M-au mâncat degeţelele zilele astea, să îl pun pe blogotecarul Octav să aleagă un machiaj pe care să încerc să îl imit!
Am rămas la încercare. Deşi pare simplu, duduia din imagine are pleoape imenseeee faţă de mine. Ceea ce a dus la amestecarea nuanţelor pe ochişorii mei firavi!
Unde mai pui că priceperea mea la aplicarea tuşului este undeva sub nivelul mării...(în Groapa Marianelor de fapt!)
Dar nu am vrut să mă dau bătută! Aşa că am încercat ceva pe gustul meu, adaptat, conform toanelor mele şi priceperii. Ete ici cam ce mi-a ieşit. Nu se compară, evident!
Dar pentru mine, s-au înregistrat câteva progrese!
- am folosit tehnica de contouring, cu două nuanţe de pudră, fără să arăt ca un clovn nebun (de fapt, pudra translucentă Color Trend şi un Flormar pe care l-am luat anul trecut şi la lumină naturală este cu vreo 3, 4 tonuri mai închisă faţă de ce am eu nevoie, şi mi-a venit ideea conturării citind blogul lui Special K)
- mi-am conturat ochii cu creion fără să îi scot din orbite sau să lăcrimez :D
Am folosit, ca de obicei, chestii la îndemâna oricui. Trusa mare este de la Oriflame. Apare, din ce îmi amintesc, în preajma sărbătorilor. Am salivat aşa frumos la ea, că mi-a făcut-o mami cadou! Costă vreo 40 de RONI la reducere. Fardul alb este Gabrini, parcă. Vreo 4 RON. Iar cea roz e unul din fardurile ce mi-au făcut cu ochiul la metrou, prin intensitatea nuanţei. 2 RON am dat pe el!
Sper să vă placă!
joi, 25 august 2011
sâmbătă, 20 august 2011
Părul scurt dă dependenţă!
Mai (parcă) 2011 |
Dacă vă dă prin căpşor să vă tundeţi scurt, gândiţi-vă bine de tot! Că pe urmă o să îl tot tundeţi!
Avantajul cel mai mare, zic eu, este că poţi fi cuminte sau sălbatică, în funcţie de doza de fixatic şi imaginaţie. Se adaptează ţinutei dintr-o pieptenătură.
E uşor de întreţinut, nu mai trebuie să ai cleşti şi elastice la indemână. Plus că vara e o binecuvântare lungimea asta!
Este o idee nebunească la început, dar o dată ce ai pus-o în practică, o să vrei să te mai tunzi!
Iar, şi iar...şi parcă ar merge şi un breton asimetric, şi parcă te-ai tunde mai scurt puţin, şi ar merge mai scurt ici şi mai lung colo. Şi....şi....şi....
undeva la inceputul lui 2009....cred! in anul 2 de facultă |
iulie 2010 |
acum 2 săptămâni |
miercurea asta! |
joi, 18 august 2011
Blogoteca are site!
Blogoteca este o gasca maaaaare de tot de oameni simpli, carora le place sa...blogareasca, ce altceva?
Blogoteca este locul în care blogul tau va fi primit cu bratele deschise, iar tu, de acum blogotecar sau blogotecara, îti vei gasi prieteni.
Si asta pentru ca desi s-a pornit de la ideea unuei locatii virtuale în care sa ne adunam si sa blogarim, s-a mers ulterior mai departe.
Unii dintre noi, ale caror bloguri probabil le-ai citit deja, au devenit prieteni! Unii real, altii virtual.
Suntem oamenii pentru care blogul nu este ceva ce te ajuta sa fii la moda, ci un mijloc de a transmite emotii, trairi, experiente, informatii si pasiuni
Asa ca daca esti aici pentru o simpla promovare a blogului, s-ar putea sa fii dezamagit.
Daca, în schimb, esti aici ca sa cunosti alti bloggeri, cu care sa faci schimb de impresii sau experiente, ai ajuns exact unde trebuie!
Asa ca degetele pe tastatura, si pune-te pe blogoralizat!
Si nu uita bloggere: de acum, esti blogotecar!
Blogoteca este locul în care blogul tau va fi primit cu bratele deschise, iar tu, de acum blogotecar sau blogotecara, îti vei gasi prieteni.
Si asta pentru ca desi s-a pornit de la ideea unuei locatii virtuale în care sa ne adunam si sa blogarim, s-a mers ulterior mai departe.
Unii dintre noi, ale caror bloguri probabil le-ai citit deja, au devenit prieteni! Unii real, altii virtual.
Suntem oamenii pentru care blogul nu este ceva ce te ajuta sa fii la moda, ci un mijloc de a transmite emotii, trairi, experiente, informatii si pasiuni
Asa ca daca esti aici pentru o simpla promovare a blogului, s-ar putea sa fii dezamagit.
Daca, în schimb, esti aici ca sa cunosti alti bloggeri, cu care sa faci schimb de impresii sau experiente, ai ajuns exact unde trebuie!
Asa ca degetele pe tastatura, si pune-te pe blogoralizat!
Si nu uita bloggere: de acum, esti blogotecar!
miercuri, 17 august 2011
Câştigă cu Ovia.ro
Aşa se numeşte concursul Adynei...Că tot mă flutur eu azi prin bloguri de profil...
Am zis să particip şi să dau şfară-n ţară, că aşa se cuvine, nu?
Ce este foarte frumos la concursul Adynei, mi se pare faptul că vă puteţi practic alege premiul de pe un site, în limita sumei de bani câştigate. Trebuie să vă "păstraţi" din câştig taxele poştale, şi apoi să purcedeţi la ales. Frumos, nu credeţi?
Şi uite aşa am mai descoperit un blogşor....:P
Am zis să particip şi să dau şfară-n ţară, că aşa se cuvine, nu?
Ce este foarte frumos la concursul Adynei, mi se pare faptul că vă puteţi practic alege premiul de pe un site, în limita sumei de bani câştigate. Trebuie să vă "păstraţi" din câştig taxele poştale, şi apoi să purcedeţi la ales. Frumos, nu credeţi?
Şi uite aşa am mai descoperit un blogşor....:P
Concurs Flormar.
Este o postare puţin atipică blogului meu, dar am încercat Flormar, şi azi am aflat despre un nou concurs organizat de Flormar Brasov, concurs care iti poate aduce cele trei produse din imaginea alaturata si anume:
1. Fard Matte Mono Eye Shadow M10
2. Gloss Long Wearing L401
3. Rimel X10 Sculpting Mascara
Pentru detalii, apăsaţi tasta asta.
Aş fi avut eu multe idei azi, dar mă chinuie lipsa de chef...
luni, 15 august 2011
Imaginea copilăriei
Am avut o copilărie simplă şi plină de năzbâtii, ca cei mai mulţi sau cele mai multe dintre voi. Corturi din pături în spatele casei, vara la bunica, plimbări cu vaca, apă la animale şi chinuit pui de găină, căţei şi pisici. Mersul pe deal, după fân sau mure, este cel care îmi revine în minte de fiecare dată, mai viu şi mai parfumat decât alte amintiri. Nu ştiu de ce, dar în copilărie, imaginile pe care le vedem sunt mai colorate. Greierii cântă mai frumos în ierburi, iar râurile curg mai lin. Izvoarele sunt mai reci şi au apa mai dulce. Sânzienele miros mai puternic, iar răcoarea ce străbate dealul la braţ cu vântul e mai plăcută.
Adultul de acum, Luciana, simte toate astea amintindu-şi. Au acelaşi farmec doar dacă ochii de copil se deschid în ea...Sper să nu pierd nicicând copilul...
Adultul de acum, Luciana, simte toate astea amintindu-şi. Au acelaşi farmec doar dacă ochii de copil se deschid în ea...Sper să nu pierd nicicând copilul...
duminică, 14 august 2011
Pentru nervii tăi şi pentru PC-ul tău!
Imagine de aici |
- o şmecherie cu memoria virtuală
- una cu memoria RAM care necesită descărcarea unui progrămel
Plus, o mulţime de progrămele tip clean-up, care, cel puţin în cazul meu, zăpăcita care ştie doar Office, Trados, şi navigare pe net, sunt foarte utile!
E simplu!
Apeşi un butonel, şi iţi arată ce merge aiurea. Dacă scrie că o să afecteze PC-ul, nu mai treci la pasul următor, şi îţi cauţi de lucru alea două ore cât îi ia "gadgetului" să se hotărască să coopereze!
Eu mi-am ales două jucării noi, pe care abia aştept să le testez: Glary Utilities şi Win Mate T55.
Acum sper doar să işi facă treaba...
joi, 11 august 2011
Codul lui Da Vinci - Cartea şi Filmul
Am citit Codul lui Da Vinci recent, că urma să dau licenţa, şi trebuia să mă calmez cumva, nu?
Pentru cei care nu cunosc, este vorba despre Robert Langdon, care studia semnificaţia şi istoricul simbolurilor mitologice/ religioase...aţi prins ideea. Cred că simbologist ar fi în română....am pus gheruţa pe varianta în spaniolă...dădeam licenţa în engleză şi franceză, şi nu am vrut să fac discriminări între cele 3 limbi studiate.
Acu', Robert Langdon ăsta, aflat la Paris să îşi promoveze cartea nou lansată, este invitat politicos la Luvru, unde se întâlneşte cu Bezu Fache, un detectiv dat naibii, care îl suspectează de crimă. Victima ar fi chiar Jacques Sauniere, cel care se ocupa de relicve.
La locul crimei, muzeologul era întins pe jos, asemeni Omului Universal portretizat de Da Vinci. Pe jos, scrise cu sânge, se aflau câteva cifre scrise parcă la întâmplare, şi nişte litere, tot într-un aparent talmeş-balmeş. Situaţia se complică şi mai tare când apare Sophie Neveu, nepoata celui ce zăcea mort pe podea. Aceasta îl ajută pe Robert să scape, şi îi explică de ce era suspect: singurul mesaj aparent de pe podea era...găseşte-l pe Robert Langdon... Împreună, cei doi descifrează mesajul scris cu sânge, care se adresa tinerei, şi pornesc întro cursă nebună, la început prin muzeu, şi apoi prin întreaga Franţa, pentru a găsi capătul poveştii începute de bătrân pe podea: Sfântul Graal.
Între timp, Silas, călugărul care asculta întru totul ordinele tatălui său spiritual, episcopul Aringarosa, caută Graalul, călcând pe cadavrele ucise chiar de el.
În încercarea de a găsi comoara lăsate de muzeolog, Robert şi Sophie ajung, cu o casetă misterioasă şi hăituiţi de poliţie, la Sir Leigh, colecţionar înrăit de dovezi ale existenţei Graalului. Acolo, fata află cărei cauze îşi dedicase bunicul ei întreaga carieră, şi ce este de fapt Graalul.
Cum cartea a stârnit numeroase controverse, a apărut şi un film...
Cu Tom Hanks şi Audrey Tatou în rolurile principale, Jean Reno ca Bezou Fache, Ian McKellen în rolul aristocretului Sir Leigh, mai diabolic decât l-aţi văzut vreodată. Alfred Molina pe post de episcop, şi Paul Bettany în rolul lui Silas.
Un film ce abundă în nume mari, aşadar. Efectele sunt foarte credibile, deşi nu se respectă cartea întru totul. La urma urmei, eu m-am obişnuit cu ideea că ecranizarea unei cărţi nu o să fie niciodată fidelă total.
Totuşi, filmul merită văzut, pentru că este bine regizat, scenariul este bine pus la punct, şi Tom Hanks este genial!
Pentru cei care nu cunosc, este vorba despre Robert Langdon, care studia semnificaţia şi istoricul simbolurilor mitologice/ religioase...aţi prins ideea. Cred că simbologist ar fi în română....am pus gheruţa pe varianta în spaniolă...dădeam licenţa în engleză şi franceză, şi nu am vrut să fac discriminări între cele 3 limbi studiate.
Acu', Robert Langdon ăsta, aflat la Paris să îşi promoveze cartea nou lansată, este invitat politicos la Luvru, unde se întâlneşte cu Bezu Fache, un detectiv dat naibii, care îl suspectează de crimă. Victima ar fi chiar Jacques Sauniere, cel care se ocupa de relicve.
La locul crimei, muzeologul era întins pe jos, asemeni Omului Universal portretizat de Da Vinci. Pe jos, scrise cu sânge, se aflau câteva cifre scrise parcă la întâmplare, şi nişte litere, tot într-un aparent talmeş-balmeş. Situaţia se complică şi mai tare când apare Sophie Neveu, nepoata celui ce zăcea mort pe podea. Aceasta îl ajută pe Robert să scape, şi îi explică de ce era suspect: singurul mesaj aparent de pe podea era...găseşte-l pe Robert Langdon... Împreună, cei doi descifrează mesajul scris cu sânge, care se adresa tinerei, şi pornesc întro cursă nebună, la început prin muzeu, şi apoi prin întreaga Franţa, pentru a găsi capătul poveştii începute de bătrân pe podea: Sfântul Graal.
