Între hand made și de serie

Nu știu ce m-a apucat cu postarea asta...cred că pornirea gărgăriței pentru niște invitații personalizate necesare unei aniversări...
Iar acum, când spun între hand made și de serie, mă refer la cadouri, la invitații, la bijuuri...nimicuri mici de tot, care ne fac  viața mai frumoasă.
Eu, sincer, aș face de toate cu mâna  mea, ador să învăț  lucruri noi, să le fac eu singurică și să nu mai pot de bucurie când cei din jur se lasă flatați de nimicurile mele.
Să dau un exemplu...am croșetat suporturi de ouă pentru Paște, iar câteva persoane credeau că sunt cumpărate, și erau  super drăgălașe. Tare tare mândră am fost de mine.
Mi-ar face plăcere de acum să încerc să fac invitații, din acelea din hârtie,  căci la desen nu prea le am. Cred că ar ieși foarte frumoase, de îndată ce aș prinde tehnica și aș lăsa inspirația să își facă treaba.
Bineînțeles, nu aș putea să fac asta pentru nunți de sute de persoane, dar parcă tot aș avea grijă, dacă ar fi vorba de cineva apropiat, să aibă invitații pe măsură. Ca cele de aici.
La urma urmei, invitația rămâne la persoana la care ai trimis-o. Ca o fotografie. O amintire elegantă, să îi spună  că te-ai gândit la ea sau la el, că i-ai dorit aproape într-o zi importantă a vieții tale.
Invitația rămâne acolo și trebuie să fie specială.
Pentru ca, într-o bună zi, să răsfoiești albumul din care va cădea ca din întâmplare, și să îți amintești de momentele dinaintea acelui moment special. De ceea ce simțeai. De emoții. De nerăbdare. De anticiparea momentului.
Da...invitațiile pot învia clipe trecute...

Răbdare....

A trecut ceva timp de când am scris ceva de suflet...și iată că mă încumet azi.
Visez, de vreo 5 ani, să devin traducător și interpret. De prin clasa a 10a îmi place să lucrez cu limbile străine. Iar facultatea pe care am urmat-o mi s-a părut o alegere cât se poate de naturală, de firească, de practică. Am descoperit că îmi plac lucruri despre care nici nu știam că există. Și am încercat să urmez cursurile aceluiași master.
Master la care, din păcate, nu am prea ajuns. Am colege minunate și profesori la care chiar țin. Dar, prin noiembrie, din cauza unui incident de pe acasă, nu am putut da pe la cursuri. Când mă redresasem, prin ianuarie, am găsit ceva de muncă.  Un program ce se plia perfect peste orarul de școală. A trebuit să plec și de la locul de muncă, dar chiar nu suport să vorbesc despre asta. Iar acum îmi caut iar de muncă și iar sunt super- ocupată.
Dar nu mă dau bătută. Îmi caut liniștită, în continuare, de muncă. Pentru început, am să colaborez probabil, sau, în ultimă instanță,  voi face puțin voluntariat, pentru experiență. Pentru că angajatorii din ziua de azi par să creadă că experiența crește în copaci. Pe cont propriu nu am curaj încă să pornesc. Există oameni buni acolo, pe piață, precum cei pe care îi veți găsi aici, ce nu pot fi egalați cu una,cu                                                                                                                                                                                                          două. Îți trebuie experiență, trebuie să stăpânești cât mai bine, cât mai multe domenii, trebuie să ai oameni de încredere lângă tine. Este nevoie de mult timp și multă răbdare...și, din fericire, eu le am din belșug pe ambele. Ceva curaj, totuși, nu mi-ar strica...

Belele de sofer

In ziua de azi, din ce vad pe la prietenii cu masina, orice sa fii, numai sofer nu. 

Foaaaarte, dar foarte greu o scoti cu masina la capat, daca, Doamne fereste, ai vreo problema. Eventual sa o cumperi sa o tii acasa, cu panglica, pentru a nu risca sa dai bani aiurea la cel mai mic semn al vreunei defectiuni. Ca sa nu mai spun ca trebuie schimbate o groaza de smecherii pe acolo, pe la ea, regulat. Daca nu esti la tine acasa, asta fiind un oras mic, unde stii meseriasi, ai dat de ala cu coarne.

Nu de alta, dar nu te apuci tu, venit de la mama naibii, sa cauti oameni priceputi, ne nebun. Iti trebuie un service zdravan. Ca sa gasesti un service zdravan, ai nevoie ori de prieteni care au fost clienti ai unuia, ori de talente de detectiv, ca sa poti cauta pe internet, prin site -uri, pana nu mai stii de tine. Si atunci da-i, compara servicii, compara preturi, compara distante pana acolo, cauta pareri de la fosti clienti...

O prietena de a mea, a dat, luna trecuta, vreo 500 de lei, numai pe schimbari de uleiuri si nu stiu ce revizii tehnice.

Ca sa nu mai spun ce poveste lunga incepe cand alegi firma de asigirari, acum ca treburile astea sunt obligatorii...

Nu mai bine de mine ca nu am nici masina, nici carnet?

Romanul si vecinul

De cand se stie, romanul este curios din cale-afara. Vrea sa stie tot ce misca, daca se poate, inainte sa miste.

Si tot de cand se stie, vecinul romanului, vrea sa isi vada de viata lui, sa mearga dimineata la servici, sa se intoarca acasa, seara sa vina la familie, sa fie linistit cu copii, poate o petrecere din cand in cand...

Dar romanul vrea sa stie de ce vecinul pleaca la ora aia la servici, daca vine acasa direct de acolo sau trece prin piata, de unde vine cu plasele, cine sunt aia cu care a ajuns aseara, de ce e muzica data asa tare, de ce tocmai genul ala de muzica si nu altul.

Dar, intre timp, sa nu stie vecinul ce si de ce se intampla in ograda lui.

Asa ca romanul a facut gard. A pus ban pe ban, si a ridicat cetate de beton, de dupa care vecinul sa nu vada nimic, dar sa poata fi spionat in voie. Nu a facut gardulet de ala de sarma, cat sa nu treaca vreo gaina dincolo. Maaare, nene, sa nu treaca nici musca! Ce, sa stie vecinul ce face el? Bineinteles, asa gard nu se face cu una, cu doua. Trebuie meseriasi. Dar e baiat istet, a cautat pe net si a gasit un site, iar treaba a fost gata repede, ca doar vorbim de un gard, nu de drumuri nationale.

Cat despre vecin...lui nu ii pasa. Deloc chiar.

Renovari...

Cam de o saptamana si jumatate, colegele mele de apartament s-au mutat. Iar eu cu fratele meu, ramasi singurei o vreme, ne-am gandit la ce este de facut prin casa.

In primul rand, trebuie sa aducem cateva facturi la zi. Apoi, trebuie sa schimbam cate ceva pe ici, pe colo.

La bucatarie de exemplu, am avea nevoie de ceva piese de mobilier mai de Doamne ajuta. Da, piese, nu de mobila direct. Avem bucatarie din aceea mititica, in care nu ar incapea corpuri gandite ca un intreg. Ne trebuie o masca de chiuveta ici, un blat care sa ascunda masina de spalat si eventual sa fie un fel de masa colo...poate o alta etajera. Piese care sa arate cat de cat unitar, si sa mai adune bucatarioara, destul de imprastiata acum: masa pe un perete, chiuveta pe unul, aragazul pe altul si tot asa. Cam ca pe aici. Trebuie olecuta de ordine in idei pe acolo.

