duminică, 11 noiembrie 2012

Vis de copil


Stăteam zilele trecute și mă gândeam, văzând o reclamă, la casa de vis din copilăria mea. Mă uitam cam mult la filme, recunosc. Iar acum, privind în urmă, încerc să înțeleg de ce visul casei ideale nu mai seamănă cu cel de acum.
Visam la o casă mică, într-un sat din apropierea unui oraș mare. Așa, nu ar fi trebuit să suport gălăgia, dar aș fi fost aproape de civilizație. Era cu o grădină  de flori în față, ca a bunicii. Flori de o parte și de alta a aleii pe care mergeai spre intrare. Petunii și straturi de busuioc, iar mai încolo, căpșuni. Un cireș în dreapta, iar în stanga un măr. Chiar în fața ușii.  Iar dincolo de ușă, un hol mic de tot. În dreapta o mică debara cu unelte, iar în stânga un cuier. În față, sufrageria. Sufrageria care avea o canapea, tot ca a bunicii, imediat lângă ușă. Pe peretele din stânga, un dulap mare de tot, cu rafturi ce miroseau a dulceață de nuci, pentru că asta ascundeau ușile. Iar pe rafturi, păpuși de colecție. În față, musai un șemineu!
În dreapta intrării, o scară ducea în vise spre camera mea. Camera de la etaj, cu geam mare de tot. Un pat micuț, ca pentru mine, în stânga intrării. Geamul era în față, și avea un pervaz lat de tot, care ascundea lada cu pilote și pături. Iar pe pervaz, în visele mele, citeam. Citeam mult de tot, și admiram noaptea cerul înstelat, iar uneori adormeam acolo. În dreapta intrării, era un birou cu multe rafturi deasupra sa. Pe majoritatea rafturilor, se aflau cărțile mele preferate. Pe altele, capsatorul, suporturi de pixuri, bibliorafturi. Iar pe cel mai apropiat de masă, veșnica mea lampă de aromoterapie, cu câteva lumânări pe lângă ea, împrăștia miros dulce de trandafiri, asemănător dulceței cu care mă răsfățau când eram mică vecinii...
Din păcate, casa la care visez acum nu mai arată atât de poetic, nu mai este atât de liniștită. Dar casa la care visez acum este o altă poveste...

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Tuning


Un fenomen pe care nu l-am inteles niciodata este tunningul. Sau cel putin, nu pana de curand. Pentru mine, tuningul insemna impopotonarea masinii. Umflata cu praguri, prize de aer, spoilere, eleroane exagerate. 
Cica tuning nu inseamna musai doar praguri, eleroane, spoilere, si ce o mai fi de pus pe masina. Baietii sustin ca exista si tuning interior ce are rol de schimbare a habitaclului masinii facand-o sa para  mai sportiva sau mai extravaganta, depinde de gustul fiecaruia.  Tuningul la motor pe de alta parte, are drept scop principal cresterea puterii motorului prin diverse mijloace, ceea ce nu mai are deloc treaba cu aspectul.  Filtrul de aer sport si evacuarea nu ofera o putere mai mare masinii ci dreneaza la evacuare curentii de aer.  Acestia Vor avea o curgere mai lina; filtru de aer permite accesul unei cantitati de aer mai mare in camera de ardere, el avand in acelasi timp si rol de racire. 
Spoilerele, pragurile, eleroanele nu au doar un rol optic, ele ajutand si la drenarea curentilor de aer.  Nu ca baietilor cu asa ceva le-ar face placere sa iasa in evidenta! Feereaaasca Sfintii!
Pe langa blanita pe scaune, zeci de braduleti parfumati agatati de oglinda (ca asa se poarta acum), idicatoare si ceasuri de bord si leduri colorate  interiorul masinii poate deveni un adevarat bolid de raliu, de bu gust, cu scaune sport, volan sport, covor de aluminiu, pedalier sport, bord si elemente de bord in culoarea tapiteriei. Dar la ce e bun covorul de aluminiu? Hmm....
Oricum, cel mai usor de aranjat cica sunt jantele din aliaj. Comporta  avantaje care le fac net superioare celor din tabla: designul  special studiat pentru  o ventilare cat mai eficienta a franelor, sunt incasabile, sunt verificate cu raze X ceea ce le asigura calitate , sunt omologate de cele mai severe organisme de certificare internationala,   - sunt disponibile intr-o gama variata de modele si dimensiunii, alegerea finala apartinand clientului.

