marți, 27 noiembrie 2012

Campanie- ai prea multe haine?

Aceasta postare a pornit de pe blogul meu cel cu domeniu, Lucianna. Ca sa nu fac jdemii de postari diferite pentru un singur eveniment, mi-am preluat articolul. Sper ca printre voi sa se afle si bucuresteni, permanenti sau de ocazie, care sa poata ajuta. Iata si pagina de Facebook a initiativei.

Ai prea multe haine? Doneaza-le! Asa se numeste o initiativa care se afla, pare-se, la a doua editie.
Evenimentul in sine are loc pe 8 decembrie, in Parcul Izvor, intre orele 10 si 16.
Asadar, daca aveti haine pe care nu le mai purtati, pentru ca au ramas mici, sau nu va mai plac, sau ati luat altele noi, saaaau, sau, sau, iata o metoda de a scapa de ele facand un bine cuiva.
Sunt convinsa ca avem, multi dintre noi, pe acasa, haine pe care nu le mai purtam, si nu le putem vinde pentru ca sunt prea vechi, dar nici arunca pentru ca inca sunt bune. Si nu avem cui sa le dam. Nu stim pe nimeni care sa aiba nevoie de ele, sau cei carora le putem da nu se potrivesc la masuri.
Nu este mare lucru de facut. Trebuie doar sa le scoateti de pe unde le aveti. Din pod, din cutii, din vreo debara, sau mai stiu eu de pe unde, sa le spalati, si sa le puneti intr-o plasuta, pentru a purcede spre Parcul Izvor.
Eu, una, ma gandeam daca este intelept sa duc pe gerul asta tricouri fara maneci sau pantaloni subtiri sau ceva de genul asta. Dar deh! eu imi fac datoria. Strang ce am pe aici prin Bucuresci, si duc acolo. Le-or purta sub haine groase copiii, le-or purta la vara...treaba lor!

joi, 22 noiembrie 2012

Back in bussiness

Doamneee! Sper că mai citește cineva ce e pe aici! :))) M-am gândit să revin ca blogger full time și aici. Am început din octombrie masterul, așa că timp pe ici pe colo. Că tot vorbeam în postările trecute de curiozități idioate care vin cu traduceri tehnice...na că acum lucrez la una!
Traduc în clipa asta din franceză, un manual de instrucțiuni de la ceva care după poză pare combină audio. Pare simplu, dar nu-i! Am avut chestii tehnice rău de tot, gen transport pe trailer Suceava , cu terminologie mai la îndemână! (am dat un exemplu la nimereală). De betoane nu mai zic! În betoane și betoniere, dacă mai dau de vreun glosar, o să devin expertă! Cel puțin la nivel de limbă. Nu am prea dat totuși de basculante, macarale de alea specializate pe nuj ce treburi și picamere. Sper că așa se scrie. Dar nu e timpul pierdut! Să vă mai spun că în urmă cu vreo lună mă uitam strâmb la ceva legat de mobila de bucătărie? Trăiască tâmplarii și decoratorii și ce meserii le mai au cu alde d-astea, că pe mine mă ia capul numai când stau să dau exemple!
E greu cu româna asta când o dă în diverse, dar este și plăcut. Acum am doi viitori arhitecți în casă...Și îmi și place, la naiba! Ador masterul ăsta! Chiar dacă dai de câte un concept de îți stă mintea, sunt și satisfacții.

Vine Black Friday

Se vorbește zilele astea, pe la toate colțurile, despre Black Friday. Eu, una, când am auzit de asta prima dată, acum vreo săptămână, am zis că e vreo reducere de asta sincron. Știți cum e cu sportul la femei...100 de metri tocuri, shopping rezistență, fuga după reduceri...black friday. Ca să aflu azi dimineață că de fapt în vinerea asta neagră se dă startul la cumpărături și reduceri de Crăciun. În mod oficial.
Și în vinerea asta neagră, când eu sunt aproape falită, magazinele online care se respectă, vorba aia, au megaoferte, megareduceri, mega de toate. Și, bineînțeles, există undeva, găsii eu, un site cu lista de magazine cu reduceri de black friday . Acuma, nu știu voi ce credeți, dar eu, cum fac, cum nu fac nu am idee, dar fără o carte sau o pereche de ceva nu mă las!

duminică, 11 noiembrie 2012

Vis de copil


Stăteam zilele trecute și mă gândeam, văzând o reclamă, la casa de vis din copilăria mea. Mă uitam cam mult la filme, recunosc. Iar acum, privind în urmă, încerc să înțeleg de ce visul casei ideale nu mai seamănă cu cel de acum.
Visam la o casă mică, într-un sat din apropierea unui oraș mare. Așa, nu ar fi trebuit să suport gălăgia, dar aș fi fost aproape de civilizație. Era cu o grădină  de flori în față, ca a bunicii. Flori de o parte și de alta a aleii pe care mergeai spre intrare. Petunii și straturi de busuioc, iar mai încolo, căpșuni. Un cireș în dreapta, iar în stanga un măr. Chiar în fața ușii.  Iar dincolo de ușă, un hol mic de tot. În dreapta o mică debara cu unelte, iar în stânga un cuier. În față, sufrageria. Sufrageria care avea o canapea, tot ca a bunicii, imediat lângă ușă. Pe peretele din stânga, un dulap mare de tot, cu rafturi ce miroseau a dulceață de nuci, pentru că asta ascundeau ușile. Iar pe rafturi, păpuși de colecție. În față, musai un șemineu!
În dreapta intrării, o scară ducea în vise spre camera mea. Camera de la etaj, cu geam mare de tot. Un pat micuț, ca pentru mine, în stânga intrării. Geamul era în față, și avea un pervaz lat de tot, care ascundea lada cu pilote și pături. Iar pe pervaz, în visele mele, citeam. Citeam mult de tot, și admiram noaptea cerul înstelat, iar uneori adormeam acolo. În dreapta intrării, era un birou cu multe rafturi deasupra sa. Pe majoritatea rafturilor, se aflau cărțile mele preferate. Pe altele, capsatorul, suporturi de pixuri, bibliorafturi. Iar pe cel mai apropiat de masă, veșnica mea lampă de aromoterapie, cu câteva lumânări pe lângă ea, împrăștia miros dulce de trandafiri, asemănător dulceței cu care mă răsfățau când eram mică vecinii...
Din păcate, casa la care visez acum nu mai arată atât de poetic, nu mai este atât de liniștită. Dar casa la care visez acum este o altă poveste...

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Tuning


Un fenomen pe care nu l-am inteles niciodata este tunningul. Sau cel putin, nu pana de curand. Pentru mine, tuningul insemna impopotonarea masinii. Umflata cu praguri, prize de aer, spoilere, eleroane exagerate. 
Cica tuning nu inseamna musai doar praguri, eleroane, spoilere, si ce o mai fi de pus pe masina. Baietii sustin ca exista si tuning interior ce are rol de schimbare a habitaclului masinii facand-o sa para  mai sportiva sau mai extravaganta, depinde de gustul fiecaruia.  Tuningul la motor pe de alta parte, are drept scop principal cresterea puterii motorului prin diverse mijloace, ceea ce nu mai are deloc treaba cu aspectul.  Filtrul de aer sport si evacuarea nu ofera o putere mai mare masinii ci dreneaza la evacuare curentii de aer.  Acestia Vor avea o curgere mai lina; filtru de aer permite accesul unei cantitati de aer mai mare in camera de ardere, el avand in acelasi timp si rol de racire. 
Spoilerele, pragurile, eleroanele nu au doar un rol optic, ele ajutand si la drenarea curentilor de aer.  Nu ca baietilor cu asa ceva le-ar face placere sa iasa in evidenta! Feereaaasca Sfintii!
Pe langa blanita pe scaune, zeci de braduleti parfumati agatati de oglinda (ca asa se poarta acum), idicatoare si ceasuri de bord si leduri colorate  interiorul masinii poate deveni un adevarat bolid de raliu, de bu gust, cu scaune sport, volan sport, covor de aluminiu, pedalier sport, bord si elemente de bord in culoarea tapiteriei. Dar la ce e bun covorul de aluminiu? Hmm....
Oricum, cel mai usor de aranjat cica sunt jantele din aliaj. Comporta  avantaje care le fac net superioare celor din tabla: designul  special studiat pentru  o ventilare cat mai eficienta a franelor, sunt incasabile, sunt verificate cu raze X ceea ce le asigura calitate , sunt omologate de cele mai severe organisme de certificare internationala,   - sunt disponibile intr-o gama variata de modele si dimensiunii, alegerea finala apartinand clientului.

Drum de iarna


Se pare ca in ziua de azi, sa ai masina "ie grele". Asta am aflat in iarna anului trecut, cand am plecat acasa, cu masina, cu un tovaras student fara anvelope de iarna...Nu avusese bani sa le schimbe la Bucuresti, iar acasa ai lui doar ce le cumparasera.
Anvelopele de iarna au o importanta imensaaaaa in ce priveste siguranta si aderenta masinii. Este musai sa dotati masina cu anvelope in functie de sezonul in care ne aflam. Iarna, pe un carosabil acoperit cu zapada, anvelopele au aproximativ 30-40% din aderenta pe care ar avea-o in conditii normale. Stiti ce inseamna asta? Ca daca va prinde n pui de ninsoare la sfertul drumului, cum am avut noi marele si infinitul noroc, o sa ajungeti acasa in 12 ore, in loc de 4!!! Anvelopele sunt singura suprafata de contact intre masina si carosabilul alunecos, aderenta este cruciala! Nu luati anvelope all season iarna, ca va jucati cu viata voastra! De alea avea si tovarasul, si simteam pur si simplu cum patineaza masina! Si ninsoarea era de aia deasa, si marunta, care se tot viscolea pe carosabil, ca fumul flat pe pamantul cimitirelor in filmele de groaza. Stiu ca este macabra comparatia, dar stiti cat este de realista!  Anvelopele all season nu se vor comporta niciodata la fel de bine ca si anvelopele de iarna. .
Preturile anvelopelor de iarna difera in functie de diverse criterii. Oricum, din ce am aflat eu, anvelopele de iarna noi, incep undeva pe la 200 de RON/buc, iar cele second hand incep de la aproximativ 80 de RON. Mai bine sa nu le luati second...nu stiu de ce am senzatia ca sunt mai bune noi...Plus ca probabil se pot folosi mai multi ani, nu?
Asa ca aveti grija cum faceti la iarna, pe ce vreme plecati de acasa! Dacă vreţi să vă convingeţi, ascultaţi prognozele meteo. Meteorologii prognozează o combinaţie de zăpadă, gheaţă, ploaie şi vreme uscată. In cazul meu, nu prognozasera nimic! Asa cum au progozat vara asta ploi peste ploi, si a plouat abia luna urmatoare! Uffff!



marți, 4 septembrie 2012

Limbi străine...