La debara, iarasi mica, dar incapatoare, ne-ar trebui o usa noua. Ma gandeam la un moment dat sa o reconditionez pe cea deja existenta, cu o tehnica numita papier marche. Parca. Adica sa fac pe ea un soi de colaj de ziare, ca sa nu investim intr-o alta usa.

In dormitor, ma gandeam serios ca ne-ar trebui o canapea extensibila, sa avem mai mult spatiu. Casuta noastra este mai spatioasa decat majoritatea apartamentelor inchiriate in Buc, ce-i drept, dar daca putem face rost de spatiu pe undeva, de ce nu?

La sufragerie si baie nu o sa schimb nimic niciodata. Le ador asa cum sunt. Poate pe hol, un cuier care sa nu stea cocotat pe frigider....

Bineinteles, decizia trebuie luata la rece. Stam aici deja de un an, proprietarul este de nota 10, si ne-am gandit ca ar fi cazul sa investim putintel. Totusi, trebuie discutat, pentru ca daca luam ceva nou, automat vom scapa de mobila/tamplaria veche. Si treburile astea nu le putem face de nebuni.

Semineul, leac pentru dorul de vara

M-am saturat de iarna! Iar! Uite-asa!

Si cum cautam eu o cale sa gandesc pozitiv, si sa ma simt mai bine, am dat pe net de ceva treburi cu seminee....seminee rustice mai bine zis, ca asta a fost categoria mea preferata. Ca eu nu o sa am niciodata semineu la bloc, in Bucuresti, este partea a doua. Stiti voi...detaaaalii!

Semineele mi se par piese de mobilier, daca le pot numi asa, foarte elegante. Un semineu ca acesta  te face sa visezi, si sa iti amintesti de povesti spuse la gura sobei, sau la un foc de tabara. Sau, daca esti Eu, si se intampla ca eu sa fiu ( :D ) , te gandesti la Narnia, la domnul Tumnus. 

Pe site-ul mentionat de mine sunt seminee muuulte multe, organizate foarte frumos, pe categorii: metalice, moderne, clasice, rustice, de ambient, pe lemne, pe caz...de toate. Fiecare din categoriile astea este impartita, la randul ei, pe subcategorii, ceea ce, pentru cineva care chiar are de gand sa achizitioneze asa ceva, nu poate fi decat un lucru bun. Oamenii au pagina de contact la vedere, cu formular, adresa, numar de telefon si mail. Mi-ar fi placut sa regasesc si o pagina de termeni si conditii, sau una despre plata si livrare, dar deh! Au timp! Macar asa, de curioasa, sa fi aruncat si eu un ochisor acolo. Cine stie? Poate cand ma fac mare, si o sa am casa mea, cu etaj, si curte cu floricele, si sufragerie imensa, o sa imi iau si eu un semineu! Sau un gratar de gradina? Ca am vazut ca au si de alea! Si merg folosite pe gerul asta...brici! Ae fi fost numai bun unul, de Revelion, cand vecinutii mei, mititeii, au trebuit sa se descurce cu gratar clasic.

In fine. Ideea este ca parcurgand site-ul, m-am mai incalzit asa, sufleteste, si mi s-a mai dus din dorul pentru vara. Si ca m-am hotarat sa iau un semineu pentru la batranete. Vreau unul cand oi face 60 de ani, sa citesc povesti nepotilor. Pentru cei care nu stiu, ziua mea este pe 7 octombrie. Aveti timp! 37 de ani...heheee

Unde ne cazam cand plecam de-acasa

Eu, una, nu sunt mare impatimita a calatoriilor. Imi plac micile excursii cu prietenii, dar nu prea le practic. La ora asta, nu prea am nici timp, nici bani.

Insa atunci cand scap de forfota orasului, in grup minuscul ce-i drept, am grija sa fiu foarte organizata. Imi iau din timp biletele de plecare, dar nu si cele de intoarcere. Nu de alta, dar nu stiu niciodata ce se va intampla, si poate nu voi ajunge sa plec cu mijlocul de transport la care am facut rezervare. Am grija totusi sa stiu toate trenurile si autobuzele cu care pot sa revin acasa, si sa am numere de telefon care sa ma ajute.

La cazare am iarasi grija mare de tot. Am grija cu cine plec, caut camere la preturi care sa avantajeze tot grupul, si, in general, am grija ca locatia in care ne vom caza sa fie ori mai spre centrul obiectivului turistic, ori intr-o zona din care se poate ajunge usor in punctele de care sunt interesata.

De obicei imi indrept atentia catre pensiuni. Sunt mici si linistite, multe, ai de unde alege. In cazul in care nu gasesc printre acestea ceva sa imi faca cu ochiul, ma uit dupa hoteluri. Pe site-uri ca acesta. Si aici incepe distractia. Din nu stiu ce motive, mi se pare mult mai greu sa aleg in cazul din urma. Daca merg undeva unde am mai fost, treaba este simpla. Imi amintesc ce si cum pe vremea mea, si raman cu o lista de cateva locatii. Adaug cateva sfaturi sau sugestii ale tovarasilor care au dat si ei prin statiunea respectiva, si aia e. Trec la comparat preturi.

In Herculane de exemplu: am stat la Dacia, la Domogled si la Roman. A trecut ceva timp, probabil treburile s-au schimbat pe acolo, dar dat fiind ca am mai experimentat serviciile, am un oarecare sentiment de siguranta cand aud de hotelurile respective. 

Daca ma duci undeva unde nu am mai fost niciodata in schimb, sunt ca o caprioara in bataia pustii in materie de cazare. O pensiune mi se pare, din nou, mule mai usor de ales. Asa ca ori conving prietenii cu care ma deplasez sa opteze si ei pentru aceasta varianta, ori ma las pe mainile cuiva care se pricepe mai bine, si las sarcina in mainile respectivei persoane cu totul. Repet, nu stiu de unde vine reticenta. In afara catorva excursii cu clasa, prin generala si apoi liceu, nu m-am cazat niciodata la hotel. 

Exista, ce-i drept, site-uri specializate si pe treaba asta. Dar parca tot pensiunea este o alegere mai confortabila...

Campanie- ai prea multe haine?

Aceasta postare a pornit de pe blogul meu cel cu domeniu, Lucianna. Ca sa nu fac jdemii de postari diferite pentru un singur eveniment, mi-am preluat articolul. Sper ca printre voi sa se afle si bucuresteni, permanenti sau de ocazie, care sa poata ajuta. Iata si pagina de Facebook a initiativei.