Între timp, Silas, călugărul care asculta întru totul ordinele tatălui său spiritual, episcopul Aringarosa, caută Graalul, călcând pe cadavrele ucise chiar de el.
În încercarea de a găsi comoara lăsate de muzeolog, Robert şi Sophie ajung, cu o casetă misterioasă şi hăituiţi de poliţie, la Sir Leigh, colecţionar înrăit de dovezi ale existenţei Graalului. Acolo, fata află cărei cauze îşi dedicase bunicul ei întreaga carieră, şi ce este de fapt Graalul.
Cum cartea a stârnit numeroase controverse, a apărut şi un film...
Cu Tom Hanks şi Audrey Tatou în rolurile principale, Jean Reno ca Bezou Fache, Ian McKellen în rolul aristocretului Sir Leigh, mai diabolic decât l-aţi văzut vreodată. Alfred Molina pe post de episcop, şi Paul Bettany în rolul lui Silas.
Un film ce abundă în nume mari, aşadar. Efectele sunt foarte credibile, deşi nu se respectă cartea întru totul. La urma urmei, eu m-am obişnuit cu ideea că ecranizarea unei cărţi nu o să fie niciodată fidelă total.
Totuşi, filmul merită văzut, pentru că este bine regizat, scenariul este bine pus la punct, şi Tom Hanks este genial!
miercuri, 10 august 2011
Make Up Your Butterfly: Summer Icicles!
Un alt gen de machiaj care îmi place la nebunie: o singură culoare, pastelată şi intensă, în diverse nuanţe.
Acu', poate o să vi se pară muuult mai intens pentru zi. Dar nu sunt tocmai eu omul care să facă lucrurile aşa cum sunt menite să fie, aşa că îmi păstrez non-comformismul şi în machiaj.
Am folosit nuamţele din paleta de data trecută. Doar cele 3.
Dar cum la lumina din casă nuanţele nu se văd cum trebuie, m-am strofocat niţel pe terasă.
Având în vedere că am ochii mici rău, am trecut de la albul din colţul interior, prin turcoazul din mijloc, la albastrul intens din exterior.
Deşi tehnic vorbind, nu ar trebui să fardez pleoapa inferioară, pe mine mă gâdilă palmele mereu. Mi se pare că nu îmi micşorează ochii, aşa cum ar fi logic, ci le subliniază forma, întensificând nuanţa ochilor. Mi se pare că îmi face ochii să pară de ciocolată.
Pentru ca totuşi să nu fie doar o dungă lălâie sub ochi, am dat cu puţin alb în interior.
În caz că v-am dat vreo idee, şi vreţi să vă machiaţi aşa, aveţi grijă: nu mai daţi cu nuanţa aceea de iluminare sub spranceană. Culorile fiind oricum zurlii, dacă mai apare şi sidef în sus...ei bine e posibil să arate aiurea! Spun din experienţă! Încercaţi mai bine să daţi cu niţică pudră, cu ajutorul pensulei de fard, să nu se întindă sideful acela pe toată faţa.
Încă ceva: dacă purtaţi ochelari, go for it! Şo pe el cu toată viteza!
"Termopanele" ascund mult privirea. Aşa că vă evidenţiaţi ochii foarte frumos. Plus că nu prea aveţi cum să exageraţi cu intensitatea culorii! True story!
Acu', poate o să vi se pară muuult mai intens pentru zi. Dar nu sunt tocmai eu omul care să facă lucrurile aşa cum sunt menite să fie, aşa că îmi păstrez non-comformismul şi în machiaj.
Am folosit nuamţele din paleta de data trecută. Doar cele 3.
Dar cum la lumina din casă nuanţele nu se văd cum trebuie, m-am strofocat niţel pe terasă.
Având în vedere că am ochii mici rău, am trecut de la albul din colţul interior, prin turcoazul din mijloc, la albastrul intens din exterior.
Deşi tehnic vorbind, nu ar trebui să fardez pleoapa inferioară, pe mine mă gâdilă palmele mereu. Mi se pare că nu îmi micşorează ochii, aşa cum ar fi logic, ci le subliniază forma, întensificând nuanţa ochilor. Mi se pare că îmi face ochii să pară de ciocolată.
Pentru ca totuşi să nu fie doar o dungă lălâie sub ochi, am dat cu puţin alb în interior.
În caz că v-am dat vreo idee, şi vreţi să vă machiaţi aşa, aveţi grijă: nu mai daţi cu nuanţa aceea de iluminare sub spranceană. Culorile fiind oricum zurlii, dacă mai apare şi sidef în sus...ei bine e posibil să arate aiurea! Spun din experienţă! Încercaţi mai bine să daţi cu niţică pudră, cu ajutorul pensulei de fard, să nu se întindă sideful acela pe toată faţa.
Încă ceva: dacă purtaţi ochelari, go for it! Şo pe el cu toată viteza!
"Termopanele" ascund mult privirea. Aşa că vă evidenţiaţi ochii foarte frumos. Plus că nu prea aveţi cum să exageraţi cu intensitatea culorii! True story!
marți, 9 august 2011
Fluturele Bucătar: Supică de vară
O reţetă mai mult decât simplă, pentru zilele călduroase de vară: supa de legume.
Vă trebuie o crăticioară cu un litru de apă, în care fierbeţi 2 cartofi medii. Bineînţeles, tocaţi cubuleţe.
Când încep să se înmoaie, adăugaţi jumătate de dovlecel, şi o ceapă tăiată cum vreţi voi. Eu prefer legumele tocate câââââât mai mare la supe. Ştiiiiuuu, sunt o ciudăţenie a naturii!
După ce se înmoaie puţintel şi dovlecelul, puneţi o roşie tocată.
Puteţi pune şi fidea, dacă vreţi. Eu, una, nu suport fideaua în....păi în nimic!
Supica asta este foarte bună vara, pentru că poate fi servită rece sau caldă, după gust, fără să îşi piardă savoarea.
Şi o poate face oricine, fără să îşi încinte nervii prin bucătărie cu o mână pe cratiţă şi una după cartea de bucate!
Sper să vă placă! În caz că încercaţi, Poftă Bună!
Vă trebuie o crăticioară cu un litru de apă, în care fierbeţi 2 cartofi medii. Bineînţeles, tocaţi cubuleţe.
Când încep să se înmoaie, adăugaţi jumătate de dovlecel, şi o ceapă tăiată cum vreţi voi. Eu prefer legumele tocate câââââât mai mare la supe. Ştiiiiuuu, sunt o ciudăţenie a naturii!
După ce se înmoaie puţintel şi dovlecelul, puneţi o roşie tocată.
Puteţi pune şi fidea, dacă vreţi. Eu, una, nu suport fideaua în....păi în nimic!
Supica asta este foarte bună vara, pentru că poate fi servită rece sau caldă, după gust, fără să îşi piardă savoarea.
Şi o poate face oricine, fără să îşi încinte nervii prin bucătărie cu o mână pe cratiţă şi una după cartea de bucate!
Sper să vă placă! În caz că încercaţi, Poftă Bună!
sâmbătă, 6 august 2011
Supă de litere, filmogenă! (leapşă)
Leapşa am luat-o de la Aditzzy. Mi-am însuşit-o de fapt. Trebuie să pun filmele care îmi plac în ordine alfabetică. Şi e cam aşa...
A- Animals United
B- Brother Bear
C- Charlie and the chocolate factory
D- Dorian Gray
E- Easy Virtue
F- Forrest Gump
G- G.I. Joe: The Rise of Cobra
H- Happy feet
I- The Illusionist
J- Just go with it
K
L- The Lovely Bones
M- Matilda, Mulan
N- The Ninth Gate
O
P- The Prestige, The Polar Express
R- Ratatouille
S- Sherlock Holmes, Sleepy Hollow, Secret window
T- Tangled
U
V
W- Willow
X- X-men
Y-
Z- The Zookeeper
Nu am favorite chiar in tot alfabetul, după cum vedeţi. Doamne ce greu a fost să scriu fără să le comentez!
A- Animals United
B- Brother Bear
C- Charlie and the chocolate factory
D- Dorian Gray
E- Easy Virtue
F- Forrest Gump
G- G.I. Joe: The Rise of Cobra
H- Happy feet
I- The Illusionist
J- Just go with it
K
L- The Lovely Bones
M- Matilda, Mulan
N- The Ninth Gate
O
P- The Prestige, The Polar Express
R- Ratatouille
S- Sherlock Holmes, Sleepy Hollow, Secret window
T- Tangled
U
V
W- Willow
X- X-men
Y-
Z- The Zookeeper
Nu am favorite chiar in tot alfabetul, după cum vedeţi. Doamne ce greu a fost să scriu fără să le comentez!
vineri, 5 august 2011
Make up your butterfly!
Zilele astea blogu' meu săracu' e zăpăcit!
Am gătit, am modificat coduri, bannere, blogroll, imagini, teme!
Ş-acu' m-a plesnit spoiala....Şi m-am gândit să vă arăt şi vouă, să vă minunaţi, sau, după caz, să aveţi de cine râde.
Eu mă machiez în funcţie de toane, şi folosesc produse relativ ieftine, că în Motru nu prea găseşti cine ştie ce produse "dă firmă".
Dar sunt mulţumită de ceea ce folosesc. De când citesc bloguri de profil, mi-am îmbunătăţit tehnica, şi nu mi se mai adună fardul în pleoapă.
Folosesc fond de ten uşor, de la Giordani (30 de lei), pudra Color Trend(parcă 9 am dat pe ea) şi Flormar(14 RON). Cea din urmă o folosesc pe post de fard de obraz, că, din neatenţie, geniul JE, a luat o nuanţă prea închisă....Şi cum cu blush mă fac precum un clovn pe jumătate demachiat, am apelat la pudră.
Fardul mono de la Gabrini costă cam 4 lei bucata, şi este foarte eficient dacă îl aplici cum trebuie. Am folosit nuanţa asta ca bază. Staţi liniştite, nu e aşa mată pe cât pare.
Chestia asta se numeşte Quianyu. Cumpărată de la metrou, cu 3 RON. Îmi plac mult culorile tari, pastelate, în combinaţii care par simple, alese cu un strop de nebuneală.
Am folosit albastrul pe treimea din exteriorul ochiului, iar turcoazul pe mijloc.
Am început din exterior, pentru că rozul de aici se pierde mai uşor în nuanţele prezentate anterior. Culoarea mai deschisă e mai uşor de estompat la priceperea mea. :D
Şi cam asta a ieşit!
Am pus ochişorii pe tipul ăsta de machiaj în urmă cu vreo 6 ani, şi de atunci îmbin culori aiurea!
Sper să vă placă ce a ieşit! Dacă aveţi sugestii, le aştept cu inima deschisă!
P.S. : Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor...mi-a cam tremurat mâna!
Am gătit, am modificat coduri, bannere, blogroll, imagini, teme!
Ş-acu' m-a plesnit spoiala....Şi m-am gândit să vă arăt şi vouă, să vă minunaţi, sau, după caz, să aveţi de cine râde.
Eu mă machiez în funcţie de toane, şi folosesc produse relativ ieftine, că în Motru nu prea găseşti cine ştie ce produse "dă firmă".
Dar sunt mulţumită de ceea ce folosesc. De când citesc bloguri de profil, mi-am îmbunătăţit tehnica, şi nu mi se mai adună fardul în pleoapă.
Folosesc fond de ten uşor, de la Giordani (30 de lei), pudra Color Trend(parcă 9 am dat pe ea) şi Flormar(14 RON). Cea din urmă o folosesc pe post de fard de obraz, că, din neatenţie, geniul JE, a luat o nuanţă prea închisă....Şi cum cu blush mă fac precum un clovn pe jumătate demachiat, am apelat la pudră.
Fardul mono de la Gabrini costă cam 4 lei bucata, şi este foarte eficient dacă îl aplici cum trebuie. Am folosit nuanţa asta ca bază. Staţi liniştite, nu e aşa mată pe cât pare.
Chestia asta se numeşte Quianyu. Cumpărată de la metrou, cu 3 RON. Îmi plac mult culorile tari, pastelate, în combinaţii care par simple, alese cu un strop de nebuneală.
Am folosit albastrul pe treimea din exteriorul ochiului, iar turcoazul pe mijloc.
Am început din exterior, pentru că rozul de aici se pierde mai uşor în nuanţele prezentate anterior. Culoarea mai deschisă e mai uşor de estompat la priceperea mea. :D
Şi cam asta a ieşit!
Am pus ochişorii pe tipul ăsta de machiaj în urmă cu vreo 6 ani, şi de atunci îmbin culori aiurea!
Sper să vă placă ce a ieşit! Dacă aveţi sugestii, le aştept cu inima deschisă!
P.S. : Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor...mi-a cam tremurat mâna!
Leapşa livrească
Am făcut mai demult o variantă scurtă a acestei lepşe...iar acum am luat-o de la Adelina!
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Orice...hartoage, pixuri...reclame de alea de pizza care se împart în cămine...bilete de tren sau muzeu...
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nu. Dar în caz ca citeşte careva "sus-pus", ziua mea e in octombrie!
3. Citiţi în baie?
Reviste. :D
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, şi mi-a trecut! Am deja un blog!
