, îl porţi aşa des că  li se urăşte celorlaţi să te tot vadă cu el. Dar ţie nu îţi pasă. E pardesiul tău. Ai spart puşculiţa pentru el,  poate chiar ai slabit un kilogram, două, să îţi vină mai bine. Şi-l adori!
Uneori, însă, se întâmplă să ajungi acasă şi să nu îţi mai placă. Să realizezi că nu este ceea ce îţi doreai. Că te urâţeşte.
Sau, mai rău, se întâmplă ca pardesiul tău să se dovedească un fel de mantie a lui Hercule. Să fie otrăvit şi să ţi se înfigă în piele adânc şi dureros. Să te chinuie cu fiecare secundă tot mai tare.
Ce faci atunci?
Încetezi să cumperi pardesie pentru că materialul unuia te-a făcut să suferi? Treci la alt fel de haine? Te ascunzi în casă ca să nu mai vezi magazine în faţa ochilor?
Grea decizie! Grea!

luni, 4 aprilie 2011

Unde-s tinerii de altadată?

Se pare că se cam plâng de noi adulţii ăştia, nu credeţi?
Ce e în neregulă cu generaţia noastră? De ce suntem consideraţi superficiali? De ce foarte mulţi dintre noi cred că pentru ai reuşi nu trebuie facultate, ci pile cât cuprinde? (Nu că ar fi total greşit...)
Ne-am schimbat parcă cu totul...
Ascult poveştile mamei şi ale doamnei bibliotecare...Tinerii de altă dată se distrau cu un bilet la cinema, cumpărat în timpul săptămânii pentru sâmbătă, şi jucau hore. Aveau o viaţă simplă, fără Cola, laptop sau I-pod. Şi se simţeau foarte bine! Bineînţeles, nu ştiau ce pierd, căci toate astea erau de neimaginat. Aveau casete, biblioteci pe care abia aşteptau să le citească, şi televizor cu porţia.
Ascult Anii de liceu  ai Stelei Enache şi simt cum ceva în mine vibrează. Nu am trăit liceul ca în melodia aia, dar versurile mă reprezintă. De Veronica nu mai zic...e unul din preferatele mele! Încă nu am citit cireşarii, şi nici nu prea am de gând, dar Invitaţia la vals mi-a dat şi mie parfumul cărţilor citite de mama.
Ce o fi cu noi? Om fi generaţia de tranziţie? Sau o sa ne mirăm şi noi de copii noştri? Oare vor fi altă generaţie de rebeli (care începe deja să scoată ghearele)? Sau sunt şi ei, ca noi, şi poate cum au fost părinţii,dar nu ştim, o altă gură de aer proaspăt?


Vroiam să vă dau piesa I wish I was a punk rocker. Dar deh...nu le pot avea pe toate...