vineri, 9 iulie 2010

Stela...și atât!




Busola de aur

Am aflat de busolă frunzărind filme online. Fantesy, bineînțeles. Și m-am gândit să mă uit și eu...și nu sunt tare mulțumită...am văzut pe Harry Potter în varianta feminină. Un urs polar pe post de hipogrif, și gipțieni ca profesori. Sirius a fost detronat de unchiul care este de fapt tată. Mămica este și ea sub anonimat, daimonul Pan simte tot ce simte și fetița, deși e ceva mai înțelept, vrăjitoarele planează pe undeva prin văzduh gata să atace...mai rămâne doar busola pe care numai Lyra Bellaqua o poate citi și plictiseala mea de după film...


Vezi mai multe video din Film

sâmbătă, 3 iulie 2010

:X Călătoria e pe cale să înceapă!

vineri, 2 iulie 2010

Problema

Necazurile apar mereu în drumul nostru. Şi, pentru că suntem oameni, nu ştim uneori să reacţionăm în faţa lor. Uneori ne facem că nu le vedem. Privim în direcţia opusă...închidem ochii şi apoi îi deschidem brusc să verificăm dacă nu cumva au dispărut. De cele mai multe ori sunt tot acolo...
Alte ori încercăm să fugim. Pentru că aşa pare cel mai uşor. Pentru că avem instinct de autoconsevare şi ăla ne spune că atunci când ceva nu e bine, trebuie să o luăm la fugă. Se spune că atunci când corabia se scufundă primii care fug sunt şobolanii ( mereu m-am întrebat unde fug dacă sunt înconjuraţi de apă). Poate şobolanii au dreptate. Poate dacă te depărtezi de problemă, se depărtează şi ea de tine. Poate dacă o ignori, o să plece...Sau poate o să vină să te bântuie!
Hai să ne calmăăăăăm...Aer în pieeeeeptşi stânga împrejur spre problemă!!! S-ar putea să se sperie şi să fugă dacă ne vede venind fioroşi! 

luni, 28 iunie 2010

Au! Aripa mea!

Eram un fluture singur...prea singur pentru gusturile mele. Și, când credeam că o să rămân mică și singurică, am văzut-o : lumina aceea maaaaare, în noapte. M-am dus spre ea! Noaptea era rece, dar nu mi-a păsat! Am alergat, orbește, spre prima lumină apărută la orizont! 
Flacăra îmi zâmbea prietenos, mă chema spre ea. Și eu îi zâmbeam înapoi. Doamne cât era de frumoasă! Și avea o aură! Ceva anume.....
Am ajuns la ea...am atins-o aproape...și m-a ars. Flacăra mea frumoasă! Și caldă și zâmbăreață și....
 Mi-a ars și aripioara....zbor strâmb acum! Mă ustură și antenuțele...nu mai simt nimic...sunt amorțită.... Nici măcar nu-mi mai pasă! De nimic....
Știu că nimeni nu are să  se răzbune....așa fac flăcările! Te ard și scapă nepedepsite! Flacăra nu are decât să se stingă acum. Știu că o să ardă și alți fluturași. Sper că nu la fel de tare ca pe mine totuși! O să rămână singură până la urmă, în timp ce noi, fluturii, vom zbura împreună!

marți, 15 iunie 2010

Mi-e cald!

Uite că a venit și vara....Și cu ea sesiunea....
Și nu mai trebuie să port N- șpe straturi de haine sau să mă duc la cursuri în Pache. În schimb, s-a făcut o călduuuurăăăăăă! Și stai nene studentule și încearcă să înveți, în timp ce creierul stă să ia foc, fără aer condiționat sau ventilator....doar cu apă, că de mâncare nu îți mai arde...
Nu știu la voi cum e, dar mie îmi e tare greu! Și sunt condamnată să rămân pe aici cel puțin până pe 5, când am ultimul examen!
Și mi-e dor...de zilele în care stăteam acasă degeaba, de orele la care mă zgâiam la Supernatural. Mi-e dor de nopțile pe care nu le dormeam și de diminețile de după, în care alergam la marginea orașului!
Vreau să merg iar la râu, să ne plimbăm de mânuță prin apă, și să încerce să mă învețe să înot. Vreau să mai pot să stau să mă holbez la pereți cu mintea complet goală, sau să merg la țară să aduc apă....
Vreau să se termine sesiunea și să dureze la nesfârșit în același timp! Vreau să se termine chinul, dar o să îmi fie dor de fete...
Vreau să nu mai simt cum se topește inima în mine...
Voi cum faceți față căldurii?