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Faina ideea! Păcat că unii cumpără aşa ceva pe post de ornamente! (bibelorile are so 98!)
6. Care este cartea preferată?
Dracula! Ideea fragilităţii unei fiinţe atotputernice îmi dă speranţa că dracu' nu e aşa negru!
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nup...dar citate mai recitesc.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Aş admira de la distanţă.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Mie da...dar nu tuturor le place să asculte aşa ceva...
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Nush...ba e film, ba citesc un blog...ba sunt la bibliotecă şi o văd acolo....strălucind....
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Urăsc lectura obligatorie...cărţile pe care le citim sunt oglindirea personalităţii fiecăruia, nu litere de lege!
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Oriunde se stă comfortabil!
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Da! Uneori..deşi dacă mă prinde povestea, nu mai aud nimic in jur!
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nuuuu! Dacă nu e blog, ar face bine să fie pe hârtie!
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nu am preferinţe.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Evadare.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Orice...hartoage, pixuri...reclame de alea de pizza care se împart în cămine...bilete de tren sau muzeu...
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nu. Dar în caz ca citeşte careva "sus-pus", ziua mea e in octombrie!
3. Citiţi în baie?
Reviste. :D
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, şi mi-a trecut! Am deja un blog!
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Faina ideea! Păcat că unii cumpără aşa ceva pe post de ornamente! (bibelorile are so 98!)
6. Care este cartea preferată?
Dracula! Ideea fragilităţii unei fiinţe atotputernice îmi dă speranţa că dracu' nu e aşa negru!
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nup...dar citate mai recitesc.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Aş admira de la distanţă.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Mie da...dar nu tuturor le place să asculte aşa ceva...
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Nush...ba e film, ba citesc un blog...ba sunt la bibliotecă şi o văd acolo....strălucind....
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Urăsc lectura obligatorie...cărţile pe care le citim sunt oglindirea personalităţii fiecăruia, nu litere de lege!
12. Care este locul preferat pentru lectură?
Oriunde se stă comfortabil!
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Da! Uneori..deşi dacă mă prinde povestea, nu mai aud nimic in jur!
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nuuuu! Dacă nu e blog, ar face bine să fie pe hârtie!
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nu am preferinţe.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Evadare.
miercuri, 3 august 2011
Blogoteca
Este cea mai buna idee in materie de comunitate de bloggeri de care am dat in ultima vreme. Si cam singura ce e dreeeept...ceea ce face initiativa cu atat mai laudabila!
Aici ne adunam şi vorbim despre blogurile noastre mult iubite. Despre teme, aranjare in pagina, facebook, bannere, link-uri, schimburi si ce mai vreti voi. Discutii constructive, intre oameni care impartasesc aceeasi pasiune. Oameni care se ajuta cu sfaturi si pareri, indiferent de cat trafic are fiecare, indiferent de subiectele abordate pe blog.
Daca vreti sa va alaturati, sunteti bineveniti!
Puteti vizita cativa blogăraşi chiar in noua pagină, pe care am făcut-o să le arăt cât îi susţin, Blogotecă.
Aici ne adunam şi vorbim despre blogurile noastre mult iubite. Despre teme, aranjare in pagina, facebook, bannere, link-uri, schimburi si ce mai vreti voi. Discutii constructive, intre oameni care impartasesc aceeasi pasiune. Oameni care se ajuta cu sfaturi si pareri, indiferent de cat trafic are fiecare, indiferent de subiectele abordate pe blog.
Daca vreti sa va alaturati, sunteti bineveniti!
Puteti vizita cativa blogăraşi chiar in noua pagină, pe care am făcut-o să le arăt cât îi susţin, Blogotecă.
marți, 2 august 2011
Fluturele bucătar: Pizza cu ton!
Între tentativa de gogoşi de acum doi ani şi pizza făcută azi în casă, muuuultă vreme s-a scurs, iar eu am învăţat multe în materie de gătit.
Mi-am cam pierdut dexteritatea la sucit oale şi tigăi, dar deh! Sunt acasă, aşa că am de gând să îmi recapăt veleităţile de gospodină. Îmi pare rău că m-am trezit aşa târziu să fac poze.
Am să vă spun cum am procedat. Poate o să încercaţi şi voi, că nu e greu! Nu de alta, dar mie îmi place gătitul comod, cu ingrediente puse ochiometric. Mă loveşte pofta de câte ceva bun brusc, pe nepusă masă, aşa că improvizez. Nu fac nimic "ca la carte" sau cum se face. Ori nu am ingredientele necesare, ori sunt prea conformiste să mă atragă. :D
Pentru blat, am folosit aşa:
- 2 ouă (nu râdeţi, două au fost! :D)
- cam jumatate de kilogram de făină
- o cană mare de apă călduţă
- jumătate de cubuleţ de drojdie (Dr Oetcker)
- puţină sare
- cam o lingură de zahăr
- ulei
Eu am pus într-un vas făina, drojdia, sarea, zahărul şi ouăle. Am frământat bine, cat să încorporez acele ouă, după care am pus câte puţină apă. Cât să cuprindă restul făinii. La stadiul acesta, treaba a devenit lipicioasă, şi am început să adaug făină şi ulei, câte puţin, până am considerat eu, cea nepricepută la aluaturi, că am obţinut ceva care va fi comestibil după coacere.
"Umplutura" acum:
- 3 roşii
- vreo 5 triunghiuri de brânză topită (doar de asta aveam prin casă - v-am zis că improvizez...)
- 2 conserve micuţe de ton
- măsline
- ciuperci
- 2 ouă
- un cubuleţ Maggi (ideea fratelui meu)
- busuioc
Înainte de a felia roşiile, le-am fiert cam 2, 3 minute. Dacă faceţi aşa, devin mai moi, şi se cojesc uşor (eu am făcut asta de "dragul" cojii :D).
Peste blatul de pizza, întins ca la carte de fratele meu, am "uns", dacă se poate spune aşa, triunghiurile de brânză topită, iar peste ele am pus felioarele subţiri de roşii, măslinele tăiate rondele (erau fără sâmburi), tonul şi ciupercile (bineînţeles, felii şi alea).
În zeama de la roşii, pe care o păstrasem, am dizolvat cubuleţul de supă, am pus busuiocul şi ouăle, şi am bătut bine. Am folosit ouă nu neapărat că aşa se face (habar n-am care e procedura standard) cât pentru a întinde uniform "condimentele".
Am copt pizza în tava de la cuptor, unsă cu uleiul în care fusese tonul. Era ton în ulei de floarea soarelui, şi sunt genul care nu aruncă nimic de prin bucătărie până nu se asigură că nu e bun de nimic.
La cuptor a stat cam 20 de minute. Produsul finit arată mai bine ca în poză, nu vă fie teamă!
Dacă vă surâde reţeta câr de cât, vă invit să o încercaţi. Aveţi cam 99% şanse să vă iasă, dacă mi-a ieşit mie!
Distracţie plăcută la gătit, şi poftă bună, după!
P.S. : Dacă o să aveţi nevoie de un moment de umor cândva, am să vă spun povestea gogoşilor! :D
Mi-am cam pierdut dexteritatea la sucit oale şi tigăi, dar deh! Sunt acasă, aşa că am de gând să îmi recapăt veleităţile de gospodină. Îmi pare rău că m-am trezit aşa târziu să fac poze.
Am să vă spun cum am procedat. Poate o să încercaţi şi voi, că nu e greu! Nu de alta, dar mie îmi place gătitul comod, cu ingrediente puse ochiometric. Mă loveşte pofta de câte ceva bun brusc, pe nepusă masă, aşa că improvizez. Nu fac nimic "ca la carte" sau cum se face. Ori nu am ingredientele necesare, ori sunt prea conformiste să mă atragă. :D
Pentru blat, am folosit aşa:
- 2 ouă (nu râdeţi, două au fost! :D)
- cam jumatate de kilogram de făină
- o cană mare de apă călduţă
- jumătate de cubuleţ de drojdie (Dr Oetcker)
- puţină sare
- cam o lingură de zahăr
- ulei
Eu am pus într-un vas făina, drojdia, sarea, zahărul şi ouăle. Am frământat bine, cat să încorporez acele ouă, după care am pus câte puţină apă. Cât să cuprindă restul făinii. La stadiul acesta, treaba a devenit lipicioasă, şi am început să adaug făină şi ulei, câte puţin, până am considerat eu, cea nepricepută la aluaturi, că am obţinut ceva care va fi comestibil după coacere.
"Umplutura" acum:
- 3 roşii
- vreo 5 triunghiuri de brânză topită (doar de asta aveam prin casă - v-am zis că improvizez...)
- 2 conserve micuţe de ton
- măsline
- ciuperci
- 2 ouă
- un cubuleţ Maggi (ideea fratelui meu)
- busuioc
Înainte de a felia roşiile, le-am fiert cam 2, 3 minute. Dacă faceţi aşa, devin mai moi, şi se cojesc uşor (eu am făcut asta de "dragul" cojii :D).
Peste blatul de pizza, întins ca la carte de fratele meu, am "uns", dacă se poate spune aşa, triunghiurile de brânză topită, iar peste ele am pus felioarele subţiri de roşii, măslinele tăiate rondele (erau fără sâmburi), tonul şi ciupercile (bineînţeles, felii şi alea).
În zeama de la roşii, pe care o păstrasem, am dizolvat cubuleţul de supă, am pus busuiocul şi ouăle, şi am bătut bine. Am folosit ouă nu neapărat că aşa se face (habar n-am care e procedura standard) cât pentru a întinde uniform "condimentele".
Am copt pizza în tava de la cuptor, unsă cu uleiul în care fusese tonul. Era ton în ulei de floarea soarelui, şi sunt genul care nu aruncă nimic de prin bucătărie până nu se asigură că nu e bun de nimic.
La cuptor a stat cam 20 de minute. Produsul finit arată mai bine ca în poză, nu vă fie teamă!
Dacă vă surâde reţeta câr de cât, vă invit să o încercaţi. Aveţi cam 99% şanse să vă iasă, dacă mi-a ieşit mie!
Distracţie plăcută la gătit, şi poftă bună, după!
P.S. : Dacă o să aveţi nevoie de un moment de umor cândva, am să vă spun povestea gogoşilor! :D
luni, 1 august 2011
Magia Disney...
Am găsit filmuleţul zilele astea, pe IUtubili nostru mult iubit. Şi mi-am amintit cât de mult înseamnă Disney pentru mine...Disney este Mikey Mouse, şi desenele alea de pe TVR, de când eram mică de tot. Desene cu o cafenea a personajelor Disney, aranjate ca la un Stand Up comedy. Mikey prezenta desenele, şi le vizionau împreună.
Disney este pentru mine vocea lui Horia Brenciu cântând versiunea românească Arabian Nights (Alladin). Hercule, surprizele de la gumă, Ariel...
Vara de acum doi ani, când am descoperit cam jumătate din desenele magice, şi am fost mândră că adultului din mine încă îi plac.
Sper să vă placă şi vouă filmuleţul, şi să vă dea dorinţa de a reviziona ceva Disney!
Disney este pentru mine vocea lui Horia Brenciu cântând versiunea românească Arabian Nights (Alladin). Hercule, surprizele de la gumă, Ariel...
Vara de acum doi ani, când am descoperit cam jumătate din desenele magice, şi am fost mândră că adultului din mine încă îi plac.
Sper să vă placă şi vouă filmuleţul, şi să vă dea dorinţa de a reviziona ceva Disney!
Despre moi
Nu mai ştiu de pe la cine am furat asta...
Sunt mai timida decât e cazul
Aş vrea să nu mai plouă
Păstrez globulețul cu sclipici primit la 14 ani. Este unic. Nu are nici o etichetă pe el, sau logo, inscripții sau altele. Are în interior o Fecioara Maria superbă, și un sclipici fin, pudrat. Gelul are de asemenea o consistență unică. Am căutat mult după așa ceva prin magazine, să mai am unul. Dar nimic nu are asemenea finețe
Mi-aş fi dorit un frate mai mare
Nu îmi place pilaful
Mă tem de gâște :D
Aud gândurile mele prea gălăgioase acum
Îmi pare rău de
Îmi plac plimbările siguratice
Nu sunt în pas cu moda
Dansez foarte rar
Cânt la duș
Sunt confuză în clipa asta
Am nevoie de mamiiiiii
Nu îmi place de mine pentru că uneori nu spun ce gândesc
Niciodată să nu spui niciodată
Plâng când privesc Pay it forward. Este primul film la care am plâns.