            De câteva zile mă trezesc tot mai devreme dimineaţa. Taaaare aiurea este, pentru că somnul din belşug este ceva firesc pentru mine în mod normal. Nu mai ştiu nici eu ce e cu mine. Faptul că sunt, cum spun şi în prezentare, prinsă între timiditate şi îndrăzneală, îmi dă mult de furcă. Drumul spre fata mai bună care visez să fiu nu trebuie să fie neapărat şi cel mai uşor, nu?
           Adică, mă gândeam ieri, timiditatea mi-a adus şi lucruri bune. Mi-a adus prietene. Pentru ca o persoană să-mi fie prieten(ă) trebuie să treacă testul timpului. Liviana mi-a devenit şi-mi este prietenă tocmai datorită firii megaliniştite de care dau dovadă adesea. 
          Ieri am ieşit cu Cristina. Parcă nu am fost nicicând atât de apropiate. Ne-am plimbat, ne-am zgâit la "Bucale" de pe acoperişul Arcului de Triumf. Am dat ture de Herăstrău, ronţăind cu foc porumb copt, şi chinuind acelaşi măr caramelizat, şi aceeaşi vată, care s-a topit şi mi-a lăsat amintiri pufos-lipicioase pe haine. Nici nu mai spun câte poze am făcut. O să vă arăt vreo două când le-oi scoate. Cred că şi pe ea tot cu timiditatea am atras-o.
       Îmi place timiditatea mea, şi mă încurcă în acelaşi timp. Îmi face inima să vorbească o limbă pe care nu o înţeleg în totalitate. Profa de spaniolă spune că pentru a traduce o limbă moartă sau foarte rară, ai nevoie de un text tradus înainte. De cineva care o pricepea, sau de un vorbitor nativ. Dar unde să găsesc pe cineva care vorbeşte limba inimii mele? Am uneori senzaţia că unii dintre oamenii pe care îi cunosc o vorbesc chiar. Îi văd, înţeleg ce îmi spun, şi mă înţeleg mai bine chiar şi pe mine însumi. Nu durează la nesfârşit însă. Trece. 
        Este interesantă senzaţia pe care o lasă. Uneori mă simt bine, împăcată cu mine însumi. Alteori mă lasă confuză. Ca şi cum am înţeles ce zice, dar nu-mi vine să cred că vorbea cu mine. De înţeles parcă ne-am înţelege.... Şi încerc să interpretez altfel. Caut alte laturi a ceea ce am aflat, unele care să-mi pară mai potrivite mie. Variante ale traducerii cu care să fiu de acord.
      Dar oare eu şi inima mea gândim la fel?
      Voi şi inimile voastre vorbiţi aceeaşi limbă?

robbie williams FEEL

luni, 3 septembrie 2012

Anul 3!

Am văzut că am provocat ceva îngrijorări cu ”Iar de 7 ani”. Mă tot întreabă lumea ce mai fac, dacă mă simt mai bine....își închipuie că am cine știe ce problemă care nu se vede cu ochiul liber....
Cred că am de dat niște explicații.
M-am simțit fooooarte rău vreo două zile, și când am început să-mi revin a trebuit să vin la facultă. Așa că m-am îmbarcat în mașina unor noi amici, am mers la Târgu Jiu, și de acolo am venit la Buc (nu am tren direct din Motru). Am venit singurică anul ăsta, târând după mine un trolley și un rucsac de munte mai mare ca mine. Noroc că nenea paznicul a fost de treabă, și m-a lăsat să urc să-mi las bagajele.
Și fugi și plătește taxe de cămin, instalează-te, cheltuie!
Acum e ziua mea și sunt oarecum lefteră! Viața de student revine în forță, nu?
Cât mi se încălzește mâncarea, stau și sper să nu rămână orarul așa aiurea...
Cam așa gândeam în urmă cu aproape doi ani. Acum sunt în septembrie,  și aștept să înceapă măcar înscrierile la master. Vara asta a fost una lungă și plictisitoare, dar parcă nu al vrea să se termine! Ador soarele și căldura și bronzul pe care îl capăt dacă stau afară câteva ore. Nici măcar nu este nevoie să merg la mare. :P
Abia acum îmi dau seama cât de repede poate să treacă timpul! Parcă mai alaltăieri eram crispată la admitere, în curtea de la geodezie, iar universitatea părea imensă și întortocheată. Ca să nu mai spun ce mari și multe păreau căminele! Iar apoi drumurile în Pache, plimbările la muzee...vacanțele în care plecam acasă cu atât de multe genți cu caserole că abia aveam unde le urca în tren...și mă întorceam cu pachetele imense ale mamei...
Mi-e dor de zilele alea...

joi, 30 august 2012

Cald...prea cald


Este foarte cald afara, desi este aproape toamna. Dar ma bucur ca nu mai avem parte chiar de caldura din luna iunie, cand ieseam din casa si curgeau apele pe mine. Daca ar ramane cum este acum afara, ar fi numai bine! Nu de alta, dar deja ma gandesc cu groaza la venirea iernii. Urasc iarna cu toata fiinta mea! De aia nici nu am cine stie ce haine de iarna. Nu imi face cine stie ce mare placere sa le cumpar! Prefer sa cumpar tricouri si rochite in loc de pulovere si geci! Prefer hainele vaporoase, celor groase nevoie mare, care ma sufoca orice ar fi! Stiu ca este si asta o stiinta, cu alesul hainelor de iarna, ca trebuie sa aiba nu stiu ce material sa respire pielea! Mi-e indiferent! Ma sugruma oricum!
Si uraaaaaaaaaasc "clima" din Bucuresti! E nasol rau de tot cand dai de frig! Nici cainele nu iti vine sa il scoti din casa! Peste tot polei! Si unde nu e polei, e flescaiala! Si unde nu este flescaiala, este coada la semafor, sau ditai muntele de nameti! Si dupa ce ca se fac minus 30 de grade, si te infofolesti pana in dinti, si mergi pe strada mai ciudat decat Cocolino, cu vantu distrugandu-ti fata, suporti toate astea! Mori de frig si suferinta! Daca ar fi orasul curatat, as mai zice!
Doamne ajuta ca in casa avem incalzire! Calorifer contorizat si toate alea. In februarie cand ne-am mutat, si in martie, a fost super ok! Nu am dat drumul cine stie ce la caldura. Stateam in pijamale fara sa tremuram, caldura fiind data la nivelul 2, maxim 3, din 5 posibile. 
Bineinteles, contribuie mult termopanele, si faptul ca blocul este reabilitat termic! Bine ca a dat proprietarul de aici peste noi, ca dincolo era iad! Te congelai daca o lasai mai moale cu caldura!
Noua noastra chirie...de fapt nu chiar noua, ca suntem aici din februarie, martie, asa. Dar ma bucur ca mi-a fost dat sa cunosc si oameni atat de intelegatori! Straini atat de maleabili! Inca o dovada ca cineva, acolo sus, pune cate o pila la Barosan!

miercuri, 15 august 2012

Cauciucuri


In ultima vreme, tot plimbandu-ma pe net, am gasit tot felul de reclame la cauciucuri! Si nu intelegeam care e faza, de ce atatea numere, atatea dimensiuni, atata bataie de cap! Asa ca am cautat raspunsurile, tot pe internet.
Se pare ca anvelopele sunt printre cele mai importante componente ale unei masini, ele determinand limitele performantelor automobilului la drum în functie de alegerile pe care le faci. Chiar si cele  mai de fite masini te  pot dezamagi dacă nu sunt echipate cu un set bun de roti.
Eu am prietene cu care ma mai plimb cu masinuta, dar ele se duc pur si simplu pe la vreo reprentanta, si lasa lumea de acolo sa se ocupe. In schimb, se pare ca multi le cumpara de pe internet acum. Pentru asta, trebuie tinut cont de cateva detalii tehnice.
Cauciucurile nu se diferentiaza intre ele numai prin marca ci si prin dimensiune. Din acest motiv rotile automobilului trebuie sa se potriveasca modelului vehicolului si cu stilului tau de condus. Daca, de exemplu, ai SUV si iti cumperi un set de cauciucuri mici în diametru, exista toate sansele ca la trecerea peste denivelari sa strambi janta, sa  dai cu pragurile de asfalt  sau chiar sa-ti  pierzi esapamentul. Nu vrei asta! 
Pentru a sti care este marimea potrivita pentru masina ta, tot ce trebuie sa faci este sa te uiti în manualul acesteia. Acolo vei intalni toate detaliile necesare pentru a avea grija de maşina intr-un mod corespunzator. Cel putin asa umbla vorba! Eu ma intreb ce te faci daca esti in mezu drumului, si cine stie ce s-a intamplat de tre sa schimbi cauciucuri! A, nu se intampla? Ok...
Faptul ca un cauciuc trebuie schimbat regulat, fara sa mai asteptam sa iasa sarmele din el nu cred ca este o noutate. Nu ne plimbam cu hainele pe noi pana se fac fasii, nu? Faptul ca masina rulează rapid si eficient este determinat de calitatea  materialului din care este confectionat pneul.
De regul anvelopele de performanta se uzează mult mai rapid decat cele normale, ele fiind totodata si mult mai scumpe, dat fiind faptul ca ele asigura o tracţiune superioara, o manevrabilitate precisa  si siguranta la viteze mari.
Exista un numar mare de tipuri de cauciucuri. Poti avea cauciucuri iarna si cauciucuri vara sau all-season. Unii pot conduce mai mult in zone cu drumuri forestiere, altii folosesc masina pentru a a transporta cantitati diferite de marfa . Deci alegerea anvelopelor potrivite pentru masina ta trebuie facuta cu grija.
Eu una nu am masina pe moment, dar e mereu bine de stiut! Plus ca mor de drag cand meg cu cate cineva pe masina si ii povestesc chestii tehnice de care nu are habar! :D Stiuuu! Sunt reeeaaaa!