luni, 31 mai 2010

Ploicicăăăă!!!

Soare arzător...de asta avem parte zilele astea!
Ieri însă....
Ieri am plecat, cu Gărgărițe și roacări după mine, prin mall. Bineînțeles, machiate temeinic înainte și date bine cu rimel, că deh, la cât de des ne machiem, se presupune că merită efortul!
Pe drum, am văzul un afiș care ne-a dat geniala idee de a merge în Tineretului. Acolo, clovni cu baloane, iluzionism, coadă la pictat pe față. Ce??? Eu nu-s copil? Eu de ce să nu am voie? Dar uite că nu am apucat! Ne-a prins ploaia chiar acolo!
Ploaie caldă, liniștită, de vară.
Bucureștiul nu mi-a părut nicicând mai prietenos ca ieri, în acea ploaie! Toată lumea intrase prin blocuri. Doar câtiva studenți se întorceau din parc, liniștiți, fără grabă! Studenți printre care ne număram și noi, fleșcăiți bine, cu o floare din baloane. Și, dacă tot ne-am udat, ne-am gândit să luăm la rând toate bălțile, că o dată pe an vine vara, și cine știe când mai avem ocazia să ne prostim așa.
Și am ajuns și la cămin...și am făcut clătiti....și am mâncat și înghețată...și nici nu am răciiit...
Și azi iar e soare și nu o să pot face nimic de cald...
Are careva vreo idee răcoritoare?

miercuri, 26 mai 2010

Fericireeee!!!

Iubesc oamenii, pentru felul în care caută fericirea în lucruri complicate, pentru ca mai apoi să o găsească într-un zâmbet. Cei care mi-au citit autodescrierea știu asta. Eu chiar cred că, așa cum spunea un coleg, uneori trebuie să ne coborâm nasul din nori pentru a ne da seama că ceea ce ne dorim este lângă noi. Trebuie să ne uităm undeva mai aproape.
Azi, cobor nasul din zare, și vă spun despre câteva mărunțișuri care mă fac fericită.
Mă fac fericită apelurile mamei și umorul de care dă dovadă. Mă face fericită faptul că părinții mei acceptă faptul că am crescut, și au încredere în deciziile mele, deși sunt încă fetița tatii.
Mă fac fericită Gărgărițele, și felul în care mă calcă pe nervi la maxim și mă amuză în același timp.
Mă fac fericită Lupii, cu felul lor de a fi foooooooooarte diferiți de mine, deși la fel de singuratici.
Mă face fericită Pitic, pentru că este singura care mă înțelege și pentru ca este ca un ardei iute. Cine o știe cunoaște.
Mă face fericită soarele ăsta prietenos, de care nu mă pot bucura pentru că mă caut de teme.
Mă fac fericită plimbările prin parc.
Zâmbesc și acum cu gândul la seara în care am plecat la terasă, pentru ca apoi să îmi fac noi amici, să alerg prin ploaie și să ajung în club.
Am fost fericită în noaptea în care am fost plimbate cu mașina și am încercat să îmi revin din mini-depresie măcar câteva ceasuri(fără folos).
Mă fac fericită zâmbetele încurajatoare ale colegelor atunci când mă pregătesc de discurs.
 Am trăit unul din cele mai frumoase momente din viața mea în parc, cu o prietenă, un măr caramelizat și o vată pe băț.
M-a făcut fericită banchetul, cu febra musculară aferentă, și cu plimbările alături de dirigă.