Sunt mai timida decât e cazul
Aş vrea să nu mai plouă
Păstrez globulețul cu sclipici primit la 14 ani. Este unic. Nu are nici o etichetă pe el, sau logo, inscripții sau altele. Are în interior o Fecioara Maria superbă, și un sclipici fin, pudrat. Gelul are de asemenea o consistență unică. Am căutat mult după așa ceva prin magazine, să mai am unul. Dar nimic nu are asemenea finețe
Mi-aş fi dorit un frate mai mare
Nu îmi place pilaful
Mă tem de gâște :D
Aud gândurile mele prea gălăgioase acum
Îmi pare rău de
Îmi plac plimbările siguratice
Nu sunt în pas cu moda
Dansez foarte rar
Cânt la duș
Sunt confuză în clipa asta
Am nevoie de mamiiiiii
Nu îmi place de mine pentru că uneori nu spun ce gândesc
Niciodată să nu spui niciodată
Plâng când privesc Pay it forward. Este primul film la care am plâns.
joi, 28 iulie 2011
Top 11 filme la care tânjesc
De mult mă bate gândul unei liste de filme pe care vreau să le vizionez...O să vă dau lista aşa cum era înainte să văd câteva filme, şi dacă vă face ceva cu ochiul, mă anunţaţi şi fac eventual un review.
1. The King's speech - Nu ratez nimic cu Mr Firth!
2.The Zookeeper - nenea din rolul principal este rotofeiul din Grown Ups şi Hitch! Umor suav, uşor supraponderal şi drăgălaş.
3. Hachiko - A dog's story---am pe DVD, iar afurisitul de Warsey, PCu meu, nu ceteşte---
4.Sleepy Hollow - Aaaaaaaamin! One word: Depp! :X
5. First snow - Nu ştiu de ce asta...:(
6. I am Legend- Will Smith mania!
7. Reign over me- mă apucasem să îl văd, când am citit despre el la Ade, după care a monopolizat fraimiu PCu, şi am lăsat pe altă dată!
8.Indiana Jones and the Temple of Doom - Dacă nu l-aş fi văăăăzuuuut....absolut din îmtâmplaaaare....nu mă molipseam de febra Harrison Ford!
9.Indiana Jones and the Kingdom of the Cristal Skull - Shia LaBoeuf şi Kate Blanchett, cum îi vedeţi mai rar...ca tip de rol, şi aşa cum v-aţi obişnuit în materie de roluri cu atitudine, sare, piper, ardei iute şi ce mai vreţi voi!
10. If only - toată lumea vrea să îl vadă, sau l-a văzut şi îl recomandă! Io ce oi avea să nu îl văd?
11. Black Swan- am citit tot soiul de păreri: ba că e psihologicu' lu pejte şi TREEEE să fie văzut, ba că e o oră şi ceva de pierdere de vreme! Unde-s păreri contrarii, hop şi io, să îmi fac lumină în tărtăcutsă!
Vreau să îmi măresc lista! Aşa că aştept recomandări!
1. The King's speech - Nu ratez nimic cu Mr Firth!
2.
3. Hachiko - A dog's story---am pe DVD, iar afurisitul de Warsey, PCu meu, nu ceteşte---
4.
5. First snow - Nu ştiu de ce asta...:(
6. I am Legend- Will Smith mania!
7. Reign over me- mă apucasem să îl văd, când am citit despre el la Ade, după care a monopolizat fraimiu PCu, şi am lăsat pe altă dată!
8.
9.
10. If only - toată lumea vrea să îl vadă, sau l-a văzut şi îl recomandă! Io ce oi avea să nu îl văd?
11. Black Swan- am citit tot soiul de păreri: ba că e psihologicu' lu pejte şi TREEEE să fie văzut, ba că e o oră şi ceva de pierdere de vreme! Unde-s păreri contrarii, hop şi io, să îmi fac lumină în tărtăcutsă!
Vreau să îmi măresc lista! Aşa că aştept recomandări!
miercuri, 27 iulie 2011
Leapşa de la C.L.M.
Leapşa de la C.L.M. spune să scriu despre tipuri de oameni care nu îmi plac.
Fetiţele perfecte: le ştim toţi...sunt mici, frumuşele, flutură rapid din gene, şi fac pe toată lumea să le creadă fiinţe mici şi neajutorate. Trec în faţă uşor, cu zâmbetul fals larg afişat pe buzişoarele glosate!
Plângăcioşii: like..."de ce mi se intâmplă toate numai mie?" "de ce io?" "numai pe mine mă lovesc necazurile.."...Ei bine, am veşti: viaţa tuturor e de rahat! Foarte puţini sunt ăia care o duc roz! (de cele mai multe ori pupincuriştii de care vorbeam mai devreme :D ) Aşa că ridică frumuşel căpşoru şi hai, că plânsu nu a rezolvat nimic niciodată!
Wannabe-urile sunt retro, emo, glossy, punk, rock sau ce mai vreţi voi...Nu că ar fi ştiut vreodată şi ce e aia...dar le place freza care cere miopie, pantalonu' ăla kul, sau mai ştiu eu ce...Nu se regăsesc în ceea ce poartă! Dar deh...dacă moda cere...
Leapşa mere la Ade...şi la cine o mai doreşte!
Fetiţele perfecte: le ştim toţi...sunt mici, frumuşele, flutură rapid din gene, şi fac pe toată lumea să le creadă fiinţe mici şi neajutorate. Trec în faţă uşor, cu zâmbetul fals larg afişat pe buzişoarele glosate!
Plângăcioşii: like..."de ce mi se intâmplă toate numai mie?" "de ce io?" "numai pe mine mă lovesc necazurile.."...Ei bine, am veşti: viaţa tuturor e de rahat! Foarte puţini sunt ăia care o duc roz! (de cele mai multe ori pupincuriştii de care vorbeam mai devreme :D ) Aşa că ridică frumuşel căpşoru şi hai, că plânsu nu a rezolvat nimic niciodată!
Wannabe-urile sunt retro, emo, glossy, punk, rock sau ce mai vreţi voi...Nu că ar fi ştiut vreodată şi ce e aia...dar le place freza care cere miopie, pantalonu' ăla kul, sau mai ştiu eu ce...Nu se regăsesc în ceea ce poartă! Dar deh...dacă moda cere...
Leapşa mere la Ade...şi la cine o mai doreşte!
miercuri, 13 iulie 2011
Mâncarea mea preferată!
Cartofi prăjiţi cu mujdei, să saliveze blogosfera! Aveţi în imagine varianta simplă de mujdei. De obicei, adaug smântâtnă, să fie mai cremos, ori pastă de tomate, să fie mai dulce. Azi am avut chef de ceva simplu. Şi acum că vedeţi poza, o să aveţi chef şi voi! Poftă bună!
luni, 11 iulie 2011
De la Vyio adunată...
1. Go to the fourth folder in your computer where you store your pictures.
I just did...
I just did...
2. Pick the fourth folder in that folder.OK...
3. Pick the fourth picture.
4. Explain the picture.
I want a butterfly tatoo ever since I have began to study translation. Bun I haven't found THE butterfly yet. The big one in this image is pretty much what I'd like. And this post is written in English so my mother woudn't understand what I want...yet! :P :d
I want a butterfly tatoo ever since I have began to study translation. Bun I haven't found THE butterfly yet. The big one in this image is pretty much what I'd like. And this post is written in English so my mother woudn't understand what I want...yet! :P :d
5. Tag 4 people to do the same.
I think that pretty much eveyone in the blogWorld has done this tag at least once. Still, I invite Monica, Ade, IRina and...Fluturaş!
sâmbătă, 2 iulie 2011
Boboaca de ieri
Anul 1 |
Şi s-a dus femeia, că o dată dă fata admitere, să ia două shaorme la chiflă! De alea imense! Am mâncat-o pe a mea, şi, cum foamea încă îmi dădea ghes, am luat-o şi pe a mamei! Nu am mâncat toată viaţa atât de multă shaorma (Ade, mori de ciudă! Două in 10 minute!). Setea mi-am stins-o cu cafea, slăbiciunea mea numărul 1.
Anul 2 - primele şi ultimele mele gogoşi |
Crăciun Anul 1 |
Săptămâna Limbilor Străine anul 3 |
Sunt absolventă, licenţiată, viitoare masterandă...cum spunea statusul unei colege.
Sunt viitor traducător, viitor interpret, şi "descriicioasă" de filme(www.themovie.ro).
Dar înainte de astea, sunt uşurată de încă o etapă în evoluţia mea, de acum cică academică! Aşa că iau distanţă puţin, să asimilez totul!
marți, 21 iunie 2011
luni, 20 iunie 2011
Dragă necazule...
Dragă Necazule,
Află despre mine că sunt bine şi sănătoasă...Licenţa este pe ultimeletrei sute de metri, şi, în loc să dau bice, scriu! Tu ce faci? Cum o mai duci? Sper că nu ai păţit nimic în cele 15 minute făcute din camera mea de cămin până acasă!
Căci vezi tu Necazule, nu aş vrea să păţeşti ceva! Mi-ar fi dor de tine, să ştii! Cu cine m-aş mai plimba prin parc? Cine mi-ar mai veghea somnul? Cine m-ar mai lua în braţe când plâng? Cine mi-ar culege lacrimile bucată cu bucată, păstrându-le ca pe adevărate comori?
Pe cine aş chema la plictiseală, sau la lene? Pe cine?
Aşa că ai grijă de tine, Necazule, că de mine nu scapi aşa uşor.
Ai auzit?
Maaare grijă!
Cu drag,
Fluturele de Cerneală
Află despre mine că sunt bine şi sănătoasă...Licenţa este pe ultimele
Căci vezi tu Necazule, nu aş vrea să păţeşti ceva! Mi-ar fi dor de tine, să ştii! Cu cine m-aş mai plimba prin parc? Cine mi-ar mai veghea somnul? Cine m-ar mai lua în braţe când plâng? Cine mi-ar culege lacrimile bucată cu bucată, păstrându-le ca pe adevărate comori?
Pe cine aş chema la plictiseală, sau la lene? Pe cine?
Aşa că ai grijă de tine, Necazule, că de mine nu scapi aşa uşor.
Ai auzit?
Maaare grijă!
Cu drag,
Fluturele de Cerneală
sâmbătă, 18 iunie 2011
Stai departe de mine!
Tocmai când renunţasem la tine din tot sufletul, te întorci....iar eu nu mai suport! Nu mai pot fi copila pe care ai transformat-o in femeie! Nu mai sunt prinţesa din turn, ce aşteaptă salvarea. Mi-am luat pantofiorii de cleştar într-o băsmăluţă, şi, desculţ, am coborât treptele. Şi am dărâmat zidul singură...cărămidă după cărămidă. În timp ce tu promiteai că vii să ma ajuţi.
Iar eu m-am săturat...vii...pleci...nici tu nu ştii ce vrei...Ai trezit în mine o sete de răzbunare, cum nu am simţit nicicând! Ţi-ai păstraz splendoarea...eşti cea mai frumoasă fiinţă pe care am văzut-o vreodată! Şi fiinţa asta minunată, vreau să o calc în picioare! Vreau să vindec rănile spălându-mă cu sângele sufletului tău!
Aşa că nu te mai apropia! Fugi! Cât mai curând, cât mai departe! Într-un loc în care fluturii de cerneală nu zboară cu aripile arse...
Iar eu m-am săturat...vii...pleci...nici tu nu ştii ce vrei...Ai trezit în mine o sete de răzbunare, cum nu am simţit nicicând! Ţi-ai păstraz splendoarea...eşti cea mai frumoasă fiinţă pe care am văzut-o vreodată! Şi fiinţa asta minunată, vreau să o calc în picioare! Vreau să vindec rănile spălându-mă cu sângele sufletului tău!
Aşa că nu te mai apropia! Fugi! Cât mai curând, cât mai departe! Într-un loc în care fluturii de cerneală nu zboară cu aripile arse...
duminică, 12 iunie 2011
Top 10 filme
Filmele sunt pasiunea mea aia mare şi tare. După scris, blogărit şi interpretare! Le aleg după cum mi se pune pata! De obicei asta fiind pe actor! Fiindcă gradul de credibilitate pe care un actor il dă personajului poate face diferenţa! Iar pe mine mă hipnotizează pur şi simplu jocul unora dintre actori! O să vedeţi că am să vă cam bat la cap cu asta...
Totuşi, îmi este foarte greu să aleg doar 10. Fac un efort totuşi! Mi-ar plăcea să ştiu şi părerile voastre.
1 Cronicile din Narnia: The Voyage of the Dawn Treader
Contrar aşteptărilor, nu toate filmele Narnia sunt preferatele mele. Este de fiecare dată ultimul. :P
Voyage of the Dawn Treader duce acţiunea mai departe. Efectele sunt din cele mai bune, iar Will Poulter face pe vărul enervant aşa de bine că mai că l-ai lua la bătaie!
2 Step Up 3D
Despre filmu' ăsta am scris şi aici.
Nu am vrut să văd filmul ăsta pentru că mi se părea că ar fi cu hip-hoapări şi cu fomei sexy. Nuj de ce.
Dar ete că l-am văzut. Jon Chu face artă din filmul dansului. Artă la cel mai pur şi mai adorabil fel cu putinţă!
Dansatorii sunt foarte talentaţi, Rick Malambri pare născut să îl joace pe Luke, iar Adam Sevani arată că dansul şi ingineria pot merge mână în mână, prin rolul unui tâmpiţel lipicios care ar fi putut fi "cel mai mare tocilar din istoria filmelor cu adolescenţi"! Nu mai ştiu cine zicea asta. Dar ete că Moose surprinde prin talent. Şi apoi, mai sunt şi gemenii Santiago! Adoraaaabili!!! Şi Jacob! Căpitan de play! Şi The Ticks! Haaaaaaaioşii! Şi e mai mare dragul să vezi Step Up-ul.
