Cuvinte, nu vorbe!

Sunt omul cuvântului...
Asta nu înseamnă neapărat că sunt un om de cuvânt! Să decidă alţii dacă sunt sau nu!
Dar aparţin cuvântului! Trup şi suflet! Chiar dacă oamenii tind să îmi râdă în nas atunci când le spun că îmi place să scriu. Mi se spune mereu: FAPTE, nu VORBE!!!
Mi se pare mie sau lumea nu ştie diferenţa dintre cuvinte şi vorbe? Ei bine, dragii mei sceptici, cuvintele sunt alea pe care le scrii...sunt curajul de a lăsa ceva imprimat, pus negru pe alb(deşi asta nu e neapărat o regulă) pe o foaie/un site/blog/perete.
Biblia însăşi este formată din cuvinte! O adunătură de cuvinte care au schimbat lumea! După care se ghidează o mulţime de oameni! Cei care le-au scris nu mai sunt de sute de ani! Dar cuvintele lor au rămas scrise, publicate de mii de ori, în zeci de limbi!
Cuvintele sunt alea pe care le înşiri pe foaie la un examen şi de care depinde nota...Prin cuvinte arăţi persoanei dragi ce simţi. I le scrii, pe un petic de hârtie sau o felicitare, să vadă cât contează pentru tine.
Cuvintele pot trece de orice! Pot răni, pot aduce un zâmbet, pot scurge o lacrimă! Cuvintele trec bariera inimii! Dacă cineva îţi spune ceva, vorbele se duc, se pierd în aer. Dacă îţi scrie în schimb, poţi zâmbi, visa, poţi plânge la nesfârşit citind rândurile! Cuvintele au suflet, şi voinţă! Se unesc în imaginaţia ta şi dau naştere fanteziilor, sau nopţilor de coşmar!
O voce auzită îţi spune exact ce vrea vorbitorul! Cuvintele în schimb îţi permit să imaginezi propria voce, propriul ton, propria fluenţă! De câte ori nu v-aţi sfiit să scrieţi ceva, de teamă că poate suna altfel decât doriţi? Aşa-i că aţi pierdut şirul?
Cuvintele nu sunt deloc vorbe! Căci vorbele nu rămân întipărite pe veci...
Cuvintele au o forţă pe care unii nu pot măcar să o imagineze! Iar eu, astăzi, le sunt avocat! Căci mulţi dintre noi habar n-au cu ce se joacă subestimându-le!