Fluturele bucătar: Pizza cu ton!

Între tentativa de gogoşi de acum doi ani    şi pizza făcută azi în casă, muuuultă vreme s-a scurs, iar eu am învăţat multe în materie de gătit.
Mi-am cam pierdut dexteritatea la sucit oale şi tigăi, dar deh! Sunt acasă, aşa că am de gând să îmi recapăt veleităţile de gospodină. Îmi pare rău că m-am trezit aşa târziu să fac poze.

Am să vă spun cum am procedat. Poate o să încercaţi şi voi, că nu e greu! Nu de alta, dar mie îmi place gătitul comod, cu ingrediente puse ochiometric. Mă loveşte pofta de câte ceva bun brusc, pe nepusă masă, aşa că improvizez. Nu fac nimic "ca la carte" sau cum se face. Ori nu am ingredientele necesare, ori sunt prea conformiste să mă atragă. :D

Pentru blat, am folosit aşa:
- 2 ouă (nu râdeţi, două au fost! :D)
- cam jumatate de kilogram de făină
- o cană mare de apă călduţă
- jumătate de cubuleţ de drojdie (Dr Oetcker)
- puţină sare
- cam o lingură de zahăr
- ulei

Eu am pus într-un vas făina, drojdia, sarea, zahărul şi ouăle. Am frământat bine, cat să încorporez acele ouă, după care am pus câte puţină apă. Cât să cuprindă restul făinii. La stadiul acesta, treaba a devenit lipicioasă, şi am început să adaug făină şi ulei, câte puţin,  până am considerat eu, cea nepricepută la aluaturi, că am obţinut ceva care va fi comestibil după coacere.

"Umplutura" acum:
- 3 roşii
- vreo 5 triunghiuri de brânză topită (doar de asta aveam prin casă - v-am zis că improvizez...)
- 2 conserve micuţe de ton
- măsline
- ciuperci
- 2 ouă
- un cubuleţ Maggi (ideea fratelui meu)
- busuioc

Înainte de a felia roşiile, le-am fiert cam 2, 3 minute. Dacă faceţi aşa, devin mai moi, şi se cojesc uşor (eu am făcut asta de "dragul" cojii :D).
Peste blatul de pizza, întins ca la carte de fratele meu, am "uns", dacă se poate spune aşa, triunghiurile de brânză topită, iar peste ele am pus felioarele subţiri de roşii, măslinele tăiate rondele (erau fără sâmburi), tonul şi ciupercile (bineînţeles, felii şi alea).
În zeama de la roşii, pe care o păstrasem, am dizolvat cubuleţul de supă, am pus busuiocul şi ouăle, şi am bătut bine. Am folosit ouă nu neapărat că aşa se face (habar n-am care e procedura standard) cât pentru a întinde uniform "condimentele".
Am copt pizza în tava de la cuptor, unsă cu uleiul în care fusese tonul. Era ton în ulei de floarea soarelui, şi sunt genul care nu aruncă nimic de prin bucătărie până nu se asigură că nu e bun de nimic.

La cuptor a stat cam 20 de minute. Produsul finit arată mai bine ca în poză, nu vă fie teamă!
Dacă vă surâde reţeta câr de cât, vă invit să o încercaţi. Aveţi cam 99% şanse să vă iasă, dacă mi-a ieşit mie!
Distracţie plăcută la gătit, şi poftă bună, după!

P.S. : Dacă o să aveţi nevoie de un moment de umor cândva, am să vă spun povestea gogoşilor! :D