joi, 28 iunie 2012

Orăşelul sau "oraşoiul"?


              -Salut!
               -Bună!
               -Ce faci?
                -Bine. Tu?
                -Tot bine!
               Cam asta este discuţia pe care o duci în Motru când cobori la magazinu' din colţ. Dacă ieşi în parc.....trebuie să fii cu ochii cât cepele! Ferească sfântul să o ratezi pe "tanti Maricica" sau "nea' Gogu" că....Şi Doamne fereşte să te cheme Corli în Motru. Adică....io am realizat că sala în care făceam anumite cursuri în liceu are ceas pe perete...de vreo 4 ani abia când mi-a distras atenţia o colegă, disperată de atâta "Cât e ceasu'?"  Asta să vă faceti o idee. Sunt visătore, sunt melancolică (NU EMO!!!). Am în ochi o toamnă Bacoviană, cum spunea profa de română în generală.
              De asta am mulţumit Cerului când am intrat la facultate în Buc. În "capiatală" nu cunosc pe nimeni aproape. Colegii de facultate, câţiva amici, două familii, un Pitic, un Elf, şi o Sylvie. Atât. În rest, pot să plec pe gânduri. Nimeni nu se uită ce faci şi cum, nimeni nu se întreabă de ce. Mai ales când ai moaca mea liniştită, uneori cu ochi "căscaţi" şi priviri plecate dincolo de peisaj.
                Anul trecut, când "am aterizat" acolo, îmi era dor de sentimentul de om atotcunoscător din Motru. Două, trei străzi. 
               -Unde stai?
               -În cutare bloc.
               -Ahaaaaaa!!! În vale e banca şi în deal poşta!
              -Exact!
              -Eşti vecin cu Nae şi cu Gogu...băieţi buni...îi stiu de mic.
              Toţi se stiu de mici! Câteva magazine, vânzatoarele o ştiu pe mami oricine ai fi. Sunt doar vreo 2 autoserviri. Stai să vezi cum este să vii de la Bucureşti, cu obiceiul de a citi etichete de pe tot ce prinzi în mână, şi comparat produse, să vezi ce monştri dai din tine!
              La Bucureşti, poţi găsi un cadou drăguţ oricând. La Motru, trebuie să mergi la Târg(u Jiu) pentru ceva decent. Ca să nu mai spun cât suferi pentru o carte.
                Totuşi, nu ştiu pe care să îl aleg dintre cele două. 
Motruleţul este totuşi liniştit, cu oameni amabili, şi cu vecine care fac scandal dacă ţipi în faţa scării şi stiu tot ce faci de dimineta până seara. Nu are zgomotul veşnic de maşini, fumul şi nepăsarea.De vreo doi ani, avem străzi noi, parcuri îngrijite, o catedrală superbă, şi chiar coşuri de reciclare (care sunt aproape pline mereu- am dus eu hârtie să verific). Bucureştiul are farmecul lui. Plus muzee, librării, teatre şi altele de genul.
             Bucu' îl ştiţi cum arată. Vă las poze cu "sătucu'".
     


            P.S. Are aproximativ 30.ooo de locuitori, si, să vă faceţi idee  de suprafată, ar încăpea lejer in Herestrău. Lacul, nu parcul.
P.S.S. Da' io tot îl iubesc.

6 comentarii:

  1. o comparaţie la obiect :)

    în aceeaşi situaţie sunt şi eu..
    .. sper să ajung la facultate în Bucureşti!!


    tu, la ce eşti? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt studentă în anul 2 aici http://dlsc.utcb.ro/trad/sti.htm, am 19 ani şi sunt fetiţă cuminte. :P
    Sincer, îmi pare rău că fac aştia (cine or mai fi la ora asta) experimente pe voi. Ete bacu, nu e bacu. Fratele meu dă la anu' şi mi se face pielea de găină când mă gândesc la ce s-o mai schimba între timp.

    RăspundețiȘtergere
  3. acum a venit şi arhiva :D


    înca mai am de pus câte ceva, nu e complet refăcut!

    RăspundețiȘtergere
  4. mm.. frumoasă specializare! :)

    bănuiesc că este destul de greu, dar se merită!


    eu iubesc geografia. sper să intru la facultatea de geografie din cadrul univesităţii; la specializarea pe care o vreau, ultima medie, anul trecut, a fost 9,70.. iar acum, că am istorie obligatoriu la bac ( URĂSC ISTORIA!), o să îmi fie destul de greu să obţin o notă bună.


    dar va trece :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie îmi place istoria atâta timp cât nu e pe foaie, sau e vorba de vreo civilizatie antică şi misterioasă. Am avut, din fericire o profă care a ştiut să ne strecoare câte o picanterie în lecţii(am uitat tot între timp) aşa că nu a fost mare chin cât am fost nevoită să o studiez.
    Cât despre bac, nici nu să îl simţi când trece.

    RăspundețiȘtergere
  6. stii cum se spune... nicaieri nu-i mai bine ca acasa.. oriunde ai fi.. si la fel ca Irina, si eu dau bacul anul asta... si tot la Bucuresti vreau sa dau :) si sincer abia astept . sa fiu acolo, chiar daca sunt printre straini... dar macar nu o sa ma cunoasca nimeni. si orasul meu e mic si simt ca ma sufoc... desi o sa imi lipseasca probabil turul orasului in doar 20min max... dar tot abia astept :P

    RăspundețiȘtergere