3 Le scaphandre et la papillon
Este, zic eu, o poveste care poate inspira o lume întreagă! Povestea unui om ce a rămas paralizat aproape total, şi a prins curah să traiscă chiar şi aşa!
Un film despre care v-am mai povestit anul trecut, şi pe care l-am făcut cunoscut şi altora, de curând. Căci o asemenea poveste merită spusă!
4 X-Men Origins: Wolverine
Un Hugh Jackman forţos, care emană masculinitate prin toţi porii. Ryan Reynolds cel atrăgător şi plin de el, amuzant până şi în rol de maşină de ucis. Liev Schreiber misterios şi elegant chiar şi în rol de namilă(asta este! zău aşa!).
Povestea unei rase speciale de oameni, în luptă cu ea însăşi, laolaltă cu saga celui mai iubit personaj X-Men! Will-I-Am actor, şi un Dominic Monaghan obraznic.
Adună astea, şi dacă mai eşti şi fan SF, o să te usture ochii până vezi filmul! Asta dacă nu cumva l-ai văzut deja!
P.S.: X-Men: First Class tocmai a fost lansat in Românica! Şi James McAvoy ca Charles Xavier!!! Păzea că fug la cinema!
5 Pay it forward
Dramele nu sunt genul meu de film! Chiar nu!
Dar la ăsta am plâns! Un puşti de 9 ani, are o idee care schimbă lumea!
Imaginaţi-vă câtă apă am dat la şoricei, având în vedere că Haley Joel Osment este în rolul principal, Helen Hunt joacă rolul mamei alcoolice, Kevin Spacey rolul profesorului care îl inspiră pe puşti, iar James Caviezel rolul unui cerşetor ajutat de blonduţ!
Deşi cel mic are senzaţia că a eşuat, piesele de domino mişcate de el dau drumul şirului unde se aşteaptă mai puţin, şi dau naştere unui final cutremurător de neaşteptat!
Uitaţi-vă şi o să îmi daţi dreptate[
6 Charlie and the Chocolate factory
În filmul ăsta joacă Johnny Depp! Şi dacă nu l-aţi văzut deja, asta e partea care tocmai v-a făcut să luaţi măsuri!
Povestea este simplă! Un puşti sărac găseşte unul din biletele de intrare în lumea Ciocolatei! Şi îl cunoaşte pe Willy Wonka. Şi atunci să vezi aventură!
7 Sherlock Holmes
Îndrăzneţ şi original, filmul duce povestea celui mai cunoscut detectiv pe culmi nebănuite. Face asta prezentând povestea unui criminal în serie ce se întoarce din morţi şi îşi sperie duşmanii, ducând la disperare comisarul Lestrade.
Şi, cine e calm în toată harababura? Cine se bucură de agitaţia creată? Sherlock, pe care liniştea pricinuită de lipsa acută de mistere îl adusese la disperare.
Sherlock este jucat de Robert Downey Jr, care inspiră eleganţă prin toţi porii, şi dă detectivului un umor englezesc formidabil, genul de umor pe care mă îndoiesc că alt actor l-ar fi putut insufla.
Cât despre Watson...nu prea l-am văzut eu pe Jude Law jucând, dar în filmul ăsta e genial! Subtilitate şi tact! Asta îmi inspiră!
Ca să nu mai spun de Lord Blackwood! Mark Strong e cuvântul magic! Are o mutricică atât de maleabilă! Nici nu vă imaginaţi!
Merită cu desăvârşire văzut, mai ales dacă nu vă plac finalurile previzibile!
8 Iluzionistul
Iluzionistul este un film care se aliniază perfect preferinţelor mele. O poveste de dragoste atipică, ce îţi ţine atenţia prinsă în fiecare secundă! Dacă clipeşti, ratezi câte un detaliu, aparent insignifiant, şi îţi rozi unghiile de ciudă la sfârşit!
Unde mai pui ca Edward Norton joacă cu atâta patos, că mai că ai trece prin ecran să îl iei în braţe să îi spui că o să fie bine! Iar Rufus Sewell...este Rufus Sewell, iar aşa ceva nu se vindecă, din fericire pentru cinefica din mine! Dacă aţi văzut Legenda lui Zorro sau Tristan si Isolda ştiţi la ce ma refer! Tipul joacă frenetic, te face să respecţi personajele negative cu tot sufletul, te prinde în nebunia sa! Dă personajelor nuanţe incredibile!
Cred că prinţul ăla este personajul negativ preferat pentru mine!
9 Dorian Gray
Dorian Gray este cea mai proaspata ecranizare a romanului omonim, scris de Oscar Wilde. Un roman care a stârnit fooooarte multe controverse la vremea lui, deşi nu făcea decât să oglindească sufletele superficiale ale oamenilor acelor vremuri! Pe atunci, un nesocotit de asemenea dimensiune era mai mult decât scandalos, astfel că romanul a fost folosit ca dovadă a sufletului murdar al autorului, la procesul acestuia.
Regizorul a avut un curaj extraordinar angajându-se la un astfel de proiect. De ce? Pentru că este imposibil, în societatea în care trăim, să provoci cu un astfel de film repulsia conceptului original. Nimeni şi nimic nu provoacă şocul, dizgraţia şi impactul pe care o sfâşiere atât de dureroasă a sufletului ar trebui să le provoace.
Mai mult decât atât, este imposibil să găseşti un actor care să portretizeze un personaj, care, ca tehnică actoricească, este imposibil de redat. Sau cel puţin aşa spun criticii. "Norocosul" ales a fost Ben Barnes, ce are pentru public imaginea unui puşti, în ciuda celor 29 de anişori. Şi a fost o alegere mai mult decât potrivită zic eu, pentru că tare interesant a fost să văd de la actor altceva decât curajul lui Caspian şi inocenţa lui John Whittaker.
10 Stardust
De ce m-am uitat la Stardust? Că auzisem că joacă Ben Barnes! Dar zău că nu mă fac de râs nici cu Charlie Cox! Amestecul de inocenţă şi curaj pe care îl dă lui Tristan este uimitor!
Vedeţi voi...Tristan este îndrăgostit! Şi ar face orice pentru iubirea sa, chiar dacă nu este reciprocă! Ar fi în stare chiar să caute o stea!
Însă nimic nu este aşa cum tânărul se aşteaptă! Nu dincolo de zid!
Dincolo de Zid, sunt prinţii ce se omoară între ei pentru tron, vrăjitoarele ce vor nu Steaua, ci inima ei, căpitanul Shakespeare, şi lumea-ntreagă!
Un basm! My type!
Cu Michelle Pfeiffer, Robert DeNiro, Claire Danes, Charlie Cox, şi Mark Strong! Unul din cele mai originale filme fantesy!
Uitaţi-vă şi voi, să vă convingeţi!
Totuşi, îmi este foarte greu să aleg doar 10. Fac un efort totuşi! Mi-ar plăcea să ştiu şi părerile voastre.
1 Cronicile din Narnia: The Voyage of the Dawn Treader
Contrar aşteptărilor, nu toate filmele Narnia sunt preferatele mele. Este de fiecare dată ultimul. :P
Voyage of the Dawn Treader duce acţiunea mai departe. Efectele sunt din cele mai bune, iar Will Poulter face pe vărul enervant aşa de bine că mai că l-ai lua la bătaie!
2 Step Up 3D
Despre filmu' ăsta am scris şi aici.
Nu am vrut să văd filmul ăsta pentru că mi se părea că ar fi cu hip-hoapări şi cu fomei sexy. Nuj de ce.
Dar ete că l-am văzut. Jon Chu face artă din filmul dansului. Artă la cel mai pur şi mai adorabil fel cu putinţă!
Dansatorii sunt foarte talentaţi, Rick Malambri pare născut să îl joace pe Luke, iar Adam Sevani arată că dansul şi ingineria pot merge mână în mână, prin rolul unui tâmpiţel lipicios care ar fi putut fi "cel mai mare tocilar din istoria filmelor cu adolescenţi"! Nu mai ştiu cine zicea asta. Dar ete că Moose surprinde prin talent. Şi apoi, mai sunt şi gemenii Santiago! Adoraaaabili!!! Şi Jacob! Căpitan de play! Şi The Ticks! Haaaaaaaioşii! Şi e mai mare dragul să vezi Step Up-ul.
3 Le scaphandre et la papillon
Este, zic eu, o poveste care poate inspira o lume întreagă! Povestea unui om ce a rămas paralizat aproape total, şi a prins curah să traiscă chiar şi aşa!
Un film despre care v-am mai povestit anul trecut, şi pe care l-am făcut cunoscut şi altora, de curând. Căci o asemenea poveste merită spusă!
4 X-Men Origins: Wolverine
Un Hugh Jackman forţos, care emană masculinitate prin toţi porii. Ryan Reynolds cel atrăgător şi plin de el, amuzant până şi în rol de maşină de ucis. Liev Schreiber misterios şi elegant chiar şi în rol de namilă(asta este! zău aşa!).
Povestea unei rase speciale de oameni, în luptă cu ea însăşi, laolaltă cu saga celui mai iubit personaj X-Men! Will-I-Am actor, şi un Dominic Monaghan obraznic.
Adună astea, şi dacă mai eşti şi fan SF, o să te usture ochii până vezi filmul! Asta dacă nu cumva l-ai văzut deja!
P.S.: X-Men: First Class tocmai a fost lansat in Românica! Şi James McAvoy ca Charles Xavier!!! Păzea că fug la cinema!
5 Pay it forward
Dramele nu sunt genul meu de film! Chiar nu!
Dar la ăsta am plâns! Un puşti de 9 ani, are o idee care schimbă lumea!
Imaginaţi-vă câtă apă am dat la şoricei, având în vedere că Haley Joel Osment este în rolul principal, Helen Hunt joacă rolul mamei alcoolice, Kevin Spacey rolul profesorului care îl inspiră pe puşti, iar James Caviezel rolul unui cerşetor ajutat de blonduţ!
Deşi cel mic are senzaţia că a eşuat, piesele de domino mişcate de el dau drumul şirului unde se aşteaptă mai puţin, şi dau naştere unui final cutremurător de neaşteptat!
Uitaţi-vă şi o să îmi daţi dreptate[
6 Charlie and the Chocolate factory
În filmul ăsta joacă Johnny Depp! Şi dacă nu l-aţi văzut deja, asta e partea care tocmai v-a făcut să luaţi măsuri!
Povestea este simplă! Un puşti sărac găseşte unul din biletele de intrare în lumea Ciocolatei! Şi îl cunoaşte pe Willy Wonka. Şi atunci să vezi aventură!
7 Sherlock Holmes
Îndrăzneţ şi original, filmul duce povestea celui mai cunoscut detectiv pe culmi nebănuite. Face asta prezentând povestea unui criminal în serie ce se întoarce din morţi şi îşi sperie duşmanii, ducând la disperare comisarul Lestrade.
Şi, cine e calm în toată harababura? Cine se bucură de agitaţia creată? Sherlock, pe care liniştea pricinuită de lipsa acută de mistere îl adusese la disperare.
Sherlock este jucat de Robert Downey Jr, care inspiră eleganţă prin toţi porii, şi dă detectivului un umor englezesc formidabil, genul de umor pe care mă îndoiesc că alt actor l-ar fi putut insufla.
Cât despre Watson...nu prea l-am văzut eu pe Jude Law jucând, dar în filmul ăsta e genial! Subtilitate şi tact! Asta îmi inspiră!
Ca să nu mai spun de Lord Blackwood! Mark Strong e cuvântul magic! Are o mutricică atât de maleabilă! Nici nu vă imaginaţi!
Merită cu desăvârşire văzut, mai ales dacă nu vă plac finalurile previzibile!
8 Iluzionistul
Iluzionistul este un film care se aliniază perfect preferinţelor mele. O poveste de dragoste atipică, ce îţi ţine atenţia prinsă în fiecare secundă! Dacă clipeşti, ratezi câte un detaliu, aparent insignifiant, şi îţi rozi unghiile de ciudă la sfârşit!
Unde mai pui ca Edward Norton joacă cu atâta patos, că mai că ai trece prin ecran să îl iei în braţe să îi spui că o să fie bine! Iar Rufus Sewell...este Rufus Sewell, iar aşa ceva nu se vindecă, din fericire pentru cinefica din mine! Dacă aţi văzut Legenda lui Zorro sau Tristan si Isolda ştiţi la ce ma refer! Tipul joacă frenetic, te face să respecţi personajele negative cu tot sufletul, te prinde în nebunia sa! Dă personajelor nuanţe incredibile!
Cred că prinţul ăla este personajul negativ preferat pentru mine!
