Zicea de mult un înţelept, iar eu am uitat cum îl chema, că un prieten este un dar pe care ţi-l faci singur. Şi, ca orice dar pe care ţi-l faci singur, un prieten trebuie ales cu mare grijă. Trebuie să ai nasul format la aşa ceva, să ştii ce ţi se potriveşte şi ce nu.
Cam ca atunci când îţi iei, să zicem, un pardesiu. Îl vezi în magazin, şi ţi se aprind ochii. Inima ta îl vrea cum vrea un copil caramele. Îl întorci pe toate părţile, cauţi după imperfecţiuni, după cusături slabe, verifici rezistenţa materialului, grosimea. Îl încerci să vezi dacă ţi se potriveşte. Şi arăţi cu el ca o zână(sau un zmeu, după caz). Te hotăşti să spargi puşculiţa pentru pardesiul ăla. Şi îl cumperi.
De cele mai multe ori, nu regreţi că l-ai cumpărat. Îl arăţi tuturor, îl porţi aşa des că li se urăşte celorlaţi să te tot vadă cu el. Dar ţie nu îţi pasă. E pardesiul tău. Ai spart puşculiţa pentru el, poate chiar ai slabit un kilogram, două, să îţi vină mai bine. Şi-l adori!
Uneori, însă, se întâmplă să ajungi acasă şi să nu îţi mai placă. Să realizezi că nu este ceea ce îţi doreai. Că te urâţeşte.
Sau, mai rău, se întâmplă ca pardesiul tău să se dovedească un fel de mantie a lui Hercule. Să fie otrăvit şi să ţi se înfigă în piele adânc şi dureros. Să te chinuie cu fiecare secundă tot mai tare.
Ce faci atunci?
Încetezi să cumperi pardesie pentru că materialul unuia te-a făcut să suferi? Treci la alt fel de haine? Te ascunzi în casă ca să nu mai vezi magazine în faţa ochilor?
Grea decizie! Grea!
Hey..am ajuns din intamplare pe blogul tau, dar nu imi pare rau ca nu am iesit de pe el ininte de a citi cate ceva..asta se traduce in "felicitari!m-ai impresionat" si "tine-o tot asa"..;)
RăspundețiȘtergereTot căutând prietenul perfect, într-un final îl vei găsi... dar, în clipa aia vei observa că şi el este în căutarea prietenului perfect. Nu trebuie să te apuci să urăşti magazinele. Cum altfel vei da peste un pardesiu care va mulţumi măcar o cerinţă de-a ta?
RăspundețiȘtergereTotal de acord cu Adelin :)
RăspundețiȘtergere