sâmbătă, 11 august 2012

Batai de cap


Nu mi-am dat seama cat este de dificil cu adevarat sa alegi piesele auto pana nu am avut un mic accident, cu prietena mea din Motru. Un nene de o inteligenta iesita din comun s-a infipt, cu ditai KIA, fix in portiera din spate, dreapta masinii. Adica daca nu dadea fosta mea colega atat de incet cu spatele, in cateva secunde ar fi dat istetul fix in mine! A facut pragul si portiera micutului Wolksvagen lingura!
Ce s-a intamplat dupa, nu mai zic, cearta, ca fata e femeie la volan si nu se uita pe unde merge, ca draci, ca laci! Ne-a luat ceva sa ii explicam lu nenea, ca venea de pe o strada cu sens unic, si cam era pe contrasens. Deci nu avea ce sa caute acolo, in primul rand! Si apoi, ca veneam cu spatele, cu viteza unui melc paralitic, si, tehnic, vorbind, ar fi trebuit sa ne vada! Dar nuuu! El vorbea la telefon! Veneam de dupa gardul scolii lumeee! Cum de nu ai vazut??? Era masina alba si s-a confundat cu blocul din spate, sau care e faza? 
In drum spre unitatea aia care se ocupa de accidente rutiere usoare, ca nu mai stiu exact cum ii zice, panica, panica, panica! Un amic din Motru ne-a insotit, ca e sofer de mult si bine, si stia sa o calmeze pe fata. I-a explicat ce si cum, si deja se gandeau de pe unde or sa ia piese auto, ce trebuie schimbat exact, unde vor mota piesele cumparate...smecherii multe! Fereasca sfantul sa faci accident in ziua de azi si sa nu ai o asigurare zdravana! Nu mi-am dat seama niciodata pe cate drumuri te pune o portiera strambata in trafic! Cate drumuri trebuie facute la tot felul de reprezentante!
Si apoi, mai e si vechea dilema, daca sa alegi piese originale sau nu, de la ce reprezentanta, stai si da telefoane...Din fericire, nenea avea o asigurare zdravana, iar fata a trebuit doar sa mearga la un service cu care colaborau cei de acolo, fara prea multa hartogareala, fara plimbari aiurea de colo-colo! A avut noroc totusi...nu e o experienta pe care sa vreau sa o repet...

luni, 30 iulie 2012

Turistii...

În ultima vreme, Bulgaria pare să fie o destinatie tot mai apetisanta pentru români. Cică e mai convenabil să mergi la mare acolo, mai distractiv. Stiu oameni care merg numai in Bulgaria de vreo...3 ani? Cam asa.
Dar daca serviciile sunt atat de proaste, de ce avem turisti straini pe litoralul romanesc? Sunt sadici? Sunt amatori de senzatii tari?
Eu una nu am fost la mare pana acum, si nici nu ma impinge curiozitatea. Dar mi se pare cam ciudata faza cu romanii care fug de ceea ce strainii par sa aprecieze. Adica, romanii, eu nu, ca imi ador tara, fug si de munte! De ce ai fugi fratica de muntii nostri? De orasele noastre turistice? Ce nu au Brasov, Sighisoara ( Doaaamneeee cat o iubesc!) Sibiu, si au stiu eu ce metropole? Aglomeratie? Nu multam!
Recunosc, la altii o fi mai organizat, marea o fi mai curata, orasele mai spectaculoase. Cazarea mai avantajoasa. Dar, daca stii sa cauti, gasesti oferte decente si in Romania. Eu mereu cand merg undeva, ce-i drept mega-rar, stau la pensiuni. Si gasesc familii decente, pasionate de mica lor afacere. Sau oi fi avut noroc? Poate nu oi fi avut cine stie ce pretentii? Adica, mie mi-au ajuns paturile cu asternuturi curate, baile mici si in stare foarte buna, televizorul si bucataria comuna. Nu ma omor dupa restaurante nici macar in vacante. Cu exceptia cazului in care este vreun preparat, traditional sau nu, care zice lumea ca ar trebui incercat. Dar in rest, frigiderul si aragazul sunt perfecte, chiar daca le impart!
Acuma, ori am eu extrem de putine pretentii, ori au turistii cam multe, ori nu a stat nimeni dintre ei in camin! Pensiunea e parfum dupa ce imparti camera cu 5 si baia la 10!
Dar de ce sa ne coboram pretentiile, noi, oameni cu nas fin, cand putem merge gramada in Bulgaria? E mult mai comod! Hai sa alegem calea usoara!

Eu si SEO

Blogaresc cam de trei ani. Si, spre rusinea mea, pana in urma cu vreo 6 luni, eram planta la partea tehnica! Personalizam pe aci ca nebuna, fara sa observ mare scofala in web design. Imi prindeam urechile in chestii sofisticate, in teme foarte incarcate, fara sa tin cont de faptul ca sarmanul meu blog este foarte greu de citit! Mai mult, se incarca fenomenal de greu!
M-am invatat minte de cand cu blogul nou. Pe acela il vreau cat mai aerisit, fara carnat de blogroll. Lista de linkuri o am acum pe pagina separata. Foarte putine bloguri in bara laterala, sa fie treaba cat mai lejera si usor de gasit.
Casuta de search la indemana, motto mai la vedere, fonturi simple. Tema aleasa direct, ca in wp nu prea ai libertate de miscare.
Si am invatat si ceva smecherii seo. Putine nevoie mare, dar smecherii.
De exemplu, Goagal nu e prieten cu diacriticele. Dar lasa ca noi suntem copii incapatanati, si nu ne dam batuti usor. Asa ca va alegeti un cuvant cheie, pe cat posibil fara diacritice, si aveti grija ca titlul si postarea sa inceapa cu el. Merge si o sintagma, dar mai greut.
Daca va apucati sa bagati vreo stire, mentionati frumos sursa. Google nu iubeste plagiatorii.
Dati nume si imaginilor. Lumea cauta si imagini pe Google! Si nu cauta numele kjfhhfu 6376746 kjhfrh. Daca intelegeti unde bat.
Incercati, pe cat posibil sa aveti blog de ala platit. Eu sper sa ma mut, iar, cat de curand. Wordpress este o platforma fermecatoare, Blogspot la fel, dar daca ai de-a face, ca mine, cu un blog colectiv, pe domeniu, iti dai seama ce putina libertate ai pe subdomeniu! Foarte, foarte restrictiv este!
Pe un blog de om mare, cu domeniu, host si tot tacamul, Gooaaaglal te vede mult mai usor. Plus ca ai voie sa bagi tot felul de reclame fara sa se ia cineva de tine.
Daca sunteti plantuta ca mine, puteti apela la ajutor specializat. Prieteni priceputi sau firme. Si de la baza aia porniti usurel, pana invatati. Parerea mea!

Curiozitatile mele ciudate

Oficial, ma uit mult prea mult pe Discovery! In loc sa dorm! Ma toaca colega de camera cand vine acasa! Iritata ca nu am mai prins How it`s made la TV, am cautat pe net. Am gasit o emisiune, care m-a facut curioasa in legatura cu...anvelopele!
Procesul de productie al  anvelopei incepe cu selectia diferitelor tipuri de cauciuc, rasini speciale, negru de fum, pigmenti, antioxidanti, bioxid de siliciu si alti aditivi care se vor combina pentru a conferi caracteristicile dorite. Pentru fiecare din componentele principale ale anvelopei se folosesc compusi diferiti.
Un malaxor combina diferite materii prime pentru fiecare compus pana se obtine o pasta omogena,  de culoare neagra, avand consistenta gumei de mestecat. Pentru a asigura faptul ca amestecul este asa cum trebuie,  acest proces este supravegheat computerizat. Materialele compuse sunt trimise apoi spre a fi formate in flancuri (pereti laterali), benzi de rulare si alte componente ale anvelopei.
Asamblarea anvelopei poate incepe. Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul interior. Stratul de etanseizare este fabricat dintr-un cauciuc care opreste trecerea apei si aerului si care va lua forma unui tub interior inlocuind functiile camerei la anvelopele clasice. Dupa ele se fabrica  carcasa si breakerele (numite si centuri), in general  fabricate din otel si poliester. Ele dau rezistenta anvelopei, dar si flexibilitate. Breakerele trebuie  taiate si montate la dimensiuni si unghiuri precise, specificate in proiectul anvelopei, pentru ca aceasta sa aiba  caracteristicile de manevrabilitate si tinuta de drum urmarite.
Urmeaza montarea talonului, adica doua inele formate din impletituri de sarma de otel imbracate in bronz. Talonul asigura etanseitatea imbinarii anvelopei cu janta. Banda de rulare si peretii laterali (flancurile) sunt apoi pozitionate deasupra breakerelor si carcasei si presate puternic. Rezultatul este o anvelopa "necoapta" care nu a fost supusa inca vulcanizarii.
Ultimul pas este vulcanizarea. Adica un fel de calire, daca imi dau seama bine.  Anvelopa  este plasata intr-o matrita si umflata  pentru a forma profilul benzii de rulare si marcajele de pe exteriorul flancului. Intreg ansamblul este incalzit apoi la peste 150 de grade Celsius timp 12-15 minute pentru a vulcaniza cauciucul. Acest interval de 12-15 minute este adresat  anvelopelor de autoturisme si vehicule comerciale usoare.

Anvelopele sunt verificate separat, asa cum este si normal. Nu sunt jucarii, riscul ca vreuna sa fie defecta si sa puna in pericol viata celor din masina nu este unul pe care sa ti-l asumi ca producator.  Mostre sunt extrase de pe banda si testate. Unele sunt inspectate cu raze X, altele sunt taiate pentru a cauta defectiuni, altele sunt rulate pe bancuri iar altele sunt testate pe strada pentru evaluarea tinutei de drum, durabilitatii si economiei de carburant.
Stiu, am curiozitati ciudate! Cei care stiu cand si ce citesc, nu vor fi surprinsi! Mintea mea inmagazineaza tot ce prinde! S-a cam autodepasit de data asta, dar deh!

duminică, 29 iulie 2012

La piscină

Căldură mareee dragii mei!Mare de tot!  Unde îmi e ploaia? Că înțeleg, de ici de colo, că trebuia să plouă acu nuj cât timp! Acum staaau ca fraiera, și aștept o minune, că la cod galben de caniculă, altă opțiune nu am!
Poate dacă îmi fac piscină de aia șmecheră în casă? Că de mers eu la ștrand nu se pune problema! Ba nu! În fața blocului! Să deschid afacere cu ocazia asta! Și mă răcoresc și eu, ca omul! Nu să staaau aiurea să transpir ca disperata!
Nu m-ar deranja așa tare căldura dacă nu aș tot transpira! Zici că am scăpat de la saună! La 3 litri de apă băuți, transpir 5! Fără nici un fel de glumă! Nu știu de unde atâta apă în mine!
Înțelesesem că se scapă de treaba asta cu nuj ce ceaiuri!