9 Dorian Gray
Dorian Gray este cea mai proaspata ecranizare a romanului omonim, scris de Oscar Wilde. Un roman care a stârnit fooooarte multe controverse la vremea lui, deşi nu făcea decât să oglindească sufletele superficiale ale oamenilor acelor vremuri! Pe atunci, un nesocotit de asemenea dimensiune era mai mult decât scandalos, astfel că romanul a fost folosit ca dovadă a sufletului murdar al autorului, la procesul acestuia.
Regizorul a avut un curaj extraordinar angajându-se la un astfel de proiect. De ce? Pentru că este imposibil, în societatea în care trăim, să provoci cu un astfel de film repulsia conceptului original. Nimeni şi nimic nu provoacă şocul, dizgraţia şi impactul pe care o sfâşiere atât de dureroasă a sufletului ar trebui să le provoace.
Mai mult decât atât, este imposibil să găseşti un actor care să portretizeze un personaj, care, ca tehnică actoricească, este imposibil de redat. Sau cel puţin aşa spun criticii. "Norocosul" ales a fost Ben Barnes, ce are pentru public imaginea unui puşti, în ciuda celor 29 de anişori. Şi a fost o alegere mai mult decât potrivită zic eu, pentru că tare interesant a fost să văd de la actor altceva decât curajul lui Caspian şi inocenţa lui John Whittaker.
10 Stardust
De ce m-am uitat la Stardust? Că auzisem că joacă Ben Barnes! Dar zău că nu mă fac de râs nici cu Charlie Cox! Amestecul de inocenţă şi curaj pe care îl dă lui Tristan este uimitor!
Vedeţi voi...Tristan este îndrăgostit! Şi ar face orice pentru iubirea sa, chiar dacă nu este reciprocă! Ar fi în stare chiar să caute o stea!
Însă nimic nu este aşa cum tânărul se aşteaptă! Nu dincolo de zid!
Dincolo de Zid, sunt prinţii ce se omoară între ei pentru tron, vrăjitoarele ce vor nu Steaua, ci inima ei, căpitanul Shakespeare, şi lumea-ntreagă!
Un basm! My type!
Cu Michelle Pfeiffer, Robert DeNiro, Claire Danes, Charlie Cox, şi Mark Strong! Unul din cele mai originale filme fantesy!
Uitaţi-vă şi voi, să vă convingeţi!
joi, 9 iunie 2011
Timiditatea
Sunt un om timid...nu e un secret!
Dar hai să stabilim ce e aia timidate, că se cam uită lumea ciudat la mine, şi zău că nu îmi place!
Timiditatea, cea trăită de mine, mă opreşte să fiu eu însămi 24/7. Eu însămi sunt o fetişcană veselă, de vreo 21 de anişori, care debitează glume şi replici tăioase pe bandă rulantă. Îmi place foarte mult să scriu. Nu mai este un secret. Îmi place să vorbesc, uneori cam mult, şi să fiu ascultată. Îmi place să călătoresc cu trenul, pentru că aşa mă pierd cel mai uşor în gândurile mele.
Iar acum, partea cu timiditatea. Timiditatea e aia care mă face să ies în faţă şi să se învârtă sala cu mine. Nu se învâte de emoţii, se învârte de frică! Dacă scot un porumbel, dacă bag o dumă, dacă nu le place/mă critică / le umflă râsu? Treaba asta este mult amplificată când eşti la o facultă cu fete. Stai în faţă şi uneori le doare fix în cot de ce zici tu pe acolo! Şi mai bagă şi ele o bârfă, să treacă timpu'! Ce au făcut aseară, cine vine să le ia de la şcoală, ce ar mânca.
Eu am senzaţia că se vorbeşte de mine şi mă intimidez!
Tot timiditatea mă face să am câte o idee, şi să îmi fie frică să o spun.
Timiditatea mă ţine deoparte când cunosc oameni noi.
Timiditatea nu mă face nici măcar pe jumătate atât de vulnerabilă pe cât cred unii! Pe bune că nu!
Nu stau în banca mea non-stop, tremurând! Pur şi simplu am momente! Sunt însă persoane cu care pot vorbi mult şi bine, le pot cere sfaturi fără să mă bâlbâi! Am momente în care sunt atât de fluentă şi naturală că m-aş scuipa să nu mă deochi!
Nu sunt romantică! Din varii motive, oamenii îmi atribuie o doză de romantism muuuuuult peste medie. OK! Sunt calmă, liniştită, ascult Michael Bolton şi alte cele. Dar ce treabă are asta cu romantismul?
Timiditatea e o chestie care vine şi pleacă. Nu e ceva constant! Când îmi e lumea mai dragă, zdrang! Şi după mă lasă să îmi văd de ale mele.
Voi sunteţi timide? Cum se manifestă?
Dar hai să stabilim ce e aia timidate, că se cam uită lumea ciudat la mine, şi zău că nu îmi place!
Timiditatea, cea trăită de mine, mă opreşte să fiu eu însămi 24/7. Eu însămi sunt o fetişcană veselă, de vreo 21 de anişori, care debitează glume şi replici tăioase pe bandă rulantă. Îmi place foarte mult să scriu. Nu mai este un secret. Îmi place să vorbesc, uneori cam mult, şi să fiu ascultată. Îmi place să călătoresc cu trenul, pentru că aşa mă pierd cel mai uşor în gândurile mele.
Iar acum, partea cu timiditatea. Timiditatea e aia care mă face să ies în faţă şi să se învârtă sala cu mine. Nu se învâte de emoţii, se învârte de frică! Dacă scot un porumbel, dacă bag o dumă, dacă nu le place/mă critică / le umflă râsu? Treaba asta este mult amplificată când eşti la o facultă cu fete. Stai în faţă şi uneori le doare fix în cot de ce zici tu pe acolo! Şi mai bagă şi ele o bârfă, să treacă timpu'! Ce au făcut aseară, cine vine să le ia de la şcoală, ce ar mânca.
Eu am senzaţia că se vorbeşte de mine şi mă intimidez!
Tot timiditatea mă face să am câte o idee, şi să îmi fie frică să o spun.
Timiditatea mă ţine deoparte când cunosc oameni noi.
Timiditatea nu mă face nici măcar pe jumătate atât de vulnerabilă pe cât cred unii! Pe bune că nu!
Nu stau în banca mea non-stop, tremurând! Pur şi simplu am momente! Sunt însă persoane cu care pot vorbi mult şi bine, le pot cere sfaturi fără să mă bâlbâi! Am momente în care sunt atât de fluentă şi naturală că m-aş scuipa să nu mă deochi!
Nu sunt romantică! Din varii motive, oamenii îmi atribuie o doză de romantism muuuuuult peste medie. OK! Sunt calmă, liniştită, ascult Michael Bolton şi alte cele. Dar ce treabă are asta cu romantismul?
Timiditatea e o chestie care vine şi pleacă. Nu e ceva constant! Când îmi e lumea mai dragă, zdrang! Şi după mă lasă să îmi văd de ale mele.
Voi sunteţi timide? Cum se manifestă?
miercuri, 8 iunie 2011
Ce-i aiiiiiiiiiiiiici!!!
Azi am adăugat pe cineva în blogroll...Şi am realizat că blogrolu' meu e varzăăăă! Nu se mai înţelege om cu persoană! Acu'....io încerc să îl organizez! Dar nu prea ştiu ce categorii să fac! Aveţi vreo idee?
Nu vreau să renunţ la nimeni, mai am chiar de adăugat! Am găsit nişte bloguri tare faine încercând să-mi înec amarul zilele astea, şi vreau să vă arăt şi vouă!
Treaba o să se desfăşoare în două etape...întâi o să şterg furisenia, după care o refac de la 0. Voi să ziceţi ce v-ar plăcea să vedeţi la categorii, dacă vă dă ghes inspiraţia, iară eu fac loc!
Nu vreau să renunţ la nimeni, mai am chiar de adăugat! Am găsit nişte bloguri tare faine încercând să-mi înec amarul zilele astea, şi vreau să vă arăt şi vouă!
Treaba o să se desfăşoare în două etape...întâi o să şterg furisenia, după care o refac de la 0. Voi să ziceţi ce v-ar plăcea să vedeţi la categorii, dacă vă dă ghes inspiraţia, iară eu fac loc!
marți, 7 iunie 2011
Cuvinte, nu vorbe!
Sunt omul cuvântului...
Asta nu înseamnă neapărat că sunt un om de cuvânt! Să decidă alţii dacă sunt sau nu!
Dar aparţin cuvântului! Trup şi suflet! Chiar dacă oamenii tind să îmi râdă în nas atunci când le spun că îmi place să scriu. Mi se spune mereu: FAPTE, nu VORBE!!!
Mi se pare mie sau lumea nu ştie diferenţa dintre cuvinte şi vorbe? Ei bine, dragii mei sceptici, cuvintele sunt alea pe care le scrii...sunt curajul de a lăsa ceva imprimat, pus negru pe alb(deşi asta nu e neapărat o regulă) pe o foaie/un site/blog/perete.
Biblia însăşi este formată din cuvinte! O adunătură de cuvinte care au schimbat lumea! După care se ghidează o mulţime de oameni! Cei care le-au scris nu mai sunt de sute de ani! Dar cuvintele lor au rămas scrise, publicate de mii de ori, în zeci de limbi!
Cuvintele sunt alea pe care le înşiri pe foaie la un examen şi de care depinde nota...Prin cuvinte arăţi persoanei dragi ce simţi. I le scrii, pe un petic de hârtie sau o felicitare, să vadă cât contează pentru tine.
Cuvintele pot trece de orice! Pot răni, pot aduce un zâmbet, pot scurge o lacrimă! Cuvintele trec bariera inimii! Dacă cineva îţi spune ceva, vorbele se duc, se pierd în aer. Dacă îţi scrie în schimb, poţi zâmbi, visa, poţi plânge la nesfârşit citind rândurile! Cuvintele au suflet, şi voinţă! Se unesc în imaginaţia ta şi dau naştere fanteziilor, sau nopţilor de coşmar!
O voce auzită îţi spune exact ce vrea vorbitorul! Cuvintele în schimb îţi permit să imaginezi propria voce, propriul ton, propria fluenţă! De câte ori nu v-aţi sfiit să scrieţi ceva, de teamă că poate suna altfel decât doriţi? Aşa-i că aţi pierdut şirul?
Cuvintele nu sunt deloc vorbe! Căci vorbele nu rămân întipărite pe veci...
Cuvintele au o forţă pe care unii nu pot măcar să o imagineze! Iar eu, astăzi, le sunt avocat! Căci mulţi dintre noi habar n-au cu ce se joacă subestimându-le!
Asta nu înseamnă neapărat că sunt un om de cuvânt! Să decidă alţii dacă sunt sau nu!
Dar aparţin cuvântului! Trup şi suflet! Chiar dacă oamenii tind să îmi râdă în nas atunci când le spun că îmi place să scriu. Mi se spune mereu: FAPTE, nu VORBE!!!
Mi se pare mie sau lumea nu ştie diferenţa dintre cuvinte şi vorbe? Ei bine, dragii mei sceptici, cuvintele sunt alea pe care le scrii...sunt curajul de a lăsa ceva imprimat, pus negru pe alb(deşi asta nu e neapărat o regulă) pe o foaie/un site/blog/perete.
Biblia însăşi este formată din cuvinte! O adunătură de cuvinte care au schimbat lumea! După care se ghidează o mulţime de oameni! Cei care le-au scris nu mai sunt de sute de ani! Dar cuvintele lor au rămas scrise, publicate de mii de ori, în zeci de limbi!
Cuvintele sunt alea pe care le înşiri pe foaie la un examen şi de care depinde nota...Prin cuvinte arăţi persoanei dragi ce simţi. I le scrii, pe un petic de hârtie sau o felicitare, să vadă cât contează pentru tine.
Cuvintele pot trece de orice! Pot răni, pot aduce un zâmbet, pot scurge o lacrimă! Cuvintele trec bariera inimii! Dacă cineva îţi spune ceva, vorbele se duc, se pierd în aer. Dacă îţi scrie în schimb, poţi zâmbi, visa, poţi plânge la nesfârşit citind rândurile! Cuvintele au suflet, şi voinţă! Se unesc în imaginaţia ta şi dau naştere fanteziilor, sau nopţilor de coşmar!
O voce auzită îţi spune exact ce vrea vorbitorul! Cuvintele în schimb îţi permit să imaginezi propria voce, propriul ton, propria fluenţă! De câte ori nu v-aţi sfiit să scrieţi ceva, de teamă că poate suna altfel decât doriţi? Aşa-i că aţi pierdut şirul?
Cuvintele nu sunt deloc vorbe! Căci vorbele nu rămân întipărite pe veci...
Cuvintele au o forţă pe care unii nu pot măcar să o imagineze! Iar eu, astăzi, le sunt avocat! Căci mulţi dintre noi habar n-au cu ce se joacă subestimându-le!
sâmbătă, 4 iunie 2011
Bitch!
