Unde-s tinerii de altadată?

Se pare că se cam plâng de noi adulţii ăştia, nu credeţi?
Ce e în neregulă cu generaţia noastră? De ce suntem consideraţi superficiali? De ce foarte mulţi dintre noi cred că pentru ai reuşi nu trebuie facultate, ci pile cât cuprinde? (Nu că ar fi total greşit...)
Ne-am schimbat parcă cu totul...
Ascult poveştile mamei şi ale doamnei bibliotecare...Tinerii de altă dată se distrau cu un bilet la cinema, cumpărat în timpul săptămânii pentru sâmbătă, şi jucau hore. Aveau o viaţă simplă, fără Cola, laptop sau I-pod. Şi se simţeau foarte bine! Bineînţeles, nu ştiau ce pierd, căci toate astea erau de neimaginat. Aveau casete, biblioteci pe care abia aşteptau să le citească, şi televizor cu porţia.
Ascult Anii de liceu  ai Stelei Enache şi simt cum ceva în mine vibrează. Nu am trăit liceul ca în melodia aia, dar versurile mă reprezintă. De Veronica nu mai zic...e unul din preferatele mele! Încă nu am citit cireşarii, şi nici nu prea am de gând, dar Invitaţia la vals mi-a dat şi mie parfumul cărţilor citite de mama.
Ce o fi cu noi? Om fi generaţia de tranziţie? Sau o sa ne mirăm şi noi de copii noştri? Oare vor fi altă generaţie de rebeli (care începe deja să scoată ghearele)? Sau sunt şi ei, ca noi, şi poate cum au fost părinţii,dar nu ştim, o altă gură de aer proaspăt?


Vroiam să vă dau piesa I wish I was a punk rocker. Dar deh...nu le pot avea pe toate...