În fine. Caaare, ce știți, de ștranduri prin Buc? Vreau să strâng bănuți și să merg la bălăceală. Văd io cu cine! Numai să mai ies din casă, să mă mai răcoresc, să fac mișcare! Dacă vrea careva să mă învețe să înot, iară, aștept cu nerăbdare! Am mai încercat de vreo două ori să învăț, dar nu s-a prins nimic de mine! Că am învățat sau am încercat să învăț fix pe râu, e partea a doua! Acum încerc la piscină, dacă se oferă careva.
Și dacă mă învață vreunul sau vreuna, fără să îl/o înec, merem la saună după! Să știu de ce transpir! Fac cinste! La piscină am mai fost eu ici colo, dar saună chiar că nu am mai fost veci! Dar cred că o să îmi placă! Nu poate fi extrem de cald! Sau oricum, nu mai cald ca la mine în casă! Și nici nu am cum să transpir mai mult decât o fac deja! Sau oare pot? O să îmi testez limitele!

Amintiri de dinainte de licență

L-am vizitat în urmă cu muuuult timp, cu două colege de facultate. Este superb!



Drumul cu trenul costa 25 de lei, bilet de student cu cupoane.






Intrarea la zoo este 2 lei pentru studenţi!











Dealurile din împrejurimi oferă o imagine superbă a oraşului. Dacă aveţi prin Sibiu tovarăşi bine crescuţi, ca noi, rugaţi-i să vă ducă!











Intrarea în turn este 2 lei, iar telescopul de acolo (sau cum s-o numi treaba aia) are nevoie de o monedă de 50 de bani pentru 3 minute.








Intrarea la muzeu (indiferent care) este ieftină, şi, ce ador eu, nu primeşti bilet de ăla de le place lor să rupă, ci carte poştală!



Ca să vă faceţi idee, costă între 2 şi 7 RON. 7 la Brukentalul acela cu tablouri, iar biletul este valabil cam la toate muzeele. Nu ştiu exact la care, că nu le-am văzut pe toate.







Dacă tot mergeţi prin Sibiu, treceţi pe la Crama Sibiană(parcă aşa îi zice).
Au acolo ciorbă de fasole în pâine(15 RON, au încercat colegele) şi gulaş în pâine(20 de RON, am încercat personal). Preţurile sunt cam de restaurant bucureştean, deci destul de măricele.
Diferenţa este că de data asta chiar merită să dai banii.  Mâncarea este fierbinte, bine condimentată, iar porţiile destul de mari. Mai ales dacă vă plac preparatele bine aromate, cum îmi plac şi mie!


Oraşul este superb, zi şi noapte!
Noi am fost într-un club de prin centru, Oldies pe numele lui. Intrarea este liberă, iar preţurile, din nou, sunt ceva în genul Bucureşti, club de oameni de rând.



Îngheţata este cam 2 RON cupa. Şi este genială! Ţineţi minte îngheţatele alea pe care le mâncam prin excursii în tinereţe? Cam aşa are gustul!






Cazarea este pentru toate buzunarele! Noi am stat la Pensiunea Podul Minciunilor, care, după cum îi spune numele, este la câţiva paşi de Pod. Domnişoara de acolo este drăguţă şi discretă. Am avut contact cu ea cât ne-am cazat şi ne-a explicat că nu avem voie să fumăm în cameră (există însă terasa "dotată" cu scrumieră). În rest, nu a avut nici o pretenţie. Ne-a dat cheile şi ne-a lăsat in legea noastră. Camera triplă închiriată de noi a costat 140 RON. În rest are doar camere duble, dar nu ştiu preţul lor. De menţionat că aveţi baie cam în fiecare cameră.  Daca stati doar o noapte, pretul o sa fie puuuuuuutin mai mare(camera de 3 costa in mod normal 130 RON).



Am mai fost o dată de atunci, cu turcoaicele pentru care am găsit cazare în București  la cel mai original mod cu putință! Dar despre asta în altă poveste, pe blogul nou!

sâmbătă, 28 iulie 2012

Amintiri din studenție

Tot zapând printre șmecheriile lui frate-meu cu pariuri, am dat de niște jocuri pe care le adoram eu demult, în tinerețe. Adică în urmă cu vreo doi ani, în facultate, când rămâneam singurică în camera de cămin câte două, trei zile.
Machiam zânuțe virtuale! :D Știuuuu! O să faceți mișto la greu! Dar pe mine chiar mă relaxa! Credeți sau nu, îmi amintesc de ele cu lacrimi în ochi. Puteți juca și voi dacă vreți! Eu am să vă las site-ul unde mai jucam eu, dar sunt și muuuulte altele! Acesta împlinește criteriile mele de jucat cum trebuie, în viziunea mea. Cum arată un dress-up/ make-up game bun pentru mine?
Poza ar trebui să ducă la joc. Asta e ce am copt io :D
Poi, în primul rând, trebuie să fie cu haine care se pun singure de îndată ce le-ai dat drag pe manechin. O să credeți că e un criteriu logic, dar trebuie să fiți atente. La multe jocuri, trebuie să pui haina sau culoarea pe model și să le aranjezi la milimetru. Devine enervant după vreo două jocuri! Aveți grijă ca hainele și nuanțele să se înlocuiască automat. Să nu trebuiască să le luați pe cele puse, să le duceți la looooc, pe urmă să vă duceți la pagina nouăăă, să luați de acolo ce vă doriți, să staați iaaaaaaar 3 ore la fixat!
Uitați-vă și la ce garderobă au duduile și cum vine pe ele. Știu câteva jocuri, la care hainele sau nuanțele, cum le iei așa arată! De parcă le-ai fi luat din revistă și le-ai fi lipit cu scoci pe monitor. Sau îi alegi un model de păr, care de altfel pare genial, îl pui pe frumoasa ta, și arată ca o ciumahaie! ( nu știu ce e aia, dar e de rău; așa mă numește mama când mă machiez foarte mult și prost)
Și fiți atente ca setările să nu o ia de la 0 în clipa în care constatați că ați greșit ceva, și încercați să dregeți beleaua. Treaba asta, mega enervantă, se întâmplă în general la zâne!
Altceva nu știu ce să vă mai zic! Mie îmi plăcea să aranjez păpușelele de la jocuri după chipul și asemănarea mea, și să le folosesc la avatar. Dacă mă citește careva de la „joace” aș avea o sugestie! Vorbiți cu bossu, să facă o opțiune prin care să se posteze creația finală pe facebook!

vineri, 27 iulie 2012

RCA sau cum era să mor

RCA sau Răspundere Civilă Auto este un contract practic. Se  încheie între proprietarul unei mașini şi compania de asigurare.Pe scurt o asigurare RCA acoperă pagubele provocate de către tine,că şofer în urma unui accident rutier.Anumite condiţii trebuiesc îndeplinite pentru a încheia o poliţă de asigurare RCA.  Mașina trebuie să fie înmatriculată în România. Asiguratul trebuie să figureze în actele  de indentificare ale automobilului.
Ai nevoie de ea dacă ai mașină, în primul rând! În caz că vreun bou, aflat pe contrasens, dă cu spatele de pe cine știe ce alee lăturalnică, uitată de lume, în timp ce tu ieși de pe strada dintre blocuri, și inteligența supremă a colegului de trafic nu e antenă pe unde conduce!!!
Mai ales dacă bolovanul intră cu ditai fundu de gipan în portiera ta din spate, de Volkswagen Golf, mică săraca, pentru că, nu-i așa, unei fete o asemenea mașinuță îi vine mănușă!
Ai și mai mare nevoie de RCA dacă ești ciar tu babalâcul care nu se uită pe unde merge, nu vede că blestemata de stradă pe unde umblă este cu sens unic, și ai și aere de mare șef!
Bineînțeles, polița trebuie asortată cu ceva bun simț, măcar când ajungi la poliție! Am stat pe scaunul din dreapta, trăzni-l-ar Sf Google cu erori la căutare! Și când a trosnit mașina, la nici juma de metru în spatele meu, am închis ochii și am așteptat să îl văd pe Sf Petru! JUR! A înghețat sângele în mine! Mi s-a oprit puls, creier, respirație! Gog ar fi leșinat de ciudă!
Dacă nu ieșea șoferița, prietena mea încă din liceu, să se smiorcăie la el, credeam că sunt moartă cei 300 de km până acasă!
Din fericire, odată ajuns la poliție, nenea s-a dovedit un domn, a semnat declarații, treburi, trestii, jmecherii, a dat polița prietenei mele, și din fericire avea și asigurare zdravănă, și totul s-a terminat cu bine!
Concluzia? Luați frumușel RCA! Salvează vieți! Există companii sau firme de consultanță, care găsesc asigurarea perfectă pentru fiecare!

Sechele din facultate

Am studiat 3 ani de zile în Departamentul de Limbi Străine și Comunicare al UTCB-ului. Traducere și Interpretare. Interpretarea pe general, traducerea pe tehnic! Vă recomand cu căldură!
Ceea ce nu mi-am dat seama niciodată, este amprenta adâncă pe care au lăsat-o construcțiile asupra mea! Poți să fii mama filologului, dacă prinzi rădăcini măcar un an la universitatea aia, ieși mirosind a inginer!
Este imposibil să nu se lipească de tine noțiuni din domeniu. Să nu știi ce e un teodolit sau o miră! Sau să nu îți spună cineva că pe șantier, utilajele de construcții nu au denumiri tehnice pentru muncitori, ci sunt botezate în funcție de ce scrie pe ele!
Afli câte ceva din domeniu, înțelegi mai bine cum și ce fac materialele de construcții, de ce este mai bine să construiești într-un fel sau altul. Ajungi chiar să ai cu cine te consulta în caz că vei avea nevoie de un inginer! Înveți DE CE ai nevoie de un inginer, ce face el și nu poate un arhitect.
Eu una, un lucru știu! Dacă am să ajung atât de înstărită încât să îmi ridic casă, am să angajez un inginer, cu echipă, utilaje închiriate de pe  www.infoconstructii.com și tot tacâmul! Nu cu meseriași sau mai știu eu ce. :D Știuuu că e varianta neaoșă, dar după atâția ani printre ei, nu mă lasă inima să nu fac ceva cum trebuie! De la A la Z cu contracte bine puse la punct și tot tacâmul!
Mai ales că așa o să am pe cine trage la răspundere legal în caz de ceva! O să trebuiască bineînțeles răspundere mare de tot, să nu mi se facă viloiul cum se fac autostrăzi în România!
Dar știți ce? Am studiat la construcții, și am pile la viitori ingineri talentați, nu așa, la orișicine! Dacă vă purtați frumos, vă fac cunoștință cu ei!

joi, 26 iulie 2012

Începe xeroxiada!

