De când se ştie, omului îi este frică de moarte. În încercarea disperată de a se pune la adăfost de inevitabilul fenomen, rasa umană a căutat scăpări. A căutat lucruri care să îl ferească de moarte. Astfel, noi, oamenii, am ajuns la ideea că există viaţă după moarte. Viaţă în rai sau în iad. Unde ajungi depinde, zice-se, de cât de corect eşti în viaţa "pământeană". Unele culturi, chiar mai optimiste ca a noastră, au dezvoltat ideea că nu suntem decât simpli călători prin vieţi. Trăim o viaţă, şi apoi alta, şi alta, şi alta.
În fine, nu sunt eu cine ştie ce filosoafă. Ideea este, în principal, că există viaţă după moarte. Ni se spune să ne purtăm frumos, şi să ne controlăm pornirile, ca să ajungem în rai. În fine, eu nu am fost pe acolo, aşa că nu vă garantez că există viaţă şi dincolo de coşciug. Cred că ar trebui să ne trăim viaţa fără teama de moarte. Oricum vom muri la un moment dat. Aflăm atunci ce este dincolo de acest fenomen, dacă într-adevăr există ceva. Până atunci, ar trebui să avem grijă ca atunci când vine momentul, să nu ne uităm în urmă cu dor şi jale, visând la sute de lucruri pe care am fi dorit să le facem. Este adevărat, nu ne permitem să realizăm unele visuri. dar ar fi păcat să nu le materializăm şi pe cele care nu depind de noi, din teama de eşec, sau mai ştiu eu ce.
Moartea este, cu adevărat un prag. Nu ştiu spre ce. Eu mi-am imaginat că poate fi pragul spre fericire sau regrete eterne. Sper că va fi fericire pentru cei mai mulţi.
Până atunci, o întrebare : dacă lumea asta, cea în care trăim, este lumea cealaltă? Ce facem atunci?
Vă pupăcesc! Noapte bună!
Clar. Toti murim la un moment dat, iar daca traim cu frica de moarte, nu ne mai bucuram de viata. Viata este totusi viata ... buna sau rea, asta conteaza mai putin, dar o avem si ar trebuii sa fim multumiti de ea.
RăspundețiȘtergereSpunea Aleandru Vlahuţă că ,,Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei."...Eu cred în viaţa de după moarte...o viaţă mai bună în sensul că abia acolo vom fi sfinţiţi şi vom trăi iubirea de Dumnezeu şi de semeni aşa cum trebuie...Aici ne luptăm cu răul din noi...cădem, ne ridicăm, iar cădem şi iar ne ridicăm...
RăspundețiȘtergereNu mă tem de moarte ci de felul în care voi muri...nepregătită pentru întâlnirea cu Dumnezeu...Ştiu că mulţi dintre cei ce mor conştient, varsă o lacrimă...am văzut asta şi la tatăl meu...Aş vrea ca acea lacrimă să fie de bucurie că Însuşi Dumnezeu mă întămpină Dincolo...