Ai prea multe haine? Doneaza-le! Asa se numeste o initiativa care se afla, pare-se, la a doua editie.
Evenimentul in sine are loc pe 8 decembrie, in Parcul Izvor, intre orele 10 si 16.
Asadar, daca aveti haine pe care nu le mai purtati, pentru ca au ramas mici, sau nu va mai plac, sau ati luat altele noi, saaaau, sau, sau, iata o metoda de a scapa de ele facand un bine cuiva.
Sunt convinsa ca avem, multi dintre noi, pe acasa, haine pe care nu le mai purtam, si nu le putem vinde pentru ca sunt prea vechi, dar nici arunca pentru ca inca sunt bune. Si nu avem cui sa le dam. Nu stim pe nimeni care sa aiba nevoie de ele, sau cei carora le putem da nu se potrivesc la masuri.
Nu este mare lucru de facut. Trebuie doar sa le scoateti de pe unde le aveti. Din pod, din cutii, din vreo debara, sau mai stiu eu de pe unde, sa le spalati, si sa le puneti intr-o plasuta, pentru a purcede spre Parcul Izvor.
Eu, una, ma gandeam daca este intelept sa duc pe gerul asta tricouri fara maneci sau pantaloni subtiri sau ceva de genul asta. Dar deh! eu imi fac datoria. Strang ce am pe aici prin Bucuresci, si duc acolo. Le-or purta sub haine groase copiii, le-or purta la vara...treaba lor!

Back in bussiness

Doamneee! Sper că mai citește cineva ce e pe aici! :))) M-am gândit să revin ca blogger full time și aici. Am început din octombrie masterul, așa că timp pe ici pe colo. Că tot vorbeam în postările trecute de curiozități idioate care vin cu traduceri tehnice...na că acum lucrez la una!

Traduc în clipa asta din franceză, un manual de instrucțiuni de la ceva care după poză pare combină audio. Pare simplu, dar nu-i! Am avut chestii tehnice rău de tot, gen transport pe trailer Suceava , cu terminologie mai la îndemână! (am dat un exemplu la nimereală). De betoane nu mai zic! În betoane și betoniere, dacă mai dau de vreun glosar, o să devin expertă! Cel puțin la nivel de limbă. Nu am prea dat totuși de basculante, macarale de alea specializate pe nuj ce treburi și picamere. Sper că așa se scrie. Dar nu e timpul pierdut! Să vă mai spun că în urmă cu vreo lună mă uitam strâmb la ceva legat de mobila de bucătărie? Trăiască tâmplarii și decoratorii și ce meserii le mai au cu alde d-astea, că pe mine mă ia capul numai când stau să dau exemple!

E greu cu româna asta când o dă în diverse, dar este și plăcut. Acum am doi viitori arhitecți în casă...Și îmi și place, la naiba! Ador masterul ăsta! Chiar dacă dai de câte un concept de îți stă mintea, sunt și satisfacții.

Vine Black Friday

Se vorbește zilele astea, pe la toate colțurile, despre Black Friday. Eu, una, când am auzit de asta prima dată, acum vreo săptămână, am zis că e vreo reducere de asta sincron. Știți cum e cu sportul la femei...100 de metri tocuri, shopping rezistență, fuga după reduceri...black friday. Ca să aflu azi dimineață că de fapt în vinerea asta neagră se dă startul la cumpărături și reduceri de Crăciun. În mod oficial.
Și în vinerea asta neagră, când eu sunt aproape falită, magazinele online care se respectă, vorba aia, au megaoferte, megareduceri, mega de toate. Și, bineînțeles, există undeva, găsii eu, un site cu lista de magazine cu reduceri de black friday . Acuma, nu știu voi ce credeți, dar eu, cum fac, cum nu fac nu am idee, dar fără o carte sau o pereche de ceva nu mă las!

Vis de copil

Stăteam zilele trecute și mă gândeam, văzând o reclamă, la casa de vis din copilăria mea. Mă uitam cam mult la filme, recunosc. Iar acum, privind în urmă, încerc să înțeleg de ce visul casei ideale nu mai seamănă cu cel de acum.

Visam la o casă mică, într-un sat din apropierea unui oraș mare. Așa, nu ar fi trebuit să suport gălăgia, dar aș fi fost aproape de civilizație. Era cu o grădină  de flori în față, ca a bunicii. Flori de o parte și de alta a aleii pe care mergeai spre intrare. Petunii și straturi de busuioc, iar mai încolo, căpșuni. Un cireș în dreapta, iar în stanga un măr. Chiar în fața ușii.  Iar dincolo de ușă, un hol mic de tot. În dreapta o mică debara cu unelte, iar în stânga un cuier. În față, sufrageria. Sufrageria care avea o canapea, tot ca a bunicii, imediat lângă ușă. Pe peretele din stânga, un dulap mare de tot, cu rafturi ce miroseau a dulceață de nuci, pentru că asta ascundeau ușile. Iar pe rafturi, păpuși de colecție. În față, musai un șemineu!

În dreapta intrării, o scară ducea în vise spre camera mea. Camera de la etaj, cu geam mare de tot. Un pat micuț, ca pentru mine, în stânga intrării. Geamul era în față, și avea un pervaz lat de tot, care ascundea lada cu pilote și pături. Iar pe pervaz, în visele mele, citeam. Citeam mult de tot, și admiram noaptea cerul înstelat, iar uneori adormeam acolo. În dreapta intrării, era un birou cu multe rafturi deasupra sa. Pe majoritatea rafturilor, se aflau cărțile mele preferate. Pe altele, capsatorul, suporturi de pixuri, bibliorafturi. Iar pe cel mai apropiat de masă, veșnica mea lampă de aromoterapie, cu câteva lumânări pe lângă ea, împrăștia miros dulce de trandafiri, asemănător dulceței cu care mă răsfățau când eram mică vecinii...

Din păcate, casa la care visez acum nu mai arată atât de poetic, nu mai este atât de liniștită. Dar casa la care visez acum este o altă poveste...

Sursa: http://www.seminee-kaminofocus.ro/

Tuning

Un fenomen pe care nu l-am inteles niciodata este tunningul. Sau cel putin, nu pana de curand. Pentru mine, tuningul insemna impopotonarea masinii. Umflata cu praguri, prize de aer, spoilere, eleroane exagerate. 

Cica tuning nu inseamna musai doar praguri, eleroane, spoilere, si ce o mai fi de pus pe masina. Baietii sustin ca exista si tuning interior ce are rol de schimbare a habitaclului masinii facand-o sa para  mai sportiva sau mai extravaganta, depinde de gustul fiecaruia.  Tuningul la motor pe de alta parte, are drept scop principal cresterea puterii motorului prin diverse mijloace, ceea ce nu mai are deloc treaba cu aspectul.  Filtrul de aer sport si evacuarea nu ofera o putere mai mare masinii ci dreneaza la evacuare curentii de aer.  Acestia Vor avea o curgere mai lina; filtru de aer permite accesul unei cantitati de aer mai mare in camera de ardere, el avand in acelasi timp si rol de racire. 

Spoilerele, pragurile, eleroanele nu au doar un rol optic, ele ajutand si la drenarea curentilor de aer.  Nu ca baietilor cu asa ceva le-ar face placere sa iasa in evidenta! Feereaaasca Sfintii!

Pe langa blanita pe scaune, zeci de braduleti parfumati agatati de oglinda (ca asa se poarta acum), idicatoare si ceasuri de bord si leduri colorate  interiorul masinii poate deveni un adevarat bolid de raliu, de bu gust, cu scaune sport, volan sport, covor de aluminiu, pedalier sport, bord si elemente de bord in culoarea tapiteriei. Dar la ce e bun covorul de aluminiu? Hmm....