Mă apuc și eu o dată în viață, să învăț din timp. La gramatici. Pentru admitere. Și cum nu am nici o gramatică decentă pe aici, și nici mare buget să îmi cumpăr una, am să apelez la o prietenă de aici de aproape, care are imprimantă. Nu de alta, dar nu mai sunt în Tei, să scot la imprimantă o carte întreagă, cu maxim 20 de lei.

Și nici nu am de gând să bat o grămadă de drum până acolo, pentru 10-20 de pagini. Dar de frânturile alea chiar am nevoie. Mă gândisem inițial să îmi iau imprimantă. Dar pe moment, din păcate, nu dispun de bugetul necesar. După care, m-am gândit să cad la învoială cu vecinul. Dar a picat și varianta asta. Ar fi trebuit să punem bani egal, iar eu aveam nevoie mai mult ca el. Nu ar fi fost corect.
Fata asta în schimb, este și ea ca mine. Viitoare masterandă, în criză de bani, nu își permite maldărele de cărți cerute ici colo, dar are imprimantă cu xerox și scanner. Am avea cam același volum de hârțogăraie de procesat. Așa că ne putem uni forțele de un cartuș de imprimantă. Vedem noi de unde. Varianta reîncărcării home made iese lejer din discuție, pentru că vrem să imprimăm calumea, nu să aruncăm banii ca să ne curgă un sfert din cerneală aiurea pe pagină. În rest, avem la dispoziție magazine specializate de vizitat când om avea timp amândouă, sau site-uri gârlă. Să tot cumperi cartușe nenică! Bani să fie! Că după ce ne stabilim bugetul o să ne simțim mult mai libere în alegeri. Oricum nu cred că o să fie extrem de greu să găsim un amărât de cartuș HP. O să fie greu să ținem pasul cu hârtia necesară după. Și mape, și markere, și bibliorafturi!
Dooooamne ce dor mi-a fost de articolele de birotică.

Poezie poezie

Am fost crescută, de pe la câteva luni la vreo 9, poate 10 ani, la Moldova, de bunica mea, care stătea în curte cu mătușa (erau două case) și familia ei. Rudele din partea mamei! Pe care nu le-am văzut, cred, de vreo 10 ani. Fie nu a existat interes, fie nu au fost bani, când am avut eu nu au avut ei, iar când am avut cu toții, m-am speriat cumva de idee și am pus condiții absurde pentru a merge acolo.
Familia mătușii Ani (Adriana) include doi băieți, înalți ca brazii, cel puțin în raport cu cea care eram atunci.
Băieți care mi-au făcut copilăria fermecătoare, și mi-au umplut cei mai mărunți ani cu clipe unice!


Bogdan este cel mare. Cu 11 ani mai mare decât mine, și un an mai mare decât fratele său. Veșnic muncitor, studios, serios din cale afară, a impus un anumit respect, o anumită răceală față de mine! Poate nu le-a impus! Nu la modul distant! Poate așa îl percepeam în raport cu frate-su!
Ei bine, lui Bogdan cel studios îi plăcea să îmi spună povești! În varianta știută doar de el! Cea care îmi aducea mereu coșmaruri, și nopți în care o trezeam pe mamaie. Parcă îi și văd fața schimonosindu-se la imaginile vizuale pe care le crea! Capra tocmai se întorsese acasă! Și ce vedeaaa? Pereți roșii de sânge, bucăți de blană peste tot...cuțitul cu care fuseseră sfârtecați iezii pe podea...și mirosea precum câinii morții pe lângă care treceam uneori cu căruța! Vânătorul din Scufița Roșie era un genial chirurg! Iar Bogdan al meu știa, deci îmi descria, ce mațe și ce pagini din atlasul de anatomie secționase ca să le scoată pe Scufiță și pe bunică-sa! Iar dacă nu făceam temele, și îl mai lăsam pe frate-su să le scrie în locul meu, vânătorul avea să mă coasă în burta lupului! După concursul de băut apă cu ceașca mare, ca de supă a bunicii, la care Bogdănelul meu bătea mereu! Și ghiciți cine avea, fată mare, de 5 ani (!!!), probleme cu mersul la baie!

Vlad, născut la cererea femeilor, mic și copilăros, a fost mereu preferatul meu! Din familie! Vlad ajungea să șterpelească din dulciurile pe care mamaie le împărțea în mod egal zilnic. Tot el găsea mereu borcanele cu dulcele și lipiciosul gem de nuci, din pod, și îmi aducea pui abia fătați, mici și chei, de la pisică sau de la iepuri, să văd cum arată!
Și tot el mă învăța poezii. La vreo 8 ani, știam vreo 5 poezii de Eminescu, printre care Scrisoare a 3a și Luceafărul. Și Poezie poezie ( putsa mea...) și Ursulețu Michi ( vrea să facă pipi). Doamne ce mai enerva rudele cu treaba cu poeziile porcoase!
De azi, veți găsi năzbâtiile mele în vizită la colegii bloggeri! Sper să vă placă!

Alimente congelate și murături

Cum mama este plecată de ceva timp în Spania, eu și tati am învățat să punem singurei tot felul de murături. Știm să punem niște castraveți de-ți stă mintea în loc! La gogoșari mai e de lucru, că ies cam moi!
Și dovleceeei! Opăriți, la borcan! Și fasooliiiiică! Dar, cum nu prea le avem cu muratul gogoșarilor, mi-a venit mie, iubăreața de ardei copt, idea ardeilor copți congelați! Nu vă pot spune cât de tare iubesc ardeii copți! Și vinete am putea conserva prin metoda asta! Problema? Nu ne ține frigiderul! Are congelator mic rău de tot!
În primă fază, mama a propus să luăm o ladă frigorifică! Dar aia parcă prea e de magazin! Și ocupă ceva spațiu! Nu merge să ai și ladă și frigider! În apartament cu două camere, mori cu ele în brațe! Unde le pui?
Mie una, mi se pare mai convenabilă varianta unei combine frigorifice! Ducem frigiderul la un centru de ăla de reciclare și aia e! Problemă rezolvată! Combinuța ocupă fix locul frigiderului, și ai tot cam atâta spațiu pentru alimente și legume! Și vine, jos, mare, spațios, imeeeens, congelatorul! Aerisit și încăpător, gata de ardeii mei copți, cât mai mulți, și cât mai aromați, puși frumos în punguțe, și aliniați frumos în sertare. Asta, bineînțeles, dacă nu îi mănânc pe măsură ce îi coc! Și nu vă dați ochii peste cap, că sunt în stare să bag așa mult în mine!
Poate că o să mai băgăm la congelat și niște fasole opărită frumos, dar după aia nu mă prea omor! Sau vinete, de salată la iarnă. Experiența mea cu vinetele coapte mâncate iarna strâmbă din nas, dar, dacă ceilalți or să vrea, nu am de gând să mă opun.
Treaba e că trebuie să fac investigații serioase. Am venit cu idea unei combine frigorifice, trebuie să vin și cu variante în ce privește magazinul, marca și alte astea, ca să dovedesc, dacă mai e nevoie, că varianta mea e cea mai fericită!

miercuri, 25 iulie 2012

Rochia de seară

Îmi place la nebunie vara! Asta nu este un secret deloc! Vara sunt tot felul de ocazii să port rochii! Nu am mai fost de ani de zile la o nuntă, să pot purta o rochie de seară, dar mă bate gândul să îmi iau una! Poate pentru balul de sfârșit de la master! Sau poate o să mă duc la nuntă la prietena mea, în septembrie! Cine știe! Important este că vreau o rochie roșie, că neagră am deja, în garderobă! Mai contează scuza? La urma urmei, de când are o fată nevoie de un motiv serios să își cumpere haine? Este drept, sunt o fată atipică, tunsă scurt, și paralelă cu mersul pe toace, dar am momentele mele de glorie! Și atunci să vezi! Că am pretenții mari de tot! Nu îmi cumpăr ce apuc! Numai rochii simple, să le pot asorta la ce pantofi vreau. De fapt, acum că vă spun, îmi dau seama că rochiile sunt singurele articole de îmbrăcăminte la care stau câte 100 de ani să aleg. Am o formă mai ciudată a corpului, și este destul de greu să găsesc o rochie care să curgă pe mine pur și simplu, fără să îmi facă silueta tip rățușcă să pară de gravidă! Așadar, ceva strâns sub sâni iese din discuție. Probabil am să aleg ceva cu puțin corset, din acela rigid, cu balene de plastic sau ce o fi în el. Fără cupe imaginate de forma lui, pentru că am sâni flexibili și alunecă din așa ceva. Cum rochia cealaltă este lungă, cea nouă va fi scurtă, deasupra de genunchi. Partea care descrie fusta, este, în visele mele, gen tutu. Din straturi multe de voal transparent. Sper să nu am dificultăți în a găsi încălțări asortate. În general, și pantofii sunt simpli, musai negri, cu toc mediu, dar asta e altă poveste. Zilele astea am pus ochii pe niște sandale romane, culmea, pe la un magazin uitat de lume la...piața Romană. Faza e..cum găsesc eu treburile astea? Intru pe Google, scriu caracteristicile, și iau adresa magazinului, să mă duc să probez? De fapt, nu e o idee rea...

miercuri, 18 iulie 2012

Învăț să iubesc

Iubirea zace în mine, de foarte mult timp. Am fost îndrăgostită de zeci de ori, uneori alții au fost îndrăgostiți de mine. M-am atașat de câte cineva și mai des. Și am pus la suflet vorbe spuse de dragul de a scoate aerul din plămâni.
Mi-am izbit inima de sentimente aiurea, trăind cu impresia că sunt sinceră, și mințindu-mi sufletul că iubește! Dar nu iubeam!
Abia acum învăț să iubesc! Abia acum realizez că iubirea este un proces mult mai complex! Este ușor să iubești, dar nu este simplu! Nu! Nici pe departe! Iubirea este un sentiment ce te invadează treptat, un sentiment ce te încălzește, unul care necesită antrenament și deschidere pentru a fi primit cu bine de suflet. Atunci când iubești cu adevărat, sau atunci când te pregătești de asta, nu realizezi : „Acum iubesc!”. Pur și simplu se întâmplă, și, undeva pe drum, realizezi ce simți de fapt!
Continuare

duminică, 15 iulie 2012

Luna Blogurilor cinefile pe Blog Event

Ce înseamnă Luna blogurilor cinefile pentru tine, Blogger-ul cinefil? Înseamnă că, dacă vrei să te numeri printre bloggerii promovați de noi, trebuie să trimiți un mail pe adresa blogeventro at gmail.com sau să ne dai de știre prin formularul de contact. Noi îți vom trimiteun interviu în care vom discuta depre blog și preferințele voastre cinematografice. Să vă cunoască și cititorii noștri!