Cândva, mi-ai făcut foarte mult rău...Bine..nu chiar cândva...Nu a trecut nici mult, nici puţin. Rana totuşi, e încă proaspătă! Doare ca dracu! Mă dor toate prietenele la care am renunţat din cauza ta! Mă doare fiecare om la care nu pot ajunge pentru că vii tu şi te bagi între noi! Mă doare fiecare suflet pe care îl joci pe degete, pe care îl bârfeşti pe la spate, aşa cum o faci, desigur şi cu mine. Mă doare fiecare orgoliu pe care l-ai rănit, fiinţele dragi care mă cred o viperă din cauza ta! Mă doare fiecare soldaţel ce lupta pentru o cauză ce o aveam în comun, iar tu mi l-ai scos din luptă, făcându-l să creadă că luptă în zadar! Că unii au renunţat din laşitate, e partea a doua!
De aia te ţin aproape. Ca să pot şi eu să te bârfesc duşmanilor, ca într-o bună zi, prietenii să te urască. Să inspiri scârbă prin toţi porii, oricât de bine ai arăta! Şi pentru asta îşi sunt recunoscătoare! Pentru că am învăţat cât e de bine să fii o javră! Câtă satisfacţie ai când omul care ţi-a fost de ajutor se zvârcoleşte la picioarele tale, chinuit de dureri.
Şi sunt o javră cu tine, pentru că îmi aştept răzbunarea. Care o să vină uşor, ca un şarpe veninos. Nici nu o să ştii cine te-a dărâmat! Nu mai contează că o să îmi adâncesc rana. Oricum doare!
Şi mă port aşa cu un singur om: cu tine. Pentru că vreau ca bucuria de a te vedea a pământ să îmi înăbuşe agonia.
Tu, în schimb, ce scuză ai?
De aia te ţin aproape. Ca să pot şi eu să te bârfesc duşmanilor, ca într-o bună zi, prietenii să te urască. Să inspiri scârbă prin toţi porii, oricât de bine ai arăta! Şi pentru asta îşi sunt recunoscătoare! Pentru că am învăţat cât e de bine să fii o javră! Câtă satisfacţie ai când omul care ţi-a fost de ajutor se zvârcoleşte la picioarele tale, chinuit de dureri.
Şi sunt o javră cu tine, pentru că îmi aştept răzbunarea. Care o să vină uşor, ca un şarpe veninos. Nici nu o să ştii cine te-a dărâmat! Nu mai contează că o să îmi adâncesc rana. Oricum doare!
Şi mă port aşa cu un singur om: cu tine. Pentru că vreau ca bucuria de a te vedea a pământ să îmi înăbuşe agonia.
Tu, în schimb, ce scuză ai?
vineri, 3 iunie 2011
Curli
Cine credeţi că este Curli?
Vă dau un indiciu? Mă cheamă Andreia Luciana CORLan. Mi se spunea Curli in clasa a 6a. Cam aşa. Eram rotunjoară. Dar nu cu totul. Căci eu am o formă de S din profil. Este o siluetă fină, armonioasă, pe care femeile au obţinut-o multă vreme torturându-se cu corsete. Beleaua? Când mă îngraş, S-ul ia proporţii. Pun fund şi burtă, burtă şi fund. Forma şoldurilor rămâne neatinsă.
Formele mele mi-au dat de furcă multă vreme. Prin clasa a patra, eram o fată cam ca toate celelalte. Poate puţin mai ştearsă.
Şi a început iadul de pubertate. La propriu. Fetele creşteau armonios. Aveam în clasă, cu câteva excepţii, numai fete superbe, slăbuţe, biscuite-n dungă sau pişcoţel. Aşa erau constituţia lor. Nu se înfometau!
Eu în schimb, puneam kilograme. Nici nu ştiu când am ajuns la vreo 60. Îmi creşteau şi mie sânii, aveam şi eu sutien. Dar formele mele nu erau văzute de nimeni, căci se pierdeau în grăsime. Şi nu eram nici măcar grasă la propriu. Eram un bolovan cât toţi dumnezeii, o chestie fără sare şi piper.
Cum mama şi tata erau veşnic la lucru, mai săream o masă, două. Mai lăsam ciorba la o parte, că îngraşă, mai beam o găleată de apă să treacă foamea. Mă uitam în oglindă, şi în loc să văd un om, vedeam un fund şi o burtă. Colegii de şcoală, nevinovaţi dar răutăcioşi, au observat formele mele din belşug. Am devenit Curli.
Norocul meu a fost ca mama EI, fata despre care vorbeam zilele trecute, a tras de mine. Dormeam mult "în deplasare" la ea. Aşa că mama ei începea, de cum făceam fiţe la mâncare: "Auzi fată? Tu mie îmi mănânci tot! Că vii la mine acasă! Mie nu-mi faci aere de astea cu stat flămândă!" Şi, de voie de nevoie, mai băgam o îmbucătură....
Faza este că la un moment dat, tot incercând să "ratez" mese, aveam impresia că funcţionează! Mi se părea că eu chiar sunt mai slabă! Până într-o zi, când mă plimbam cu o prietenă şi mătuşa ei prin Motru, şi ne-am cântărit. Bălăngănea acu' ăla între 60 şi 62 de îmi venea să îl strâmb, să stea dracu odată!
Şi mi-am dat seama că dacă îţi e dat să fii cât Casa Poporului, apăi atât rămâi! M-am resemnat cu gândul că eu nu o să fiu niciodată aia slabă şi drăguţă, pe care băieţii o scot la întâlniri. Că nu o să port maieuri cu buric la vedere, nici blugi cu talie joasă. Am plâns, şi a durut! Mă simţeam ca şi cum aş fi fost condamnată să trăiesc o viaţă într-o batoză uriaşă! Mă simţeam ca şi cum nu aş meritat pe nimeni.
Dar, Doamne ajută, era EA. Şi mai era şi fratele ei, care începuse cât de cât să vadă dincolo de burtoasă. Plus că la vârsta aia băieţii adoră cam orice are sâni!
Am realizat (Mulţam fain, Doamne!) că ar trebui măcar să fiu o vacă grasă grasă vacă sănătoasă. Mă gândeam că la ce mama Dracu' să mai fiu şi anorexică, dacă nu dă randament? Sunt grasă? Hai naibii să mă fac şi mai mare, să ştiu o treabă!
Partea pe care nu am putut să o strecor, este că după o serie de mese neregulate, începusem să ameţesc! Organismului meu îi lipseau probabil multe. Mă ridicam din pat, şi zvârrrrrrr! Camera cu mine!
Cum am slăbit?
Nu am idee!
Ştiu că în mare, am început liceul. Şi, o dată în viaţă, nu mai eram Curli. Eram Corli, aia cu note mari la română. Colegii îmi cereau ajutorul la teme, mă simţeam utilă, şi nu mai analizam aşa cu foc oglinda.
Şi a venit vara de după clasa a noua. O vară foarte călduroasă. Aşa mare căldură, că dacă mâncam, mi se făcea rău. Ca să evit greaţa, mâncam salată muuuuultă. De aia cu roşii, castraveţi şi sare. Şi am mâncat mulţi cartofi fierţi vara aia. Rar altceva.
La un moment dat, la o vizită în Craiova, mătuşa EI îmi spune: "Auzi Andreuţo? Tu ai slăbit?" "Uhmmm...Da! Aci un pic! Ha? Ce ? Am slăbiiiit? Iooo?"
Când a venit toamna, prietenele mamei veneau în vizită şi mă scuipau să nu mă deoache. Eram cu vreo 10 kilograme mai mică. Nici nu mai stiu când am urcat pe cântar şi aveam 49 kg. Dar a fost o zi foarte fericită!
La liceu, mă vedea lumea mai bine. Chiar dacă, tehnic vorbind, eram mai puţină!
Au început să vadă că am decolteu, să se întrebe dacă port sau nu chiloţi. Nu îi mai interesa dacă mă pricep sau nu la ceva anume.
Am realizat că am slăbit şi că am devenit o bucată de carne. Nu a durut foarte mult asta. Realizezi la vreo 15 ani cât e lumea de superficială. Dar a lăsat un gust amar. Am slăbit, şi eram şi eu drăguţă! Şi pentru ce? Nu se schimbase nimic. Oamenii judecau în continuare. Că m-am uitat cu jind la fetele slabe degeaba.
Adică..ok! Sunt normală! Acum nu mai am decât vreo 3 kile în plus, care vin şi pleacă. Şi nu, nu mi-ar plăcea să fiu iar imensă!
Dar fetele mele! Da! Cu voi vorbesc! Cu alea care cred că dacă eşti băţ se uită flăcăii cu ochi mai dulci la tine! Kilogramele în minus sunt bune numai dacă aţi slăbit normal! Vă rog eu frumos: NU VĂ ÎNFOMETAŢI, că vă bat! O să aveţi ameţeli! Eu am şi acum!
În plus, cei din jur sunt atraşi ca muştele de miere de personalitatea voastră! Credeţi-mă că ştiu!
Eu credeam că o să fiu mai atrăgătoare. Şi sunt! Pentru fustangii! Pentru ceilalţi am rămas ochelarista care îi ajută la teme. Pentru că m-oi fi schimbat eu de când cu faculta, dar sunt tot aia cu stofă de soră mai mică! Nu o să fiu aia dulce, drăguţă, sexy, orice aş face. Sunt aia zurlie, tunsă scurt, care nu încearcă să pară altceva între prieteni. Tuturor le vine să mă ciufulească, nu sa ma pupe!
Dar am înţeles cine sunt! Sunt aia care chiar poate lega o prietenie cu un băiat. Ochelarista cu prieteni puţini şi buni. Aia căreia îi povesteşti că te-ai despărţit, sau că nu o mai suporţi de piţipoancă! Aia care crede că glumeşti când îi spui că e sexy!
Credeţi-mă, kilogramele nu înseamnă nimic pentru cei din jur. Dar dacă vă pun în pericol sănătatea...ar fi cazul să faceţi ceva!
Dacă aveţi frământări de genul ăsta, există la "Cine sunt" o adresă de mail. Vorbim acolo dacă vreţi....
Vă dau un indiciu? Mă cheamă Andreia Luciana CORLan. Mi se spunea Curli in clasa a 6a. Cam aşa. Eram rotunjoară. Dar nu cu totul. Căci eu am o formă de S din profil. Este o siluetă fină, armonioasă, pe care femeile au obţinut-o multă vreme torturându-se cu corsete. Beleaua? Când mă îngraş, S-ul ia proporţii. Pun fund şi burtă, burtă şi fund. Forma şoldurilor rămâne neatinsă.
Formele mele mi-au dat de furcă multă vreme. Prin clasa a patra, eram o fată cam ca toate celelalte. Poate puţin mai ştearsă.
Şi a început iadul de pubertate. La propriu. Fetele creşteau armonios. Aveam în clasă, cu câteva excepţii, numai fete superbe, slăbuţe, biscuite-n dungă sau pişcoţel. Aşa erau constituţia lor. Nu se înfometau!
Eu în schimb, puneam kilograme. Nici nu ştiu când am ajuns la vreo 60. Îmi creşteau şi mie sânii, aveam şi eu sutien. Dar formele mele nu erau văzute de nimeni, căci se pierdeau în grăsime. Şi nu eram nici măcar grasă la propriu. Eram un bolovan cât toţi dumnezeii, o chestie fără sare şi piper.
Cum mama şi tata erau veşnic la lucru, mai săream o masă, două. Mai lăsam ciorba la o parte, că îngraşă, mai beam o găleată de apă să treacă foamea. Mă uitam în oglindă, şi în loc să văd un om, vedeam un fund şi o burtă. Colegii de şcoală, nevinovaţi dar răutăcioşi, au observat formele mele din belşug. Am devenit Curli.
Norocul meu a fost ca mama EI, fata despre care vorbeam zilele trecute, a tras de mine. Dormeam mult "în deplasare" la ea. Aşa că mama ei începea, de cum făceam fiţe la mâncare: "Auzi fată? Tu mie îmi mănânci tot! Că vii la mine acasă! Mie nu-mi faci aere de astea cu stat flămândă!" Şi, de voie de nevoie, mai băgam o îmbucătură....
Faza este că la un moment dat, tot incercând să "ratez" mese, aveam impresia că funcţionează! Mi se părea că eu chiar sunt mai slabă! Până într-o zi, când mă plimbam cu o prietenă şi mătuşa ei prin Motru, şi ne-am cântărit. Bălăngănea acu' ăla între 60 şi 62 de îmi venea să îl strâmb, să stea dracu odată!
Şi mi-am dat seama că dacă îţi e dat să fii cât Casa Poporului, apăi atât rămâi! M-am resemnat cu gândul că eu nu o să fiu niciodată aia slabă şi drăguţă, pe care băieţii o scot la întâlniri. Că nu o să port maieuri cu buric la vedere, nici blugi cu talie joasă. Am plâns, şi a durut! Mă simţeam ca şi cum aş fi fost condamnată să trăiesc o viaţă într-o batoză uriaşă! Mă simţeam ca şi cum nu aş meritat pe nimeni.
Dar, Doamne ajută, era EA. Şi mai era şi fratele ei, care începuse cât de cât să vadă dincolo de burtoasă. Plus că la vârsta aia băieţii adoră cam orice are sâni!
