eu...

                  Asa deci...ma uit in oglinda... 
             Pai, ce sa vad? Parul meu drept, saten, matasos... ochii caprui, tenul deschis la culoare. 
                Particularitatile varstei? Oglinda pare sa le stie mai bine ca mine. Ochii spre exemplu, sunt aceiasi ca de obicei, dar parca altii decat in pozele de la gradinita, altii decat cei din clasa a patra, si altii decat cei de la inceputul liceului. 
               Fata care ma priveste din oglinda e mai curajoasa ca niciodata, dar la fel de confuza. Doamne, cate contraste in ochii ei! S-a schimbat atat de mult in anii astia!  Este ea, dar nu e! Prin cate a trecut! De la fata pe care lumea nu o vedea, in ciuda celor 10 kilograme...in plus, la fata careia lumea ii spune acum cu simpatie "Mancati-as ochelarii tai de frumoasa!" De la cea careia ii era frica sa raspunda, desi stia lectia, la cea care discuta cu profesorii. De la fata careia i-ar fi placut sa fie bagata in seama de baieti, la cea care ii ignora. 
            Micuta care mai alaltaieri plangea la toate rautatile celor din jur e acum domnisoara care stie ca poate, daca vrea, si ca rautaciosii sunt prea neinteresanti sa fie bagati in seama. Fata din oglinda e femeia care se vrea translator, psiholog, sau scenarist si copilul caruia ii este frica sa plece de langa mami. 
  Fata din oglinda sunt eu,adolescenta.Si la fel ca multi altii de varsta mea, sunt prinsa "intre ciocan si nicovala" : sunt gata sa iau lumea in piept....dar e atat de mare!!!