Deja ne-au fost acordate primele două interviuri, de către Laura și Angela , adică Cinemateca Trisk și Anzhela Movies.

Mai multe aici. Lectură plăcută!

miercuri, 4 iulie 2012

Greu să fii fată!

Cred că unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie să le faci când ești fată, este să îți alegi ținuta pentru un eveniment! Maaaai ales când ai de gând să porți o rochie. Adică, e de dorit să porți o rochie la bal sau la o nuntă, un botez ceva. Pantalonii cu cămașă arată office rău de tot. Ești feminină și în ăia, nu zic nu. Dar o rochie te arată cum nu se poate mai frumoasă, dacă știi să o alegi.
Eu una sunt mare fană a rochiilor foarte simple. Mai nou, îmi plac cele scurte, deasupra de genunchi. Cele care se preling pe mine, lăsându-mi libertate de mișcare. Dacă mai au și mișcări fluente, naturale, atunci când mă mișc, cu atât mai bine. Dar rochii scurte am numai de vară. Una singură am de seară, și ar cam trebui să îmi mai iau.
Mai am rochia de la banchet, primită de la o prietenă a mamei. Neagră, lungă, decoltată rău, și despicată pe piciorul drept până sus tare. Mă cam împleticeam eu la început, dar m-am obișnuit cu ea. Și mai am una alb cu albastru pastel și flori mari. Caut sandalele perfecte de când lumea!
Dar vreau să îmi mai cumpăr! Una singură. Așa că o să o aleg cu foarte mare grijă! Am câteva prietene care își cumpără rochii de pe net, de pe site-uri specializate, ca http://www.divadress.ro/. Rochiile sunt, zic ele, ceva mai ieftine ca în magazine, și mai de bun gust.
Plus că e mai puțin obositor să mă plimb pe net, decât pe afară, pe căldura asta! În caz de nelămuriri, există secțiune de contact și număr de telefon. Deci am cum să îi chinui cu întrebările!
Este pe acolo o rochiță albă, care îmi place maxim, transparentă așa, cu danteluță...dar ma gândesc că nu ține calumea sânii. Dacă ar fi și roșie, ar fi perfectă! Vă place?

Cică SEO

De când cu noul blog, m-am deșteptat și eu cu ce se poate face din asemenea pasiune. Am învățat tot felul de șmecherii despre cum să îmi organizez mai bine postările. E adevărat, wordpress-ul are ceva mai multe „jucării” când vine vorba de asta. Și mai evidente, mai la mintea cocoșului să le folosești.
Am mai invățat tot felul de jmecherii de Feed nuj cum, deși mi-am cam prins urechile pe acolo, și cine știe dacă l-oi fi făcut și pe ăla bine. Am intrat în multe grupuri pe Facebook, am început să schimb păreri ici colo, am mers la blogmeets. De fapt, următorul este chiar duminică. Dacă ești blogger bucureștean, caută-mă pentru detalii.
Faza e că acum știu ce e aia optimizare. Știu un truc sau două, dar nu mă simt în stare să îmi optimizez blogul calumea. Vreau și eu page rank, cum vrea toată lumea. Dar sunt o persoană mai degrabă comodă. Am ritualul meu de postare pe blog. De fapt ritualuri. Unul aici, unul pe Momentul meu și unul pe Blog Event. Sunt chestii simple, care mi-au intrat in instinct. Nu simt că fac cine știe ce prin ele.
Dar, există, Doamne ajută, oameni care pot face asta pentru tine. Ca cei de pe www.optimizare.biz/. Explică oamenii acolo de toate. La o adică, poți să aplici tot felul de șmecherii explicate pe blog, și dacă vrei treaba făcută cap - coadă, de oameni care se pricep, apelezi la serviciile lor, și fac treaba profi. Ar fi cea mai bună soluție. Mai ales dacă ai mari pretenții de la site-ul tău, sau promovezi ceva important și vrei mai mulți clienți. Sau poate ai cine știe ce campanie umanitară! Optimizarea SEO o poate trimite în primele pagini de la căutările Sfântului Gugăl.
Sau mai poți apela la genul acesta de servicii dacă vrei să te asiguri că nu faci vreo boacănă. Eventual să ai pe cine da vina în caz de vreo nenorocire. :D

duminică, 1 iulie 2012

Schimare? Neahhhh...Nu prea cred....


                   Schimbare....nu exista schimbare!
               Oameniii nu se schimba niciodata.
            Ganditi-va la fluturi! Omida nu se schimba, evolueaza. Oamenii nu se schimba nici ei. Tot ce vrem sa fim, toti ce am vrut vreodata sa fim, tot ce suntem si tot ce nu vom fi niciodata zace in noi. In noi zace puterea de a fi oricine sau orice vrem. In omida din sufletele noastre zace poate cel mai frumos fluture din cati au existat. Credem ca ne schimbam, dar hai sa ne uitam in oglinda: suntem aceiasi.acelasi par, aceeasi piele, aceiasi ochi.
            Diferenta nu este afara, sete inauntru. Am evoluat. Ne simtim oameni ca atunci, dar acum ne simtim in stare. Asta e diferenta. Ne este inca frica. ne era si atunci. Insa acum am gasit curajul. Acum avem aripi. Dar amintirea omizii inca mai este. Fara omida, unde ar fi splendoarea colorata de acum? Increderea, curajul, dorinta?
             Stiti ce? Hai sa ne desfacem aripile!  


joi, 28 iunie 2012

Orăşelul sau "oraşoiul"?


              -Salut!
               -Bună!
               -Ce faci?
                -Bine. Tu?
                -Tot bine!
               Cam asta este discuţia pe care o duci în Motru când cobori la magazinu' din colţ. Dacă ieşi în parc.....trebuie să fii cu ochii cât cepele! Ferească sfântul să o ratezi pe "tanti Maricica" sau "nea' Gogu" că....Şi Doamne fereşte să te cheme Corli în Motru. Adică....io am realizat că sala în care făceam anumite cursuri în liceu are ceas pe perete...de vreo 4 ani abia când mi-a distras atenţia o colegă, disperată de atâta "Cât e ceasu'?"  Asta să vă faceti o idee. Sunt visătore, sunt melancolică (NU EMO!!!). Am în ochi o toamnă Bacoviană, cum spunea profa de română în generală.
              De asta am mulţumit Cerului când am intrat la facultate în Buc. În "capiatală" nu cunosc pe nimeni aproape. Colegii de facultate, câţiva amici, două familii, un Pitic, un Elf, şi o Sylvie. Atât. În rest, pot să plec pe gânduri. Nimeni nu se uită ce faci şi cum, nimeni nu se întreabă de ce. Mai ales când ai moaca mea liniştită, uneori cu ochi "căscaţi" şi priviri plecate dincolo de peisaj.
                Anul trecut, când "am aterizat" acolo, îmi era dor de sentimentul de om atotcunoscător din Motru. Două, trei străzi. 
               -Unde stai?
               -În cutare bloc.
               -Ahaaaaaa!!! În vale e banca şi în deal poşta!
              -Exact!
              -Eşti vecin cu Nae şi cu Gogu...băieţi buni...îi stiu de mic.
              Toţi se stiu de mici! Câteva magazine, vânzatoarele o ştiu pe mami oricine ai fi. Sunt doar vreo 2 autoserviri. Stai să vezi cum este să vii de la Bucureşti, cu obiceiul de a citi etichete de pe tot ce prinzi în mână, şi comparat produse, să vezi ce monştri dai din tine!
              La Bucureşti, poţi găsi un cadou drăguţ oricând. La Motru, trebuie să mergi la Târg(u Jiu) pentru ceva decent. Ca să nu mai spun cât suferi pentru o carte.
                Totuşi, nu ştiu pe care să îl aleg dintre cele două. 
Motruleţul este totuşi liniştit, cu oameni amabili, şi cu vecine care fac scandal dacă ţipi în faţa scării şi stiu tot ce faci de dimineta până seara. Nu are zgomotul veşnic de maşini, fumul şi nepăsarea.De vreo doi ani, avem străzi noi, parcuri îngrijite, o catedrală superbă, şi chiar coşuri de reciclare (care sunt aproape pline mereu- am dus eu hârtie să verific). Bucureştiul are farmecul lui. Plus muzee, librării, teatre şi altele de genul.
             Bucu' îl ştiţi cum arată. Vă las poze cu "sătucu'".
     


