Cine sunt

Andreia Luciana Corlan
Studentă la Traducere şi Interpretare, aici
e-mail : alucianna@yahoo.com
Mă găsiţi şi pe : Reteaua Literară
Facebook

Am 20 de ani, dar mi se spune că par de 16. Îmi plac basmele, legendele şi natura. Îmi place să hoinăresc şi să găsesc optimism în tot ce mă înconjoară. Iubesc oamenii, pentru felul în care caută fericirea în lucruri complicate, pentru ca mai apoi să o găsească într-un zâmbet. Sunt prinsă undeva între copil şi femeie, între realitatea basmelor si cea a ştirilor de la televizor, între timiditate şi îndrăzneală. Restul...e undeva printre fluturi...

M-am născut in Motru, îm urmă cu aproape 21 de ani.
Ceea ce numesc eu copilărie s-a petrecut într-un sat din Moldova. Jocuri de-a Tarzan, plăcinţele cu noroi, borşul bunicii şi veselia verişorilor mi-au adus câteva din cele mai frumoase amintiri pe care le am.


Şcoala am făcut-o tot aici. Mi-am descoperit, pe la vreo 8 ani, pasiunea pentru lectură. Mă atrăgeau, şi încă mă atrag, basmele şi legendele. Istoria unei culturi ne spune ce a făcut exact acea cultură. Însă basmele şi legendele ne spun despre visele acelor oameni. Despre valorile în care credeau, despre eroii pe care îi admirau şi despre ce urau. Ne vorbesc istoria sufletelor.

Am urmat cursurile unui liceu tehnic de la mine din oraş. De ce acel profil şi nu altul, nu ştiu nici acum. A fost o alegere greşită, care mi-a arătat că data viitoare ar cam trebui să ascult şi de inimă, şi că ar trebui să îmi dau seama ce vreau înainte să mă abat prea tare de la ceea ce îmi place.

Acum sunt studentă în anul 3. Îmi place foarte mult ceea ce fac (mai puţin cursurile de lingvistică, cine ştie cunoaşte).

Am descoperit, abia în anul care a trecut, că îmi place Interpretarea mai mult decât mă aşteptam. Pentru prima dată în viaţă, vreau să o iau pe calea mai grea. Să îmi pun creierul la încercare, să răspund provocării!

3 calităţi Sunt răbdătoare. Învăţ repede (dacă ceea ce încerc să învăţ mă interesează). Sunt optimistă.
3 defecte Am prea multă încredere în oameni şi tind să mă las folosită. Sau pur şi simplu sunt luată de fraieră! Devin leneşă dacă stau câteva zile fără să fac nimic. Sunt timidă. Nu mereu, doar în unele situaţii. Dar situaţiile astea nu au un tipar. Uneori sunt vorbăreaţă şi în centrul atenţiei(ştiu că unii din cei care mă cunosc îşi fac cruce că nu le vine a crede) iar alteori abia deschid gura, tremur, mă întreb cine m-a pus să ies în faţă(cei care nu şi-au făcut cruce urmează să remână cu gura căscată "asta???Timidă???")



Cam atât vă spun, să nu adormiţi citind. Dacă vreţi să ştiţi şi altceva, întrebaţi!