Nu pot să cred că deja a trecut o lună din anul 2 de facultă. Ce fac eu după o lună? Lucrez la o bucăţică de traducere pe care am să o predau abia pe 15, îmi aştept rândul la căutarea termenilor de statică şi....îmi sucesc genunchii pe linia lui 16. Mă şi văd povestind : "-Ce ai făcut de şchiopătezi?"
"-O mică entorsă la genunchi."
"-Vaaaai!! Cum? Ce ai făcut?"
"-Mergeam"
Numai eu sesizez nuanţa de om tălâmb care planează asupra mea? Sau o mirosiţi şi voi? Staţi calmi, am fost la medic, cel din campus, şi zice că ar trebui să-mi revin în câteva zile.
Treaba e că odată cu echilibrul, mi-am cam pierdut şi inspiraţia. Bine că nu mi-a dispărut hazul, că se speriau fetele şi mă duceau la balamuc. Acolo să vezi veselie! în fine, nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng. Doare puţin ce-i drept. Şi merg de parcă aş avea un par înfipt în.....nas, dar nu mă văd vindecată dacă mă apuc să dau apă la şoricei. Cred că m-aş îmbolnăvi mai tare, de la bătăile Elfei când o vedea rozătorii plutind.
Una peste alta, ideea este că am chef să scriu, dar nu ştiu despre ce am chef să scriu. Să fie o inspiraţie nebună croindu-şi drum spre suprafaţă, sau pur şi simplu o latură de piţi pe care nu ştiam că o am?
Gandurile se ratacesc din gand in gand, dar revin ele de unde au plecat. :)
RăspundețiȘtergereTe pup si te imbratisez ! >:D<
of, mă !
RăspundețiȘtergerecred că am uitat să te adaug în blogroll, pentru că văd aici activitate intensă în ultimele postări, de care eu nu ştiam :D
sper că ţi-a trecut genunchiul :-s
nu ştiu când o să vezi comentariul, pentru că am văzut în prima postare că spuneai de calculatorul stricat, dar vreau să-ţi urez "La mulţi ani!" pentru că acum vine Revelionul .. şi oricât de târziu o să citeşti comentariul ăsta, aceleaşi sincere urări de bine or să fie prezente în cuvintele acestea , acum ca şi atunci!
să ai parte de un an mult mai bun decât cel care pleacă târându-se agale prin zăpada :D
să ai o sesiune uşoară!
:*