Oricum, cel mai usor de aranjat cica sunt jantele din aliaj. Comporta  avantaje care le fac net superioare celor din tabla: designul  special studiat pentru  o ventilare cat mai eficienta a franelor, sunt incasabile, sunt verificate cu raze X ceea ce le asigura calitate , sunt omologate de cele mai severe organisme de certificare internationala,   - sunt disponibile intr-o gama variata de modele si dimensiunii, alegerea finala apartinand clientului.

Drum de iarna

Se pare ca in ziua de azi, sa ai masina "ie grele". Asta am aflat in iarna anului trecut, cand am plecat acasa, cu masina, cu un tovaras student fara anvelope de iarna...Nu avusese bani sa le schimbe la Bucuresti, iar acasa ai lui doar ce le cumparasera.

Anvelopele de iarna au o importanta imensaaaaa in ce priveste siguranta si aderenta masinii. Este musai sa dotati masina cu anvelope in functie de sezonul in care ne aflam. Iarna, pe un carosabil acoperit cu zapada, anvelopele au aproximativ 30-40% din aderenta pe care ar avea-o in conditii normale. Stiti ce inseamna asta? Ca daca va prinde n pui de ninsoare la sfertul drumului, cum am avut noi marele si infinitul noroc, o sa ajungeti acasa in 12 ore, in loc de 4!!! Anvelopele sunt singura suprafata de contact intre masina si carosabilul alunecos, aderenta este cruciala! Nu luati anvelope all season iarna, ca va jucati cu viata voastra! De alea avea si tovarasul, si simteam pur si simplu cum patineaza masina! Si ninsoarea era de aia deasa, si marunta, care se tot viscolea pe carosabil, ca fumul flat pe pamantul cimitirelor in filmele de groaza. Stiu ca este macabra comparatia, dar stiti cat este de realista!  Anvelopele all season nu se vor comporta niciodata la fel de bine ca si anvelopele de iarna. .

Preturile anvelopelor de iarna difera in functie de diverse criterii. Oricum, din ce am aflat eu, anvelopele de iarna noi, incep undeva pe la 200 de RON/buc, iar cele second hand incep de la aproximativ 80 de RON. Mai bine sa nu le luati second...nu stiu de ce am senzatia ca sunt mai bune noi...Plus ca probabil se pot folosi mai multi ani, nu?

Asa ca aveti grija cum faceti la iarna, pe ce vreme plecati de acasa! Dacă vreţi să vă convingeţi, ascultaţi prognozele meteo. Meteorologii prognozează o combinaţie de zăpadă, gheaţă, ploaie şi vreme uscată. In cazul meu, nu prognozasera nimic! Asa cum au progozat vara asta ploi peste ploi, si a plouat abia luna urmatoare! Uffff!

Limbi străine...

            De câteva zile mă trezesc tot mai devreme dimineaţa. Taaaare aiurea este, pentru că somnul din belşug este ceva firesc pentru mine în mod normal. Nu mai ştiu nici eu ce e cu mine. Faptul că sunt, cum spun şi în prezentare, prinsă între timiditate şi îndrăzneală, îmi dă mult de furcă. Drumul spre fata mai bună care visez să fiu nu trebuie să fie neapărat şi cel mai uşor, nu?
           Adică, mă gândeam ieri, timiditatea mi-a adus şi lucruri bune. Mi-a adus prietene. Pentru ca o persoană să-mi fie prieten(ă) trebuie să treacă testul timpului. Liviana mi-a devenit şi-mi este prietenă tocmai datorită firii megaliniştite de care dau dovadă adesea. 
          Ieri am ieşit cu Cristina. Parcă nu am fost nicicând atât de apropiate. Ne-am plimbat, ne-am zgâit la "Bucale" de pe acoperişul Arcului de Triumf. Am dat ture de Herăstrău, ronţăind cu foc porumb copt, şi chinuind acelaşi măr caramelizat, şi aceeaşi vată, care s-a topit şi mi-a lăsat amintiri pufos-lipicioase pe haine. Nici nu mai spun câte poze am făcut. O să vă arăt vreo două când le-oi scoate. Cred că şi pe ea tot cu timiditatea am atras-o.
       Îmi place timiditatea mea, şi mă încurcă în acelaşi timp. Îmi face inima să vorbească o limbă pe care nu o înţeleg în totalitate. Profa de spaniolă spune că pentru a traduce o limbă moartă sau foarte rară, ai nevoie de un text tradus înainte. De cineva care o pricepea, sau de un vorbitor nativ. Dar unde să găsesc pe cineva care vorbeşte limba inimii mele? Am uneori senzaţia că unii dintre oamenii pe care îi cunosc o vorbesc chiar. Îi văd, înţeleg ce îmi spun, şi mă înţeleg mai bine chiar şi pe mine însumi. Nu durează la nesfârşit însă. Trece. 
        Este interesantă senzaţia pe care o lasă. Uneori mă simt bine, împăcată cu mine însumi. Alteori mă lasă confuză. Ca şi cum am înţeles ce zice, dar nu-mi vine să cred că vorbea cu mine. De înţeles parcă ne-am înţelege.... Şi încerc să interpretez altfel. Caut alte laturi a ceea ce am aflat, unele care să-mi pară mai potrivite mie. Variante ale traducerii cu care să fiu de acord.
      Dar oare eu şi inima mea gândim la fel?
      Voi şi inimile voastre vorbiţi aceeaşi limbă?

robbie williams FEEL

Anul 3!

Am văzut că am provocat ceva îngrijorări cu ”Iar de 7 ani”. Mă tot întreabă lumea ce mai fac, dacă mă simt mai bine....își închipuie că am cine știe ce problemă care nu se vede cu ochiul liber....

Cred că am de dat niște explicații.

M-am simțit fooooarte rău vreo două zile, și când am început să-mi revin a trebuit să vin la facultă. Așa că m-am îmbarcat în mașina unor noi amici, am mers la Târgu Jiu, și de acolo am venit la Buc (nu am tren direct din Motru). Am venit singurică anul ăsta, târând după mine un trolley și un rucsac de munte mai mare ca mine. Noroc că nenea paznicul a fost de treabă, și m-a lăsat să urc să-mi las bagajele.

Și fugi și plătește taxe de cămin, instalează-te, cheltuie!

Acum e ziua mea și sunt oarecum lefteră! Viața de student revine în forță, nu?

Cât mi se încălzește mâncarea, stau și sper să nu rămână orarul așa aiurea...

Cam așa gândeam în urmă cu aproape doi ani. Acum sunt în septembrie,  și aștept să înceapă măcar înscrierile la master. Vara asta a fost una lungă și plictisitoare, dar parcă nu al vrea să se termine! Ador soarele și căldura și bronzul pe care îl capăt dacă stau afară câteva ore. Nici măcar nu este nevoie să merg la mare. :P

Abia acum îmi dau seama cât de repede poate să treacă timpul! Parcă mai alaltăieri eram crispată la admitere, în curtea de la geodezie, iar universitatea părea imensă și întortocheată. Ca să nu mai spun ce mari și multe păreau căminele! Iar apoi drumurile în Pache, plimbările la muzee...vacanțele în care plecam acasă cu atât de multe genți cu caserole că abia aveam unde le urca în tren...și mă întorceam cu pachetele imense ale mamei...

