Eu...singuratică. Ea, cu o groază de prieteni.
Eu, o fată. Ea, o fată superbă.
Ochii mei, căprui. Ochii ei, mierea aceea inchisă la culoare, prin care soarele se joacă cu razele sale.
Eu, visătoare. Ea, realistă.
Eu printre cărti, ea printre rafturile unei farmacii.
Eu veşnic solo, ea veşnic îndrăgostită(de aceeaşi persoană, tot mai tare in fiecare zi).
Eu i-am vopsit părul, ea mi-a "potrivit" un breton înainte de banchet.
Eu am lacrimi în ochi, ea imi pune capul pe umărul ei. Ştiu că dacă i-aş cere inima, mi-ar da-o fără să stea pe gânduri. Dacă aş suna-o in miez de noapte, mi-ar asculta povestea fără noimă. Suntem total diferite, dar, prin vreun miracol, ne întelegem perfect. EA m-a învaţat, fără să stie, ce e prietenia. Nu ore pierdute la telefon, Nu chiţăială de cateva ore despre vreo întâlnire. Prietenia înseamnă să ţii la cel de lângă tine, fără să ştii exact de ce. Înseamnă să il accepti aşa cum este, şi să îi fii alături când are nevoie. Mai poate insemna nopţi nedormite înainte de bac, pline de exerciţii la mate, cola, Mandinga ("donde" la vremea aia) şi energizant (ne-am dopaaaat). Poate fi şi prima seară de februarie petrecută in discotecă, sau plimbările de mânuţă prin parc.
Poate însemna şi că o suni să-i spui nota de la bac, si să auzi cum explodează in fericire şi urale, deşi nota ei e mai mică. Să te bucuri pentru altul mai mult decât pentru tine...e o treabă.
Eu scriu. EA, chiar există.
Aveti grijă de prietenii vostri! Şi daţi-le un pupic din partea mea.
Pun pariu că dacă Ea a ta scrie într-un blog la fel de frumos ar face-o. Poate că ţi se pare ciudat, dar cele mai reuşite prietenii au la bază contrastul, diferenţele cât de mari.. pt ca.. asta înseamnă completare. Ţi-aş vorbi despre prietena mea cea mai bună doar că... ţi-aş scrie prea mult.. şi nu vreau să mai încep să scriu posturi pe alte bloguri. :)
RăspundețiȘtergerep.s. am un şoc ori de câte ori văd că scri un post şi văd cum semnezi. eu mă numesc tot luciana..
P.P.S. Ai grijă de prietenia asta deoarece ar putea fi şi unica.
Când mă uit în urmă şi relizez că ne ştim de vreo 14 ani, şi când ne-am cunoscut nu ne suportam, imi dau seama câtă grijă merită. Numai familia mă suporta de mai mult timp....Şi ei nu au de ales... :P
RăspundețiȘtergereMi se pare frumos numele ăsta. Nu neapărat pentru că e al meu. Sună bine.
Buna Luciana,
RăspundețiȘtergereMultumesc pt comment ... am citit cateva randuri in special acest post ... prietenia si prietenii adevarati nu trebuie neglijati vre-o data, apreciati? da , iubiti? da ... eu tocmai am realizat (datorita situatie prin care trec) cat de putini prieteni adevarati am, de prietene nu mai spun ... putini stiu sa aprecieze, si mai putini iti sunt alaturi si doar cativa te vor tine de mana atunci cand iti e greu sau iti vor spune ca umarul lor "s-a cam plictisit" ... asa ca ... ms inca o data .. te voi adauga la "Za List" :*
Se vorbeste despre Ea, si pana la urma se vb despre mine...nu stiu de ce dar chiar acum cand am nevoie de cineva care sa-mi arate ca nu ma uitat si ca nu sunt singura, ca am facut si fapte bune si apreciabile la viata mea acel cineva esti Tu...ai un farmec aparte si un dar minunat: intotdeauna mi-ai ridicat moralul si m-ai sustinut inopinant..nu stiu cum dar ai zis tot timpul ceea ce aveam nevoie sa aud.Iti multumesc ca existi si ca nu ai uitat toate aventurile noastre si niki pe mn desi sunt la mai bine de 400 km...pupu :*
RăspundețiȘtergere