            P.S. Are aproximativ 30.ooo de locuitori, si, să vă faceţi idee  de suprafată, ar încăpea lejer in Herestrău. Lacul, nu parcul.
P.S.S. Da' io tot îl iubesc.

vineri, 1 iunie 2012

Ursitoarele

Am vazut prin Bucuresti tot felul de anunturi legate de ursitoare la botez.
Si mi-am amintit de acest frumos obicei. Si mi-am dat seama ca nu stiu ce presupune. :D
Pasionata de povesti cu zane cum ma stiti, am survolat Gugalu sa vad ce rasare!
Am aflat ca ursitoarele sunt 3 surori care decid soarta fiecaruia la nastere. Deciziile lor depind de dispozitia de moment. Adica, daca esti nascut intr-un ceas bun, ti s-a ursit de bine. Daca nu, nu! :D

​In unele zone ale tarii, pentru ca ursitoarele sa fie blande cu soarta copilului, parintii lasa paine si sare langa patut.
Nu era insa o idee buna sa faci ursitoarele sa se razgandeasca. Dupa cum spun basmele. Desi pareau sa schimbe destinul in bine, consecintele schimbarii erau adesea fatale.
Insa, cum timpul a trecut, iar spiritele padurii si ale vietii omenesti ne-au cam uitat, in lumea moderna au aparut fetele ce devin ursitoare, special pentru copilas, la botez. Mi se pare o idee foarte dragalasa sa ai asa ceva la botezul copilului tau. Cred ca iti da o speranta nemaipomenita sa auzi urari de bine, spuse micutului pe tonuri misterioase.
Si cred ca este foarte frumos si pentru invitati. Mie mi-ar da o doza foarte mare de optimism un astfel de botez.
Iti deschide ochii asupra faptului ca pe undeva, oamenii incep din nou sa creada in povesti cu zane.

joi, 31 mai 2012

Întrebare


Acum, locul meu este pe faţa ta. Stau aici, şi te apăr de tot, de toţi şi de toate. Sunt masca perfectă, sunt minciuna care îţi face viaţa mai uşoară. Eşti mereu pe gânduri, dar nu-ţi place să şi arăţi asta. Îţi place să îi înveseleşti pe ceilalţi. Şi te foloseşti de mine să o faci. Viaţa e oricum de rahat, toţi avem oricum necazuri. De ce să amărâm şi zilele altora, nu-i aşa? De ce să le transmitem infecţiile care ne acaparează existenţa, când ei, ceilalţi, poate sunt pe moarte din cauza bolii? De ce să nu le uşurăm amarul, dacă putem? Ridici uşor colţurile gurii, şi celălalt simte nevoia să răspundă! E aşa uşor.....
Dar ştii ce? Încep să mă satur. E greu să fii mereu cel vesel. Să ascunzi ce simţi de dragul altora. Eu nu contez? Nu te gândeşti că am obosit? E obositor să stau mereu aici şi să joc teatru. Ştiu că poate asta simţi, dar....atunci când vei suferi cu adevărat nimeni nu te va crede.
Şi apoi, demonii tăi mă trag în jos...îmi spun că locul meu nu e aici, că ar trebui să plec...
Tu ce crezi că ar trebui să fac? Să plec? Să rămân?
Cu prietenie, veşnic lângă tine,
                                    Zâmbetul

Ce-am avut şi ce...nu am pierdut!

Viata este ca o ploaie. Iar ploaia ta dragule, m-a ars. Si simteam nevoia sa ma descarc, asa ca am venit la bunul meu blog. Caci el ma asculta.
Nu am vrut sa scriu asta pe noul blog pentru ca acolo sunt Lucianna cea vesela. Aici sunt melancolica. Sunt fata melancolica, pe care cititorii au crezut-o uneori emo. :p
Sunt fata care isi aminteste de tine, cel care ar fi trebuit sa ma iubeasca. Cel care spunea ca imi va fi mereu alaturi, si ca nimeni nu se va baga intre noi.
Esti cel care a renuntat la mine fara sa lupte. Cel care avea pretentia ca eu sa lupt pentru iubirea lui, fara a o merita pe a mea. Marioneta dragalasa, numai buna de imbratisat, care se visa copil.
Micul meu Pinocchio, care, atunci cand s-a facut baietel, a uitat sa isi taie sforile.
Omul in bratele caruia m-am ascuns multe nopti, caci aveau o caldura ce altora le lipsea. Sau cel putin credeam eu ca e caldura. Era de fapt flacara unei iluzii splendide.
Este uimitor cum cineva e poate duce atat de sus pe treptele spre rai, doar pentru a te arunca in gol de la o inaltime cat mai mare.
Ai dreptate. In sufletul meu, am stiut ca nu ma iubesti.
Dar stii la ce ai si mai mare dreptate? Nu te iubeam nici eu! Si nici nu e iubesc.
Iubesc sentimentul ca am puterea de a iubi. Iubesc forta pe care o am atunci cand vreau sa imi ofer inima. Dar pe tine nu te iubesc. Si nici nu te-as fi iubit vreodata.

marți, 29 mai 2012

Reincarcare


Cum spuneam, am de gand sa investesc intr-un cartus de imprimanta calumea. Deja am decis de unde o sa cumpar toner imprimanta HP.Si mi se par destul de acceptabile preturile de acolo. Ma gandesc sa continui sa cumpar cartuse. In sensul ca in loc sa il reincarc pe primul.
Imi amintesc cum un coleg de camin, care ma mai ajuta cu imprimatul la faculta tot reincarca imprimanta. Ca era mai ieftin. Si poate este inca. Era chiar si o oferta la plotterul unde reincarca. La nu stiu cate reincarcari primea una gratis.
Dar singurul avantaj cam era pretul. Imprimanta ii tragea cum trebuie doar primele pagini. In sensul ca jumate aproximativ din cat ducea cartusul. Celelalte pagini ieseau neuniforme, cerneala se usca aiurea, se intindea, sau, mai rau, imprimanta lacrima cartus. La volumul imens de palavrageala pe care il ai de scos la imprimanta ca student, nu prea ai cum sa renunti la cantitate in favoarea calitatii.
Asta pe de o parte. Pe de alta, nu poti sa predai un proiect imprimat in halul ala. Functioneaza faza numai daca imprimi ce ai de predat in prima faza, pentru ca apoi sa scoti ciorne sau ce vrei tu sa citesti de pe hartie, nu de pe PC.
Adica, practic dai banii numai pe jumatate de treaba facuta bine. Ca sa nu mai spun cu cata mizerie se lasa!
Si ma intreb: nu mai bine dai ceva banuti in plus, si ai garantata o imprimare sanatoasa, decenta, pe toata linia? Fara sa risti pete de cerneala si pagini care sa arate precum caietul unui prescolar ce abia invata sa scrie, si nu prea ii merge treaba.
Am si citit recent ceva legat de incarcare toner.
Cred ca ar fi mai intelept pe moment sa astept sa cumpar tonerul, sa se termine, iar apoi sa incerc variantele.
Desi cred ca reincarcarea nu o sa imi placa...

duminică, 27 mai 2012

City Break

Mda...ce sa mai si zici. Ploua, oficial, de vreo doua saptamani! Tara se scufunda. Din fericire, oamenii stiu sa mai si scape de asta. Bineinteles, nu in Romania, ca acolo unde o mai soare este scump sa mergi, cazarea nu se ridica la nivelul la care se pretinde ca este...
Asa ca turistul nostru cel de toate zilele a invatat ce e aia city break. Incepe lumea sa mearga prin Austria, Cehia, Franta, Italia...Orase care mai de care mai insorite, la preturi care mai de care mai atragatoare.
Decat sa stai in ploaia lumii din Bucuresti si sa te fatai colo colo sa nu te uzi, visand macar la oprirea ploii daca nu la soare, sacrifici un banut, dar stai un weekend la soare . Oferte se gasesc peste tot. Uite chiar aici un exemplu: http://www.geniustravel.ro/. Se mai duc din frustrarile date de balti si bai de noroi, si te intorci gata sa incepi o noua saptamana!
Nu trebe decat sa iti faci curaj sa o iei din loc!

luni, 21 mai 2012

Cartuse Toner



M-am apucat în ultima vreme să descarc tot soiul de e-books. Una despre cum sa scrii, vreo 7 narnii, 2-3 formulare si tot asa.
Acum, problema mea de om cu 3 dioptrii, era urmatoarea: unde sa le scot la imprimanta? La mine acilea, imprimanta si  xerox si alde d-astea la mama naibii!
Si uite asa, vreo doua, trei zile, mi-am frant manusitele, gandindu-ma cum sa fac sa ies mai ieftin. Si mi-am amintit ca vecinul meu tocmai si-a luat imprimanta nouaaaa. Asa ca m-am dus frumusel la om si i-am propus sa punem banii amandoi la toner si alte alea, ce mai trebe la el acolo, sa imi scoata la imprimanta ce si cand am nevoie.
Nu de alta, dar am citit pe net ca TonerEurope s-a deschis, si, in comparatie cu ce stiu eu in materie de magazine traditionale, pare destul de ieftin tonerul lor. Va vine sa credeti ca eu abia asa am aflat ca exista tonere compatibile (?!?!?!) cu marci de imprimante? Adica se gaseste, carevasazica,Toner Canon, Toner HP si tot asa. Nu stau acuma sa le insir pe toate.
Ce imi place la ei, daca este adevarat ce scrie pe site, absolut toate produsele sunt testate. Ca atunci cand iei un pix de la magazin. Inainte sa ti-l dea tanti, mazgale pe o foaie, sa vada daca e cazul sa iti dea altul. Fair enough! Adica, daca dau banii pe chestia aia, trebuie sa imi garantezi ca merge, nu?
Si, drums please...partea care imi convine. Sunt  varianta in cartuse a detergentului cu care speli de rupi. Cu cartusele astea poti printa de vreo 3 ori mai multe pagini decat cu un cartus obisnuit.
Si, fiind din Bucuresti, nu suport taxe postale. Ma duc si imi iau frumos produsul de la reprezentanta. Vad frumos pe net daca au ce imi vrea cocoasa, dupa care ma duc frumos la showroom. Nu ma plimb de colo colo, riscand sa dau de vreun magazin unde nu au ce imi trebe mie. Caz in care ar trebui sa il sun pe vecin, sa il intreb daca nu mere si de aia in loc de ailalta...
Apropo de sunat, va las, ca am un cartus de ales!

joi, 17 mai 2012

Bancuri

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, zilele astea, am mare chef de ras.
Obisnuiam sa citesc bancuri pe Facebook. Cu poze și toate cele, dar de când cu noul timeline, mă uit la poze haioase și atât. E destul de obositor să stai să forezi după bancuri pe acolo.
Revistele sau cărțile cu bancuri nu mai sunt ce erau odinioară...
Așa că m-am refugiat pe internet. Și cum zapam eu de colo colo, dau de Stiri Noi, unde am citit despre  un site. Și știți cum e: ia mă, să văd ce scrie și pe la ăștia! Slavă Domnului nu am fost dezamagită.Am gasit pe acolo bancuri din absolut toaaaaaaaaaaate categoriile. Am gasit glume .
Dar acestea nu sunt nici macar de departe preferatele mele! Mie imi plac cu olteni, cu ardeleni, cu moldoveni. Cu blonde mai citesc. Cel mai mult mi-a placut categoria bancuri tari.
Nu prea citesc eu asa ceva, dar au si  bancuri deocheate. M-am gândit ca se gasesc interesati, si e bine de stiut.
Am aflat câte ceva  bancuri noi. Și nu neapărat în sensul că sunt recent apărute. Pur și simplu bancuri mai puțin cunoscute, dar foarte bune, care merită date mai departe. Am avut cu ce mă lăuda la prieteni. Dar nu am spus de unde știu bancurile. :DUn adevărat magician al bancurilor, nu spune niciodată trucurile, nu? Prin trucuri mă refer la sursele bancurilor. Dar uite că vă zic vouă, să intrați, să citiți și să vă amuzați. Vă aștept cu păreri.
Vă zic și un banc? Hai că vă zic:

El și ea, după o ceartă pe drum cu mașina. Trec pe lângă două vaci.
El întreabă:
Rudele tale?
Ea răspunde:
Da, soacra și cumnata!

duminică, 13 mai 2012

Vine vara

Vine vara...si eu ce fac? Stau in Bucuresti, ma topesc incet si sigur la caldura. Asta in timo ce toata lumea pleaca in fel de fel de vacante, profitant de tot felul de oferte ieftine sejur.
Oriunde deschid o pagina de internet nu vad decat sejur . 8 nopti, 9 nopti, 10 nopti.....cazare, plimbare. Tenerife, Thassos, Costa brava, transport cu avionul si multe numere de stele in anunturi.
Nu stiu cata lume profita de aceste oferte ieftine sejur sau cata lume isi permite. Ma gandesc ca daca tot sunt atatea oferte,au si clienti, nu?
Se pare ca nu mai sunt la moda simplele excursii, in care eu ador sa merg. Cu un rucsacel in spate, cativa prieteni de manuta, si off you go! Lumea a avansat, acum de cauta Coasta de Azur, Kusadasi si alte alea. Nu mai mergem cu cortul, mergem la hotele, mai ales cand ofertele includ vreo 20 din care sa alegem.
Insa pare sa se fi pastrat bunul obicei al pensiunilor. Linistite, mici, modeste. In alea chiar poti cunoaste un oras. Cel putin in genul meu de pensiuni. Ca daca deja are nu stiu cate imbunatatiri si isi pierde simplitatea, nu mai este o pensiune. Eu cand spun pensiune ma gandesc la ceva rustic, simplu, old school. La ceva care nu epateaza si unde nu te duci sa ai piscina la o aruncaura de bat si clubul peste drum.
Dar ma rog. Vremurile se schimba si trebuie sa ne schimbam si noi cu ele, nu? Cine stie? Poate o sa ma fac eu mare, si o sa am familie, si prietene cu familii, si o sa ii adun in fiecare vara, sa mergem in vacanta profitand de tot soiul de oferte. Dar asta numai cand o sa ma fac mare. Decamdata sunt mica si nu imi permit atata plimbareala. Deocamdata, trebuie sa imi placa marea noastra, si obiectivele turistice de la noi, pe care, desi superbe, nu le protejeaza nimeni.

vineri, 11 mai 2012

Goblenele mamei.

Ca tot vorbeam zilele trecute de "lucru manual", mi-am amintit de goblenele mamei, Nicu si Oana. Ma gandesc foarte serios sa le caut cand ajung acasa, si sa il termin pe Nicu.
Sunt doi copilasi pe etamina, de vreo 4 anisori, care se roaga, in tablouri separate. Mama a reusit sa o coase in totalitate pe Oana, si nu aveam voie sa ma ating de ea sau sa incerc sa cos si eu, pentru ca la vremea aia urma sa schimb ochelarii, iar mamei ii era teama ca o sa imi maresc dioptriile chinuindu-ma cu gaurile mici ale goblenului. Oana cea in camasuta roz....mai ca imi dau lacrimile cand ma gandesc la ea.
Acum nu stiu cat de greu o fi sa gasesc ata goblen pentru Nicu. As avea nevoie, din ce imi spune memoria, de vreo doua nuante de albastru pentru camasuta de noapte, de putina ata goblen in nuanta pielii si de ceva nuante de aramiu pentru buclele de ingeras. Fundalul, daca imi amintesc bine, era alb.
Deja imi imaginez ce placut surprinsa are sa fie mama, cand am sa i-l trimit pe Nicu inramat frumos, cadou, prin prietenii de familie care mai dau prin Romania.
Ma intreb daca o sa isi aminteasca cat de mult o rugam sa ma lase si pe mine sa cos la goblene. Ma intreb daca stie ca uneori le coseam pe ascuns, cate un rand doua, sa vad daca le pot face uniform, iar apoi, asemeni Penelopei, le desfaceam.
Pacat ca am sa ma duc acasa luna viitoare abia. Totusi, m-a cuprins nerabdarea!

Vara si turismul

Ete ca a venit si vara...Si e cald de mori. Si, in timp ce eu duc dorul megacaldurii din camin, toata lumea se gandeste la circuite turistice.
Pleaca lumea de nebuna in Italia, Spania, Franta, Anglia, Bulgaria. Care la munte, care la mare. Pleaca toti buluc. Nu mai raman. La urma urmei, de ce sa si stai? Cat o fi Romanica noastra de frumoasa, e cam locuita. Si asta ne face soselele sa fie cam varza, cladirile istorice cam vai mama lor.
De ce sa nu pleci la altii. Ai de unde alege. Sunt atat de multe circuite turistice, la preturi atat de mici, ca e si pacat sa ramai.
Decat sa stai si sa se strambe careva la tine pe la Marea cea Neagra, sau sa suporti gunoaiele care vin valuri, te duci la altii. E mai curat, mai sanatos. Portofelul sta mai comod dincolo...
Stai zile multe, vezi si doua trei tari in loc de una singura. Te cazezi modest, dar comfortabil. Mai cunosti lume, mai admiri culturi. Ce sa nu iti placa?
Acuma, stau sa ma gandesc daca sa plec si eu. Sa imi caut circuite care implica Spania. Dau o fuga pe la mami, vad si eu Santiago de Compostela...Mai greu sa strang banutii, dar ma gandesc ca ar merita. Mai ales ca eu fac excursii la cativa ani...Macar sa merite fiecare leut, nu?
Pardon...eurocent!

marți, 8 mai 2012

Zdranganele

Cine ma cunoaste personal stie ca nu ma prea omor dupa bijuterii. Dar asta nu inseamna ca nu port deloc asa ceva. Asta inseamna ca pur si simplu prefer sa am gria ce port.
Nu ma prea intereseaza ce este la moda, ce culori au mai aparut ca ciupercutele dupa ploaie, sau ce bijuterii extra sau cum se mai numesc cele mari sunt mai nou pe val.
Mie imi plac chestiile micute, fine, preferabil din argint, care sa nu sara in ochi. Sunt mai de bun gust in ceea ce ma priveste. Nu trebuie asortate, si asta ma scuteste de multa munca! La cum le am eu cu asortatul, in sensul ca oricum port 3 culori in 7 nuante fiecare la haine, daca imi mai dai si bijuterii colorate, gata varza! Asa ca e mai sigur, pentru sanatatea mea si a celor din jur sa port zdranganele discrete! Ca sa nu mai vorbesc de cata poluare vizuala salvez planeta!
In plus, la cat de des imi cumpar eu asa ceva, consider ca este mai intelept sa dau ceva mai multi banuti pe accesorii simple, usor de asortat, decat pe cine stie haia pe care o sa o port, probabil, la nunta cuiva.
Voua ce fel de bijuterii va plac?

Free IQ Test

Imi rasfoiam blogul zilele astea si am dat de un test. Pe vremea aia, aveam, se pare, un coeficient de inteligenta de 123. Ma intreb daca intre timp a crescut sau nu. Ma gandesc pe de o parte sa il dau inca o data. Pe de alta parte, imi este teama ca daca mai dau un test, rezultatele nu vor fi la fel de bune, ca nu voi avea mintea la fel de odihnita, si tot asa.
Imi plac la nebunie testele de inteligenta, mai ales pe cele de logica. Cele de matematica ma cam deruteaza. Hmmm...sa il dau, sa nu il dau...
Cand ma hotarasc, revin cu numarul, ok?



  Free IQ Test
Free-IQTest.net - Free IQ Test

luni, 7 mai 2012

Blogging: Evolution

De ceva timp, m-am apucat de un bloggerit mai serios, pe un alt blog. Dar nu sunt multumia nici de ce e acolo! Asa ca ma gandesc foarte serios la un domeniu. De preferinta .ro. Nu de alta, dar temele gratuite sunt destul de plictisitoare!
Si, la urma urmei, merita sa investesti intr-o pasiune! Asa ca, dupa ce imi trag domeniu, am sa investesc in web design. Sunt satula sa ma chinui singurica sa fac bannere, sa modific toata ziua la template, sa ma fatai de nebuna in widgets. Culorile disponibile la extra optiuni nu ma multumesc! Sunt ba prea pale, ba prea intense, si gasesc ceea ce imi place la template-uri care nu imi sunt pe plac.
Asa ca un serviciu de web design ar cam fi ce trebuie. La urma urmei, dau banii doar o data, nu?
Adica, visul meu este sa scriu. Bloggingul ma ajuta sa il indeplinesc! De ce sa nu multumesc pasiunii mele ca ma face fericita, nu? La urma urmei, daca pe site-ul gasit am si ceva modele, imi e mai usor sa imi dau seama ce se poate face pentru mine! Poate ceva soft, cu cateva ceasuri vintage...
Cred ca ar trebui sa trimit un mail, sa vad cam cat costa toata treaba. Ca tot se poate...

Goblene

După cum știți de la o vreme am tot felul de hobby-uri, care mai de care mai casnice. Am început cu croșetatu, de tricotat știu deja, iată de la o vreme mă gândeam să încep și de goblene.
Și de unde altundeva să încep, dacă nu de pe internet, nu?
Așa că am căutat eu ce am căutat, și am dat de un site specializat în așa ceva. Am găsit atât de multe produse pe acolo, încât nici măcar nu știu cu ce să încep!
Cred că aș avea nevoie în primul rând de pânză, fire și ace. Ba nu! Întâi trebuie să mă hotărăsc ce model să fac,nu? Este destul de ciudat să alegi, dacă nu știi terminologia. Sau poate este la mintea cocoșului, și sunt eu bleagă! Ideea este că modelele cusute sunt practic goblene (goblenuri?) de-a gata. Cele imprimate fara fire sunt, dupa priceperea mea, desenele alea pe panza pe care dai pur si simplu cu acul, avand grija sa respecti conturul. Un fel de carti de colorat pe panza! Cred ca unul de asta mi-ar trebui! Mai sunt bineinteles si cele cu diagrame, dar cum sun eu aeriana nu o sa ma vedeti prea curand, și preconfectionatele, adica au deja forma de geanta, fata de masa si ce mai vreti, trebuie numai desenate, după diagrama.
Cred că o sa le las pe aste pe mana expertilor pana la urma. Pentru gospodine pricepute, nu incepatoarea de mine! Eu o sa imi iau un kit si o sa ma pun pe treaba!
Tineti-mi pumnii!