Mi-e dor de zilele alea...

Cald...prea cald

Este foarte cald afara, desi este aproape toamna. Dar ma bucur ca nu mai avem parte chiar de caldura din luna iunie, cand ieseam din casa si curgeau apele pe mine. Daca ar ramane cum este acum afara, ar fi numai bine! Nu de alta, dar deja ma gandesc cu groaza la venirea iernii. Urasc iarna cu toata fiinta mea! De aia nici nu am cine stie ce haine de iarna. Nu imi face cine stie ce mare placere sa le cumpar! Prefer sa cumpar tricouri si rochite in loc de pulovere si geci! Prefer hainele vaporoase, celor groase nevoie mare, care ma sufoca orice ar fi! Stiu ca este si asta o stiinta, cu alesul hainelor de iarna, ca trebuie sa aiba nu stiu ce material sa respire pielea! Mi-e indiferent! Ma sugruma oricum!

Si uraaaaaaaaaasc "clima" din Bucuresti! E nasol rau de tot cand dai de frig! Nici cainele nu iti vine sa il scoti din casa! Peste tot polei! Si unde nu e polei, e flescaiala! Si unde nu este flescaiala, este coada la semafor, sau ditai muntele de nameti! Si dupa ce ca se fac minus 30 de grade, si te infofolesti pana in dinti, si mergi pe strada mai ciudat decat Cocolino, cu vantu distrugandu-ti fata, suporti toate astea! Mori de frig si suferinta! Daca ar fi orasul curatat, as mai zice!

Doamne ajuta ca in casa avem incalzire! Calorifer contorizat si toate alea. In februarie cand ne-am mutat, si in martie, a fost super ok! Nu am dat drumul cine stie ce la caldura. Stateam in pijamale fara sa tremuram, caldura fiind data la nivelul 2, maxim 3, din 5 posibile. 

Bineinteles, contribuie mult termopanele, si faptul ca blocul este reabilitat termic! Bine ca a dat proprietarul de aici peste noi, ca dincolo era iad! Te congelai daca o lasai mai moale cu caldura!

Noua noastra chirie...de fapt nu chiar noua, ca suntem aici din februarie, martie, asa. Dar ma bucur ca mi-a fost dat sa cunosc si oameni atat de intelegatori! Straini atat de maleabili! Inca o dovada ca cineva, acolo sus, pune cate o pila la Barosan!

Cauciucuri

In ultima vreme, tot plimbandu-ma pe net, am gasit tot felul de reclame la cauciucuri! Si nu intelegeam care e faza, de ce atatea numere, atatea dimensiuni, atata bataie de cap! Asa ca am cautat raspunsurile, tot pe internet.

Se pare ca anvelopele sunt printre cele mai importante componente ale unei masini, ele determinand limitele performantelor automobilului la drum în functie de alegerile pe care le faci. Chiar si cele  mai de fite masini te  pot dezamagi dacă nu sunt echipate cu un set bun de roti.

Eu am prietene cu care ma mai plimb cu masinuta, dar ele se duc pur si simplu pe la vreo reprentanta, si lasa lumea de acolo sa se ocupe. In schimb, se pare ca multi le cumpara de pe internet acum. Pentru asta, trebuie tinut cont de cateva detalii tehnice.

Cauciucurile nu se diferentiaza intre ele numai prin marca ci si prin dimensiune. Din acest motiv rotile automobilului trebuie sa se potriveasca modelului vehicolului si cu stilului tau de condus. Daca, de exemplu, ai SUV si iti cumperi un set de cauciucuri mici în diametru, exista toate sansele ca la trecerea peste denivelari sa strambi janta, sa  dai cu pragurile de asfalt  sau chiar sa-ti  pierzi esapamentul. Nu vrei asta! 

Pentru a sti care este marimea potrivita pentru masina ta, tot ce trebuie sa faci este sa te uiti în manualul acesteia. Acolo vei intalni toate detaliile necesare pentru a avea grija de maşina intr-un mod corespunzator. Cel putin asa umbla vorba! Eu ma intreb ce te faci daca esti in mezu drumului, si cine stie ce s-a intamplat de tre sa schimbi cauciucuri! A, nu se intampla? Ok...

Faptul ca un cauciuc trebuie schimbat regulat, fara sa mai asteptam sa iasa sarmele din el nu cred ca este o noutate. Nu ne plimbam cu hainele pe noi pana se fac fasii, nu? Faptul ca masina rulează rapid si eficient este determinat de calitatea  materialului din care este confectionat pneul.

De regul anvelopele de performanta se uzează mult mai rapid decat cele normale, ele fiind totodata si mult mai scumpe, dat fiind faptul ca ele asigura o tracţiune superioara, o manevrabilitate precisa  si siguranta la viteze mari.

Exista un numar mare de tipuri de cauciucuri. Poti avea cauciucuri iarna si cauciucuri vara sau all-season. Unii pot conduce mai mult in zone cu drumuri forestiere, altii folosesc masina pentru a a transporta cantitati diferite de marfa . Deci alegerea anvelopelor potrivite pentru masina ta trebuie facuta cu grija.

Eu una nu am masina pe moment, dar e mereu bine de stiut! Plus ca mor de drag cand meg cu cate cineva pe masina si ii povestesc chestii tehnice de care nu are habar! :D Stiuuu! Sunt reeeaaaa!

Batai de cap

Nu mi-am dat seama cat este de dificil cu adevarat sa alegi piesele auto pana nu am avut un mic accident, cu prietena mea din Motru. Un nene de o inteligenta iesita din comun s-a infipt, cu ditai KIA, fix in portiera din spate, dreapta masinii. Adica daca nu dadea fosta mea colega atat de incet cu spatele, in cateva secunde ar fi dat istetul fix in mine! A facut pragul si portiera micutului Wolksvagen lingura!

Ce s-a intamplat dupa, nu mai zic, cearta, ca fata e femeie la volan si nu se uita pe unde merge, ca draci, ca laci! Ne-a luat ceva sa ii explicam lu nenea, ca venea de pe o strada cu sens unic, si cam era pe contrasens. Deci nu avea ce sa caute acolo, in primul rand! Si apoi, ca veneam cu spatele, cu viteza unui melc paralitic, si, tehnic, vorbind, ar fi trebuit sa ne vada! Dar nuuu! El vorbea la telefon! Veneam de dupa gardul scolii lumeee! Cum de nu ai vazut??? Era masina alba si s-a confundat cu blocul din spate, sau care e faza? 

In drum spre unitatea aia care se ocupa de accidente rutiere usoare, ca nu mai stiu exact cum ii zice, panica, panica, panica! Un amic din Motru ne-a insotit, ca e sofer de mult si bine, si stia sa o calmeze pe fata. I-a explicat ce si cum, si deja se gandeau de pe unde or sa ia piese auto, ce trebuie schimbat exact, unde vor mota piesele cumparate...smecherii multe! Fereasca sfantul sa faci accident in ziua de azi si sa nu ai o asigurare zdravana! Nu mi-am dat seama niciodata pe cate drumuri te pune o portiera strambata in trafic! Cate drumuri trebuie facute la tot felul de reprezentante!

