Am avut o copilărie simplă şi plină de năzbâtii, ca cei mai mulţi sau cele mai multe dintre voi. Corturi din pături în spatele casei, vara la bunica, plimbări cu vaca, apă la animale şi chinuit pui de găină, căţei şi pisici. Mersul pe deal, după fân sau mure, este cel care îmi revine în minte de fiecare dată, mai viu şi mai parfumat decât alte amintiri. Nu ştiu de ce, dar în copilărie, imaginile pe care le vedem sunt mai colorate. Greierii cântă mai frumos în ierburi, iar râurile curg mai lin. Izvoarele sunt mai reci şi au apa mai dulce. Sânzienele miros mai puternic, iar răcoarea ce străbate dealul la braţ cu vântul e mai plăcută.
Adultul de acum, Luciana, simte toate astea amintindu-şi. Au acelaşi farmec doar dacă ochii de copil se deschid în ea...Sper să nu pierd nicicând copilul...
Ehe, copilaria! :D imi place aspectul:D:)
RăspundețiȘtergereFrumoasa postare.Imi place.
RăspundețiȘtergereParcă eu am scris postul de mai sus. Îmi amintesc cu plăcere până și trezitul la 5 dimineața să mergem după fân cu bivolii. Nu cred că o să reușesc să nu-l pierd și-mi pare rău pentru asta.
RăspundețiȘtergereImaginea descrisa imi aminteste perfect de cele doua-trei saptamani petrecute la tara, la bunica, in fiecare an al copilariei mele. Fiori, fiori, fiori!
RăspundețiȘtergereImi e dor de ea. pe unde o umbla?
RăspundețiȘtergere