Am realizat (Mulţam fain, Doamne!) că ar trebui măcar să fiu o vacă grasă grasă vacă sănătoasă. Mă gândeam că la ce mama Dracu' să mai fiu şi anorexică, dacă nu dă randament? Sunt grasă? Hai naibii să mă fac şi mai mare, să ştiu o treabă!
Partea pe care nu am putut să o strecor, este că după o serie de mese neregulate, începusem să ameţesc! Organismului meu îi lipseau probabil multe. Mă ridicam din pat, şi zvârrrrrrr! Camera cu mine!
Cum am slăbit?
Nu am idee!
Ştiu că în mare, am început liceul. Şi, o dată în viaţă, nu mai eram Curli. Eram Corli, aia cu note mari la română. Colegii îmi cereau ajutorul la teme, mă simţeam utilă, şi nu mai analizam aşa cu foc oglinda.
Şi a venit vara de după clasa a noua. O vară foarte călduroasă. Aşa mare căldură, că dacă mâncam, mi se făcea rău. Ca să evit greaţa, mâncam salată muuuuultă. De aia cu roşii, castraveţi şi sare. Şi am mâncat mulţi cartofi fierţi vara aia. Rar altceva.
La un moment dat, la o vizită în Craiova, mătuşa EI îmi spune: "Auzi Andreuţo? Tu ai slăbit?" "Uhmmm...Da! Aci un pic! Ha? Ce ? Am slăbiiiit? Iooo?"
Când a venit toamna, prietenele mamei veneau în vizită şi mă scuipau să nu mă deoache. Eram cu vreo 10 kilograme mai mică. Nici nu mai stiu când am urcat pe cântar şi aveam 49 kg. Dar a fost o zi foarte fericită!
La liceu, mă vedea lumea mai bine. Chiar dacă, tehnic vorbind, eram mai puţină!
Au început să vadă că am decolteu, să se întrebe dacă port sau nu chiloţi. Nu îi mai interesa dacă mă pricep sau nu la ceva anume.
Am realizat că am slăbit şi că am devenit o bucată de carne. Nu a durut foarte mult asta. Realizezi la vreo 15 ani cât e lumea de superficială. Dar a lăsat un gust amar. Am slăbit, şi eram şi eu drăguţă! Şi pentru ce? Nu se schimbase nimic. Oamenii judecau în continuare. Că m-am uitat cu jind la fetele slabe degeaba.
Adică..ok! Sunt normală! Acum nu mai am decât vreo 3 kile în plus, care vin şi pleacă. Şi nu, nu mi-ar plăcea să fiu iar imensă!
Dar fetele mele! Da! Cu voi vorbesc! Cu alea care cred că dacă eşti băţ se uită flăcăii cu ochi mai dulci la tine! Kilogramele în minus sunt bune numai dacă aţi slăbit normal! Vă rog eu frumos: NU VĂ ÎNFOMETAŢI, că vă bat! O să aveţi ameţeli! Eu am şi acum!
În plus, cei din jur sunt atraşi ca muştele de miere de personalitatea voastră! Credeţi-mă că ştiu!
Eu credeam că o să fiu mai atrăgătoare. Şi sunt! Pentru fustangii! Pentru ceilalţi am rămas ochelarista care îi ajută la teme. Pentru că m-oi fi schimbat eu de când cu faculta, dar sunt tot aia cu stofă de soră mai mică! Nu o să fiu aia dulce, drăguţă, sexy, orice aş face. Sunt aia zurlie, tunsă scurt, care nu încearcă să pară altceva între prieteni. Tuturor le vine să mă ciufulească, nu sa ma pupe!
Dar am înţeles cine sunt! Sunt aia care chiar poate lega o prietenie cu un băiat. Ochelarista cu prieteni puţini şi buni. Aia căreia îi povesteşti că te-ai despărţit, sau că nu o mai suporţi de piţipoancă! Aia care crede că glumeşti când îi spui că e sexy!
Credeţi-mă, kilogramele nu înseamnă nimic pentru cei din jur. Dar dacă vă pun în pericol sănătatea...ar fi cazul să faceţi ceva!
Dacă aveţi frământări de genul ăsta, există la "Cine sunt" o adresă de mail. Vorbim acolo dacă vreţi....
joi, 2 iunie 2011
Shame!
Iertare...Sună bine în teorie, nu?
Este medicamentul care place cel mai mult sufletului meu. Că sufletul meu e tâmpit, e partea a doua!
Adică...hai să fim serioşi! Câţi dintre noi pot spune că nu au greşit niciodată? Vorba câtecului: sunt 3 versiuni. A mea, a ta, şi adevărul! Nu sunt două! Nu există vinovatul şi victima!
Însă faza asta cu iertarea are două tăişuri: unii oameni o aşteaptă cum aştept eu ploaia pe toropeala asta. Altora nu le pasă. L-a iertat fraieru', să-i fie de bine! Pentru că un om care apreciază iertarea este la fel ca un prieten adevărat: nimic mai rar pe lumea asta! Yeti este câtă frunză şi iarbă pe lângă un om adevărat, care apreciază iertarea şi prietenia!
Cât despre domnii cântăcioşi din cele ce urmează, tot respectul! Nu ştiu eu toată povestea, nici îmi pasă ce fac ei dincolo de faptul că-s cântăreţi. Dar şi-au călcat pe inimă, şi au recunoscut în văzul lumii ca au fost fraieri şi au călcat pe bec!
Unde mai pui că a ieşit şi un cântecel de zile mari!
Şi nu, clipul nu mi se pare gay! Wtf oameni buni? Fetele se ţin de mână pe stradă, dar un bărbat care pune mâna pe umărul altuia e homo? Get over yourself!
Este medicamentul care place cel mai mult sufletului meu. Că sufletul meu e tâmpit, e partea a doua!
Adică...hai să fim serioşi! Câţi dintre noi pot spune că nu au greşit niciodată? Vorba câtecului: sunt 3 versiuni. A mea, a ta, şi adevărul! Nu sunt două! Nu există vinovatul şi victima!
Însă faza asta cu iertarea are două tăişuri: unii oameni o aşteaptă cum aştept eu ploaia pe toropeala asta. Altora nu le pasă. L-a iertat fraieru', să-i fie de bine! Pentru că un om care apreciază iertarea este la fel ca un prieten adevărat: nimic mai rar pe lumea asta! Yeti este câtă frunză şi iarbă pe lângă un om adevărat, care apreciază iertarea şi prietenia!
Cât despre domnii cântăcioşi din cele ce urmează, tot respectul! Nu ştiu eu toată povestea, nici îmi pasă ce fac ei dincolo de faptul că-s cântăreţi. Dar şi-au călcat pe inimă, şi au recunoscut în văzul lumii ca au fost fraieri şi au călcat pe bec!
Unde mai pui că a ieşit şi un cântecel de zile mari!
Şi nu, clipul nu mi se pare gay! Wtf oameni buni? Fetele se ţin de mână pe stradă, dar un bărbat care pune mâna pe umărul altuia e homo? Get over yourself!
marți, 31 mai 2011
Helena Bonham Carter
Este soţia lui Tim Burton, unul din cei mai originali regizori ale căror filme am avut onoarea să le vizonez.
Dar nu asta o defineşte cel mai bine! Helena este o femeie puternică, originală, neînfricată! Frumuseţea ei sfidează cu nonşalanţă legile convenţionalului, dând clasă tipicului Hollywoodian. Este actriţa care emană mai multă siguranţă decât oricine altcineva! O ador pentru rolurile în care joacă! Pentru sminteala pe care a imprimat-o lui Bellatrix Lestrange! Pentru cât de Regină de Cupă poate fi într-un mod atât de firesc! Pentru eleganţa aristocratică din Merlin, cel de demult, de când aveam eu vreo 12 ani. O ador pentru fiorii care mă cuprind când râde diabolic, pentru frica pe care o simt când şopteşte otăvuri!
Şi, după atâtea roluri puternice, smintite, după atâtea vipere întruchipate cu atâta natureleţe, ai crede că femeia asta nu are inimă! Şi vezi Charlie and the Chocolate Factory. Şi o mamă iubitoare, sensibilă şi fragilă întruchipată de...culmea! Helena Bonham Carter!
E clar deci....o ţine personalitatea la multe! Poate fi oricine vrea! Are destul talent! Aş spune chiar că e varianta feminină a lui Johnny Depp din punctul de vedere al maleabilităţii! Dar ea preferă femeile ciudate, smintite, fără limite! Este ca o fetiţă care se joacă, nerăbdătoare să încerce cât mai multe costume, să îşi facă de cap cu fardurile mamei, să ţipe cât o ţin plămânii, căci e răsfăţată, şi poate!
Ce nu pot eu să fac? În calitate de aspirant la titlul de cineastă, nu pot să nu o iubesc! Nu pot să nu admir fiecare secundă de înfumurare a Helenei pe marile ecrane. Nu pot rămâne indiferentă la aerul ei de aristocrată care îşi face de cap. Nu pot! Pur şi simplu!
luni, 30 mai 2011
Ea
Despre ea v-am mai povestit. Dar v-am povestit şi că sunt 3 fete importante în viaţa mea, şi trebuia să o prezint şi pe cea mai importantă. Am fost cândva aproape surori. Este parte din familia mea. Este familia pe care mi-am ales-o, pentru că nici prietene nu suntem de la o vreme. Nu ne sunăm de 10 ori pe zi, nu bârfim băieţi. Ne-am maturizat din punctul ăsta de vedere. Fiecare are viaţa şi gaşca ei. Suntem două persoane care mai diferite de atât nu pot fi. Şi totuşi, nimeni nu mă înţelege mai bine decât ea.
Nu suntem prietene...nu mai. De tare mult timp. Suntem doi oameni care se cunosc. Cu toate aste, ştiu că dacă aş avea nevoie să plâng, aş putea plânge pe umărul ei, şi sper că şi ea ştie că umărul meu drept o aşteaptă. Aşa...în caz că, vreodată, Doamne fereşte!
Ştiu asta pentru că noi nu suntem două prăjiturele făcute cu acelaşi aluat.
Suntem ca două...două păpuşi să spunem! Două păpuşi făcute din acelaşi trunchi de copac. O frumoasă şi-o vagaboandă, un Pinocchio ş-un Arlechin. Care au în comun doar lemnul. Nu vopseaua, nu zâmbetul. Jucăm în faţa a două publicuri diferite. Însă, uneori, auzim chemarea esenţei lemnoase care ne-a dat viaţă...atâta tot...
Nu suntem prietene...nu mai. De tare mult timp. Suntem doi oameni care se cunosc. Cu toate aste, ştiu că dacă aş avea nevoie să plâng, aş putea plânge pe umărul ei, şi sper că şi ea ştie că umărul meu drept o aşteaptă. Aşa...în caz că, vreodată, Doamne fereşte!
Ştiu asta pentru că noi nu suntem două prăjiturele făcute cu acelaşi aluat.
Suntem ca două...două păpuşi să spunem! Două păpuşi făcute din acelaşi trunchi de copac. O frumoasă şi-o vagaboandă, un Pinocchio ş-un Arlechin. Care au în comun doar lemnul. Nu vopseaua, nu zâmbetul. Jucăm în faţa a două publicuri diferite. Însă, uneori, auzim chemarea esenţei lemnoase care ne-a dat viaţă...atâta tot...
sâmbătă, 28 mai 2011
lonely wolf
Există câteva chestiuţe pe care nu le faci lupului nici dacă pacea mondială depinde de asta. Nu o pozezi, NU o filmezi, NU o înregistrezi. NU o pui pe Facebook, sau pe altă reţea socială. Nu îi dai haine roz, dacă nu vrei să mori sufocată cu ele.
Pe Lup o iei la cinema (rar ce e drept) sau la teatru- ai şanse mai mari. Cel mai probabil o să vină cu tine în drumeţii.
Este cel mai rece şi cel mai introvertit om pe care l-ai întâlnit vreodată. Cel mai distant, cel mai nepăsător.
Şi totuşi, cel mai grijuliu. Cel mai atent la detalii. Omul care se va bucura din suflet pentru fiecare pas pe care îl faci înainte, care îţi va lumina din priviri potecuţa de cărămizi galbene.
Omul contrastelor, care, îndată ce l-ai cunoscut şi i-ai acceptat toanele, poate fi cel mai bun prieten pe care l-ai avut vreodată.
Dacă vor muşchii ei, bineînţeles.
Pe Lup o iei la cinema (rar ce e drept) sau la teatru- ai şanse mai mari. Cel mai probabil o să vină cu tine în drumeţii.
Este cel mai rece şi cel mai introvertit om pe care l-ai întâlnit vreodată. Cel mai distant, cel mai nepăsător.
Şi totuşi, cel mai grijuliu. Cel mai atent la detalii. Omul care se va bucura din suflet pentru fiecare pas pe care îl faci înainte, care îţi va lumina din priviri potecuţa de cărămizi galbene.
Omul contrastelor, care, îndată ce l-ai cunoscut şi i-ai acceptat toanele, poate fi cel mai bun prieten pe care l-ai avut vreodată.
Dacă vor muşchii ei, bineînţeles.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)