Si apoi, mai e si vechea dilema, daca sa alegi piese originale sau nu, de la ce reprezentanta, stai si da telefoane...Din fericire, nenea avea o asigurare zdravana, iar fata a trebuit doar sa mearga la un service cu care colaborau cei de acolo, fara prea multa hartogareala, fara plimbari aiurea de colo-colo! A avut noroc totusi...nu e o experienta pe care sa vreau sa o repet...

Turistii...

În ultima vreme, Bulgaria pare să fie o destinatie tot mai apetisanta pentru români. Cică e mai convenabil să mergi la mare acolo, mai distractiv. Stiu oameni care merg numai in Bulgaria de vreo...3 ani? Cam asa.
Dar daca serviciile sunt atat de proaste, de ce avem turisti straini pe litoralul romanesc? Sunt sadici? Sunt amatori de senzatii tari?
Eu una nu am fost la mare pana acum, si nici nu ma impinge curiozitatea. Dar mi se pare cam ciudata faza cu romanii care fug de ceea ce strainii par sa aprecieze. Adica, romanii, eu nu, ca imi ador tara, fug si de munte! De ce ai fugi fratica de muntii nostri? De orasele noastre turistice? Ce nu au Brasov, Sighisoara ( Doaaamneeee cat o iubesc!) Sibiu, si au stiu eu ce metropole? Aglomeratie? Nu multam!
Recunosc, la altii o fi mai organizat, marea o fi mai curata, orasele mai spectaculoase. Cazarea mai avantajoasa. Dar, daca stii sa cauti, gasesti oferte decente si in Romania. Eu mereu cand merg undeva, ce-i drept mega-rar, stau la pensiuni. Si gasesc familii decente, pasionate de mica lor afacere. Sau oi fi avut noroc? Poate nu oi fi avut cine stie ce pretentii? Adica, mie mi-au ajuns paturile cu asternuturi curate, baile mici si in stare foarte buna, televizorul si bucataria comuna. Nu ma omor dupa restaurante nici macar in vacante. Cu exceptia cazului in care este vreun preparat, traditional sau nu, care zice lumea ca ar trebui incercat. Dar in rest, frigiderul si aragazul sunt perfecte, chiar daca le impart!
Acuma, ori am eu extrem de putine pretentii, ori au turistii cam multe, ori nu a stat nimeni dintre ei in camin! Pensiunea e parfum dupa ce imparti camera cu 5 si baia la 10!
Dar de ce sa ne coboram pretentiile, noi, oameni cu nas fin, cand putem merge gramada in Bulgaria? E mult mai comod! Hai sa alegem calea usoara!

Eu si SEO

Blogaresc cam de trei ani. Si, spre rusinea mea, pana in urma cu vreo 6 luni, eram planta la partea tehnica! Personalizam pe aci ca nebuna, fara sa observ mare scofala in web design. Imi prindeam urechile in chestii sofisticate, in teme foarte incarcate, fara sa tin cont de faptul ca sarmanul meu blog este foarte greu de citit! Mai mult, se incarca fenomenal de greu!
M-am invatat minte de cand cu blogul nou. Pe acela il vreau cat mai aerisit, fara carnat de blogroll. Lista de linkuri o am acum pe pagina separata. Foarte putine bloguri in bara laterala, sa fie treaba cat mai lejera si usor de gasit.
Casuta de search la indemana, motto mai la vedere, fonturi simple. Tema aleasa direct, ca in wp nu prea ai libertate de miscare.
Si am invatat si ceva smecherii seo. Putine nevoie mare, dar smecherii.
De exemplu, Goagal nu e prieten cu diacriticele. Dar lasa ca noi suntem copii incapatanati, si nu ne dam batuti usor. Asa ca va alegeti un cuvant cheie, pe cat posibil fara diacritice, si aveti grija ca titlul si postarea sa inceapa cu el. Merge si o sintagma, dar mai greut.
Daca va apucati sa bagati vreo stire, mentionati frumos sursa. Google nu iubeste plagiatorii.
Dati nume si imaginilor. Lumea cauta si imagini pe Google! Si nu cauta numele kjfhhfu 6376746 kjhfrh. Daca intelegeti unde bat.
Incercati, pe cat posibil sa aveti blog de ala platit. Eu sper sa ma mut, iar, cat de curand. Wordpress este o platforma fermecatoare, Blogspot la fel, dar daca ai de-a face, ca mine, cu un blog colectiv, pe domeniu, iti dai seama ce putina libertate ai pe subdomeniu! Foarte, foarte restrictiv este!
Pe un blog de om mare, cu domeniu, host si tot tacamul, Gooaaaglal te vede mult mai usor. Plus ca ai voie sa bagi tot felul de reclame fara sa se ia cineva de tine.
Daca sunteti plantuta ca mine, puteti apela la ajutor specializat. Prieteni priceputi sau firme. Si de la baza aia porniti usurel, pana invatati. Parerea mea!

Curiozitatile mele ciudate

Oficial, ma uit mult prea mult pe Discovery! In loc sa dorm! Ma toaca colega de camera cand vine acasa! Iritata ca nu am mai prins How it`s made la TV, am cautat pe net. Am gasit o emisiune, care m-a facut curioasa in legatura cu...anvelopele!
Procesul de productie al  anvelopei incepe cu selectia diferitelor tipuri de cauciuc, rasini speciale, negru de fum, pigmenti, antioxidanti, bioxid de siliciu si alti aditivi care se vor combina pentru a conferi caracteristicile dorite. Pentru fiecare din componentele principale ale anvelopei se folosesc compusi diferiti.
Un malaxor combina diferite materii prime pentru fiecare compus pana se obtine o pasta omogena,  de culoare neagra, avand consistenta gumei de mestecat. Pentru a asigura faptul ca amestecul este asa cum trebuie,  acest proces este supravegheat computerizat. Materialele compuse sunt trimise apoi spre a fi formate in flancuri (pereti laterali), benzi de rulare si alte componente ale anvelopei.
Asamblarea anvelopei poate incepe. Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul interior. Stratul de etanseizare este fabricat dintr-un cauciuc care opreste trecerea apei si aerului si care va lua forma unui tub interior inlocuind functiile camerei la anvelopele clasice. Dupa ele se fabrica  carcasa si breakerele (numite si centuri), in general  fabricate din otel si poliester. Ele dau rezistenta anvelopei, dar si flexibilitate. Breakerele trebuie  taiate si montate la dimensiuni si unghiuri precise, specificate in proiectul anvelopei, pentru ca aceasta sa aiba  caracteristicile de manevrabilitate si tinuta de drum urmarite.
Urmeaza montarea talonului, adica doua inele formate din impletituri de sarma de otel imbracate in bronz. Talonul asigura etanseitatea imbinarii anvelopei cu janta. Banda de rulare si peretii laterali (flancurile) sunt apoi pozitionate deasupra breakerelor si carcasei si presate puternic. Rezultatul este o anvelopa "necoapta" care nu a fost supusa inca vulcanizarii.
Ultimul pas este vulcanizarea. Adica un fel de calire, daca imi dau seama bine.  Anvelopa  este plasata intr-o matrita si umflata  pentru a forma profilul benzii de rulare si marcajele de pe exteriorul flancului. Intreg ansamblul este incalzit apoi la peste 150 de grade Celsius timp 12-15 minute pentru a vulcaniza cauciucul. Acest interval de 12-15 minute este adresat  anvelopelor de autoturisme si vehicule comerciale usoare.