Mă face fericită mângâierea relaxantă și ocrotitoare a ploii.
Mă face fericită sentimentul că oamenii pot să mă placă așa cum sunt! DA! MERIT!


Pe voi ce vă face fericite, dragele mele?
Le rog să răspundă pe : IRina, Andreea, Josette,    Sonya , Miss G,  Ioana Radu .
Cine mai vrea să ne împărtășească fericiri mărunte?
Să îmi dați de știre dacă acceptați sau preluați leapșa, să mai fiu fericită o dată : pentru voi!

joi, 20 mai 2010

Aripi...

Dragă Lucianna,

Află despre noi că suntem bine și sănătoase, ceea ce îți dorim și ție!
Îți scriem să te anunțăm că aripile tale sunt aproape gata. Le-am scuturat bine bine de praf, le-am spălat cu atenție, cu o soluție specială pentru astfel de materiale. Sunt mai albe ca niciodată! Ne-am luat libertatea de a le lustrui, chiar dacă asta nu se afla printre dorințele tale.
Ca bonus de fidelitate, și ca să vezi că nu îți purtăm pică pentru că ne-ai lăsat baltă zilele astea, am dat aripile cu un strat de argint. Mai mult, vom fi lângă tine în ziua primului zbor.
La urma urmei....am fost mereu acolo...
Îți amintești? Prima zi de școală....primul coleg de bancă....primul buchet dat doamnei învățătoare...trecerea spre generală...În zilele în care te dădeai cu fardul mamei și îți puneai ruj în obraji, sau în cele în care probai pantofii și fustele...
Încă ne amintim cum făceai pe viteaza la admitere, sau cum aveai inima cât un puricel când ți-ai cunoscut colegele de facultate. Am fost acolo, îți amintești?
Așteptăm să ne răspunzi la scrisoare, pentru a stabili când urmează să ne întâlnim pentru a-ți reda aripile. Am dori să menționezi dacă ai prefera să faci zborul de încercare în aceeași zi, sau la o dată ulterioară.


                                                                                                Te așteptăm cu drag,
                                                                                                         Emoția și Speranța

luni, 17 mai 2010

Leapșă cu eroi

M-a făcut Ade de-o leapșă. 3 Eroi de prin filme/ seriale...ia să văd...
O să încep prin a spune că nu prea am eu eroi preferați, dar, de dragul lepșei lui Ade, am să încerc să mă gândesc la vreo 2.

Reepicheep e preferatul de departe. Mare șoarecicel, mare caracter! Și pe mine mă deranjează lipsa de imaginație a unora, ca pe rozător. Putem învăța de la el că dacă te pricepi la ceea ce faci, și pui pasiune, nu ai nevoie de altceva...gen înălțime sau rasă.

*Reepicheep chiar e mare! Vedeți voi...animalele Narniene se deosebesc de celelalte prin faptul că sunt neobișnuit de înalte!



După el, vin, la egalitate, Dean și Sammy, simpatici, glumeți, isteți și...Supernaturali!
Ce pot să spun...am și eu slăbiciunile mele....
Mă puteți învinovăți?
De mult nu am mai fost așa prinsă de un serial. Mă duc acasă, și bag câte un maraton Supernatural. Deja m-am obișnuit cu fantomele de pe acolo...pot să dorm noaptea...
Nu aș putea spune totuși că sunt chiar fan.
Mulțumim momos tovarășului care mi-a recomandat serialul...cine știe cunoaște...






Ultimul, dar nu cel din urmă, Dorian Gray! Trebuia să îl bag și pe Ben Barnes pe undeva, nu?
Serios vorbind, Oscar Wilde dă prin intermediul lui Dorian niște palme pe care societatea ar cam trebui să le ia înainte să se înece în superficialitate!
Și dacă palma asta vine și la pachet cu Ben Barnes, sunt gata să o trec în topul preferințelor la capitolul Eroi din filme/seriale.