Fluturi...

Fluturii sunt "mumooooşşşiii" şi sunt coloraaaaaţi. Aruncăm o privire dincolo de asta?
Eu cred (ca de altfel şi câteva civilizaţii stăvechi, am uitat care, bineînţeles) că fluturii reprezintă evoluţie. De la omida care, până la urmă, dăunează, la splendidul flurture. Atât de frumos, şi totuşi atât de sensibil. Dacă i-ai luat praful de pe aripioară, l-ai nenorocit. Cât e de mic, se bucură la maxim de viaţă. Ar trebui să ne trăim viaţa în regim de fluturaşi. Dacă mâine nu va mai exista? Prezentul, care dispare chiar în timp ce eu tastez, este pe cât de abstract, pe atât de palpabil. Trece chiar în clipa asta. Nu îl văd, nu îl pot atinge. Şi totuşi îl am numai pe el. Trecutul a fost, nu mai este. Acum reprezintă doar o amintire, o imagine a ceva ce a fost. Viitorul? Nu ştiu ce este viitorul. Nu îmi plac planurile. Trăiesc acum. Ieri eram, nu pot garanta că voi fi şi mâine. Îmi place la nebunie ce fac acum, adică să vă dau o parte din mine şi vouă. O parte pe care unii o vor citi din priviri şi o vor înţelege din inimă, iar alţii o vor considera o poveste lacrimogenă. Dar contează că această părticicăva rămâne în memoria unora ca amintirea unui fluture care i-a făcut să zâmbească într-o zi de vară.
La fel ca fluturii, oamenii ar trebui să trăiască prezentul. Să îşi desfacă aripile, să nu le fie teamă să zboare. Să nu se gândească nici măcar o clipă ca poate ceilalţi nu le vor admira zborul. Mereu va exista cineva să îţi privească mişcările hipnotizante, să te admire din umbră. Nu ai nimic de pierdut dacă te avânţi. Vei afla cât de sus poţi zbura. Dacă aştepţi la nesfârşit curajul, nu vei afla niciodată de ce eşti în stare.
Sunt printre oameni care au îndrăznit să zboare, şi care mi-au dat curaj să mă avânt. Nu au nici cea mai mică idee că ei sunt fluturii mei, şi că aripile lor au imprimat mişcare şi alor mele. Nici nu se gândesc la cât de frumos poate fi zborul lor, şi cât de mult bucură pe cei care îi admiră. Mi-am uscat aripile, le-am desfăcut, şi acum zbor stângace. Dar învăţ. Învăţ de la cei care zboară de la sine, pe aripile unor speranţe pe care poate nu ştiu că e au în inimă. Zbor timid printre fluturi....