Anvelopele sunt verificate separat, asa cum este si normal. Nu sunt jucarii, riscul ca vreuna sa fie defecta si sa puna in pericol viata celor din masina nu este unul pe care sa ti-l asumi ca producator.  Mostre sunt extrase de pe banda si testate. Unele sunt inspectate cu raze X, altele sunt taiate pentru a cauta defectiuni, altele sunt rulate pe bancuri iar altele sunt testate pe strada pentru evaluarea tinutei de drum, durabilitatii si economiei de carburant.
Stiu, am curiozitati ciudate! Cei care stiu cand si ce citesc, nu vor fi surprinsi! Mintea mea inmagazineaza tot ce prinde! S-a cam autodepasit de data asta, dar deh!

La piscină

Căldură mareee dragii mei!Mare de tot!  Unde îmi e ploaia? Că înțeleg, de ici de colo, că trebuia să plouă acu nuj cât timp! Acum staaau ca fraiera, și aștept o minune, că la cod galben de caniculă, altă opțiune nu am!
Poate dacă îmi fac piscină de aia șmecheră în casă? Că de mers eu la ștrand nu se pune problema! Ba nu! În fața blocului! Să deschid afacere cu ocazia asta! Și mă răcoresc și eu, ca omul! Nu să staaau aiurea să transpir ca disperata!
Nu m-ar deranja așa tare căldura dacă nu aș tot transpira! Zici că am scăpat de la saună! La 3 litri de apă băuți, transpir 5! Fără nici un fel de glumă! Nu știu de unde atâta apă în mine!
Înțelesesem că se scapă de treaba asta cu nuj ce ceaiuri!

În fine. Caaare, ce știți, de ștranduri prin Buc? Vreau să strâng bănuți și să merg la bălăceală. Văd io cu cine! Numai să mai ies din casă, să mă mai răcoresc, să fac mișcare! Dacă vrea careva să mă învețe să înot, iară, aștept cu nerăbdare! Am mai încercat de vreo două ori să învăț, dar nu s-a prins nimic de mine! Că am învățat sau am încercat să învăț fix pe râu, e partea a doua! Acum încerc la piscină, dacă se oferă careva.
Și dacă mă învață vreunul sau vreuna, fără să îl/o înec, merem la saună după! Să știu de ce transpir! Fac cinste! La piscină am mai fost eu ici colo, dar saună chiar că nu am mai fost veci! Dar cred că o să îmi placă! Nu poate fi extrem de cald! Sau oricum, nu mai cald ca la mine în casă! Și nici nu am cum să transpir mai mult decât o fac deja! Sau oare pot? O să îmi testez limitele!

Amintiri de dinainte de licență

L-am vizitat în urmă cu muuuult timp, cu două colege de facultate. Este superb!



Drumul cu trenul costa 25 de lei, bilet de student cu cupoane.

Intrarea la zoo este 2 lei pentru studenţi!











Dealurile din împrejurimi oferă o imagine superbă a oraşului. Dacă aveţi prin Sibiu tovarăşi bine crescuţi, ca noi, rugaţi-i să vă ducă!

Intrarea în turn este 2 lei, iar telescopul de acolo (sau cum s-o numi treaba aia) are nevoie de o monedă de 50 de bani pentru 3 minute.








Intrarea la muzeu (indiferent care) este ieftină, şi, ce ador eu, nu primeşti bilet de ăla de le place lor să rupă, ci carte poştală!



Ca să vă faceţi idee, costă între 2 şi 7 RON. 7 la Brukentalul acela cu tablouri, iar biletul este valabil cam la toate muzeele. Nu ştiu exact la care, că nu le-am văzut pe toate.







Dacă tot mergeţi prin Sibiu, treceţi pe la Crama Sibiană(parcă aşa îi zice).
Au acolo ciorbă de fasole în pâine(15 RON, au încercat colegele) şi gulaş în pâine(20 de RON, am încercat personal). Preţurile sunt cam de restaurant bucureştean, deci destul de măricele.
Diferenţa este că de data asta chiar merită să dai banii.  Mâncarea este fierbinte, bine condimentată, iar porţiile destul de mari. Mai ales dacă vă plac preparatele bine aromate, cum îmi plac şi mie!

Oraşul este superb, zi şi noapte!
Noi am fost într-un club de prin centru, Oldies pe numele lui. Intrarea este liberă, iar preţurile, din nou, sunt ceva în genul Bucureşti, club de oameni de rând.

Îngheţata este cam 2 RON cupa. Şi este genială! Ţineţi minte îngheţatele alea pe care le mâncam prin excursii în tinereţe? Cam aşa are gustul!






Cazarea este pentru toate buzunarele! Noi am stat la Pensiunea Podul Minciunilor, care, după cum îi spune numele, este la câţiva paşi de Pod. Domnişoara de acolo este drăguţă şi discretă. Am avut contact cu ea cât ne-am cazat şi ne-a explicat că nu avem voie să fumăm în cameră (există însă terasa "dotată" cu scrumieră). În rest, nu a avut nici o pretenţie. Ne-a dat cheile şi ne-a lăsat in legea noastră. Camera triplă închiriată de noi a costat 140 RON. În rest are doar camere duble, dar nu ştiu preţul lor. De menţionat că aveţi baie cam în fiecare cameră.  Daca stati doar o noapte, pretul o sa fie puuuuuuutin mai mare(camera de 3 costa in mod normal 130 RON).



Am mai fost o dată de atunci, cu turcoaicele pentru care am găsit cazare în București  la cel mai original mod cu putință! Dar despre asta în altă poveste, pe blogul nou!

Amintiri din studenție

Tot zapând printre șmecheriile lui frate-meu cu pariuri, am dat de niște jocuri pe care le adoram eu demult, în tinerețe. Adică în urmă cu vreo doi ani, în facultate, când rămâneam singurică în camera de cămin câte două, trei zile.
Machiam zânuțe virtuale! :D Știuuuu! O să faceți mișto la greu! Dar pe mine chiar mă relaxa! Credeți sau nu, îmi amintesc de ele cu lacrimi în ochi. Puteți juca și voi dacă vreți! Eu am să vă las site-ul unde mai jucam eu, dar sunt și muuuulte altele! Acesta împlinește criteriile mele de jucat cum trebuie, în viziunea mea. Cum arată un dress-up/ make-up game bun pentru mine?

