Tocmai când renunţasem la tine din tot sufletul, te întorci....iar eu nu mai suport! Nu mai pot fi copila pe care ai transformat-o in femeie! Nu mai sunt prinţesa din turn, ce aşteaptă salvarea. Mi-am luat pantofiorii de cleştar într-o băsmăluţă, şi, desculţ, am coborât treptele. Şi am dărâmat zidul singură...cărămidă după cărămidă. În timp ce tu promiteai că vii să ma ajuţi.
Iar eu m-am săturat...vii...pleci...nici tu nu ştii ce vrei...Ai trezit în mine o sete de răzbunare, cum nu am simţit nicicând! Ţi-ai păstraz splendoarea...eşti cea mai frumoasă fiinţă pe care am văzut-o vreodată! Şi fiinţa asta minunată, vreau să o calc în picioare! Vreau să vindec rănile spălându-mă cu sângele sufletului tău!
Aşa că nu te mai apropia! Fugi! Cât mai curând, cât mai departe! Într-un loc în care fluturii de cerneală nu zboară cu aripile arse...
ti-am apasat butonul, in semn de bun venit.
RăspundețiȘtergeremutumeeeeeeeeeeesc!
RăspundețiȘtergereCe rea esti ;)) dar iti dau dreptate:)
RăspundețiȘtergere//Să ştii c-ai fost luat în seamă
RăspundețiȘtergereAtât cât ai avut de dat,
Apoi ţi-au adresat sudalmă
Şi răni în suflet ţi-au săpat.
De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preşul, binişor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiţi în contul lor.
................................
Te pun la colţ că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Duşman de azi, nu bun ca ieri.
Ei şi-au atins cu tine scopul,
Acum te-aruncă la gunoi,
Tu suflet mult ai pus în totul,
Îar de la ei primeşti noroi.
.................................//