Poza ar trebui să ducă la joc. Asta e ce am copt io :D

Poi, în primul rând, trebuie să fie cu haine care se pun singure de îndată ce le-ai dat drag pe manechin. O să credeți că e un criteriu logic, dar trebuie să fiți atente. La multe jocuri, trebuie să pui haina sau culoarea pe model și să le aranjezi la milimetru. Devine enervant după vreo două jocuri! Aveți grijă ca hainele și nuanțele să se înlocuiască automat. Să nu trebuiască să le luați pe cele puse, să le duceți la looooc, pe urmă să vă duceți la pagina nouăăă, să luați de acolo ce vă doriți, să staați iaaaaaaar 3 ore la fixat!
Uitați-vă și la ce garderobă au duduile și cum vine pe ele. Știu câteva jocuri, la care hainele sau nuanțele, cum le iei așa arată! De parcă le-ai fi luat din revistă și le-ai fi lipit cu scoci pe monitor. Sau îi alegi un model de păr, care de altfel pare genial, îl pui pe frumoasa ta, și arată ca o ciumahaie! ( nu știu ce e aia, dar e de rău; așa mă numește mama când mă machiez foarte mult și prost)
Și fiți atente ca setările să nu o ia de la 0 în clipa în care constatați că ați greșit ceva, și încercați să dregeți beleaua. Treaba asta, mega enervantă, se întâmplă în general la zâne!
Altceva nu știu ce să vă mai zic! Mie îmi plăcea să aranjez păpușelele de la jocuri după chipul și asemănarea mea, și să le folosesc la avatar. Dacă mă citește careva de la „joace” aș avea o sugestie! Vorbiți cu bossu, să facă o opțiune prin care să se posteze creația finală pe facebook!

RCA sau cum era să mor

RCA sau Răspundere Civilă Auto este un contract practic. Se  încheie între proprietarul unei mașini şi compania de asigurare.Pe scurt o asigurare RCA acoperă pagubele provocate de către tine,că şofer în urma unui accident rutier.Anumite condiţii trebuiesc îndeplinite pentru a încheia o poliţă de asigurare RCA.  Mașina trebuie să fie înmatriculată în România. Asiguratul trebuie să figureze în actele  de indentificare ale automobilului.
Ai nevoie de ea dacă ai mașină, în primul rând! În caz că vreun bou, aflat pe contrasens, dă cu spatele de pe cine știe ce alee lăturalnică, uitată de lume, în timp ce tu ieși de pe strada dintre blocuri, și inteligența supremă a colegului de trafic nu e antenă pe unde conduce!!!
Mai ales dacă bolovanul intră cu ditai fundu de gipan în portiera ta din spate, de Volkswagen Golf, mică săraca, pentru că, nu-i așa, unei fete o asemenea mașinuță îi vine mănușă!
Ai și mai mare nevoie de RCA dacă ești ciar tu babalâcul care nu se uită pe unde merge, nu vede că blestemata de stradă pe unde umblă este cu sens unic, și ai și aere de mare șef!
Bineînțeles, polița trebuie asortată cu ceva bun simț, măcar când ajungi la poliție! Am stat pe scaunul din dreapta, trăzni-l-ar Sf Google cu erori la căutare! Și când a trosnit mașina, la nici juma de metru în spatele meu, am închis ochii și am așteptat să îl văd pe Sf Petru! JUR! A înghețat sângele în mine! Mi s-a oprit puls, creier, respirație! Gog ar fi leșinat de ciudă!
Dacă nu ieșea șoferița, prietena mea încă din liceu, să se smiorcăie la el, credeam că sunt moartă cei 300 de km până acasă!
Din fericire, odată ajuns la poliție, nenea s-a dovedit un domn, a semnat declarații, treburi, trestii, jmecherii, a dat polița prietenei mele, și din fericire avea și asigurare zdravănă, și totul s-a terminat cu bine!
Concluzia? Luați frumușel RCA! Salvează vieți! Există companii sau firme de consultanță, care găsesc asigurarea perfectă pentru fiecare!

Sechele din facultate

Am studiat 3 ani de zile în Departamentul de Limbi Străine și Comunicare al UTCB-ului. Traducere și Interpretare. Interpretarea pe general, traducerea pe tehnic! Vă recomand cu căldură!
Ceea ce nu mi-am dat seama niciodată, este amprenta adâncă pe care au lăsat-o construcțiile asupra mea! Poți să fii mama filologului, dacă prinzi rădăcini măcar un an la universitatea aia, ieși mirosind a inginer!
Este imposibil să nu se lipească de tine noțiuni din domeniu. Să nu știi ce e un teodolit sau o miră! Sau să nu îți spună cineva că pe șantier, utilajele de construcții nu au denumiri tehnice pentru muncitori, ci sunt botezate în funcție de ce scrie pe ele!
Afli câte ceva din domeniu, înțelegi mai bine cum și ce fac materialele de construcții, de ce este mai bine să construiești într-un fel sau altul. Ajungi chiar să ai cu cine te consulta în caz că vei avea nevoie de un inginer! Înveți DE CE ai nevoie de un inginer, ce face el și nu poate un arhitect.
Eu una, un lucru știu! Dacă am să ajung atât de înstărită încât să îmi ridic casă, am să angajez un inginer, cu echipă, utilaje închiriate de pe  www.infoconstructii.com și tot tacâmul! Nu cu meseriași sau mai știu eu ce. :D Știuuu că e varianta neaoșă, dar după atâția ani printre ei, nu mă lasă inima să nu fac ceva cum trebuie! De la A la Z cu contracte bine puse la punct și tot tacâmul!
Mai ales că așa o să am pe cine trage la răspundere legal în caz de ceva! O să trebuiască bineînțeles răspundere mare de tot, să nu mi se facă viloiul cum se fac autostrăzi în România!
Dar știți ce? Am studiat la construcții, și am pile la viitori ingineri talentați, nu așa, la orișicine! Dacă vă purtați frumos, vă fac cunoștință cu ei!

Începe xeroxiada!

Mă apuc și eu o dată în viață, să învăț din timp. La gramatici. Pentru admitere. Și cum nu am nici o gramatică decentă pe aici, și nici mare buget să îmi cumpăr una, am să apelez la o prietenă de aici de aproape, care are imprimantă. Nu de alta, dar nu mai sunt în Tei, să scot la imprimantă o carte întreagă, cu maxim 20 de lei.

Și nici nu am de gând să bat o grămadă de drum până acolo, pentru 10-20 de pagini. Dar de frânturile alea chiar am nevoie. Mă gândisem inițial să îmi iau imprimantă. Dar pe moment, din păcate, nu dispun de bugetul necesar. După care, m-am gândit să cad la învoială cu vecinul. Dar a picat și varianta asta. Ar fi trebuit să punem bani egal, iar eu aveam nevoie mai mult ca el. Nu ar fi fost corect.
Fata asta în schimb, este și ea ca mine. Viitoare masterandă, în criză de bani, nu își permite maldărele de cărți cerute ici colo, dar are imprimantă cu xerox și scanner. Am avea cam același volum de hârțogăraie de procesat. Așa că ne putem uni forțele de un cartuș de imprimantă. Vedem noi de unde. Varianta reîncărcării home made iese lejer din discuție, pentru că vrem să imprimăm calumea, nu să aruncăm banii ca să ne curgă un sfert din cerneală aiurea pe pagină. În rest, avem la dispoziție magazine specializate de vizitat când om avea timp amândouă, sau site-uri gârlă. Să tot cumperi cartușe nenică! Bani să fie! Că după ce ne stabilim bugetul o să ne simțim mult mai libere în alegeri. Oricum nu cred că o să fie extrem de greu să găsim un amărât de cartuș HP. O să fie greu să ținem pasul cu hârtia necesară după. Și mape, și markere, și bibliorafturi!
Dooooamne ce dor mi-a fost de articolele de birotică.