Drum de iarna


Se pare ca in ziua de azi, sa ai masina "ie grele". Asta am aflat in iarna anului trecut, cand am plecat acasa, cu masina, cu un tovaras student fara anvelope de iarna...Nu avusese bani sa le schimbe la Bucuresti, iar acasa ai lui doar ce le cumparasera.
Anvelopele de iarna au o importanta imensaaaaa in ce priveste siguranta si aderenta masinii. Este musai sa dotati masina cu anvelope in functie de sezonul in care ne aflam. Iarna, pe un carosabil acoperit cu zapada, anvelopele au aproximativ 30-40% din aderenta pe care ar avea-o in conditii normale. Stiti ce inseamna asta? Ca daca va prinde n pui de ninsoare la sfertul drumului, cum am avut noi marele si infinitul noroc, o sa ajungeti acasa in 12 ore, in loc de 4!!! Anvelopele sunt singura suprafata de contact intre masina si carosabilul alunecos, aderenta este cruciala! Nu luati anvelope all season iarna, ca va jucati cu viata voastra! De alea avea si tovarasul, si simteam pur si simplu cum patineaza masina! Si ninsoarea era de aia deasa, si marunta, care se tot viscolea pe carosabil, ca fumul flat pe pamantul cimitirelor in filmele de groaza. Stiu ca este macabra comparatia, dar stiti cat este de realista!  Anvelopele all season nu se vor comporta niciodata la fel de bine ca si anvelopele de iarna. .
Preturile anvelopelor de iarna difera in functie de diverse criterii. Oricum, din ce am aflat eu, anvelopele de iarna noi, incep undeva pe la 200 de RON/buc, iar cele second hand incep de la aproximativ 80 de RON. Mai bine sa nu le luati second...nu stiu de ce am senzatia ca sunt mai bune noi...Plus ca probabil se pot folosi mai multi ani, nu?
Asa ca aveti grija cum faceti la iarna, pe ce vreme plecati de acasa! Dacă vreţi să vă convingeţi, ascultaţi prognozele meteo. Meteorologii prognozează o combinaţie de zăpadă, gheaţă, ploaie şi vreme uscată. In cazul meu, nu prognozasera nimic! Asa cum au progozat vara asta ploi peste ploi, si a plouat abia luna urmatoare! Uffff!



marți, 4 septembrie 2012

Limbi străine...

            De câteva zile mă trezesc tot mai devreme dimineaţa. Taaaare aiurea este, pentru că somnul din belşug este ceva firesc pentru mine în mod normal. Nu mai ştiu nici eu ce e cu mine. Faptul că sunt, cum spun şi în prezentare, prinsă între timiditate şi îndrăzneală, îmi dă mult de furcă. Drumul spre fata mai bună care visez să fiu nu trebuie să fie neapărat şi cel mai uşor, nu?
           Adică, mă gândeam ieri, timiditatea mi-a adus şi lucruri bune. Mi-a adus prietene. Pentru ca o persoană să-mi fie prieten(ă) trebuie să treacă testul timpului. Liviana mi-a devenit şi-mi este prietenă tocmai datorită firii megaliniştite de care dau dovadă adesea. 
          Ieri am ieşit cu Cristina. Parcă nu am fost nicicând atât de apropiate. Ne-am plimbat, ne-am zgâit la "Bucale" de pe acoperişul Arcului de Triumf. Am dat ture de Herăstrău, ronţăind cu foc porumb copt, şi chinuind acelaşi măr caramelizat, şi aceeaşi vată, care s-a topit şi mi-a lăsat amintiri pufos-lipicioase pe haine. Nici nu mai spun câte poze am făcut. O să vă arăt vreo două când le-oi scoate. Cred că şi pe ea tot cu timiditatea am atras-o.
       Îmi place timiditatea mea, şi mă încurcă în acelaşi timp. Îmi face inima să vorbească o limbă pe care nu o înţeleg în totalitate. Profa de spaniolă spune că pentru a traduce o limbă moartă sau foarte rară, ai nevoie de un text tradus înainte. De cineva care o pricepea, sau de un vorbitor nativ. Dar unde să găsesc pe cineva care vorbeşte limba inimii mele? Am uneori senzaţia că unii dintre oamenii pe care îi cunosc o vorbesc chiar. Îi văd, înţeleg ce îmi spun, şi mă înţeleg mai bine chiar şi pe mine însumi. Nu durează la nesfârşit însă. Trece. 
        Este interesantă senzaţia pe care o lasă. Uneori mă simt bine, împăcată cu mine însumi. Alteori mă lasă confuză. Ca şi cum am înţeles ce zice, dar nu-mi vine să cred că vorbea cu mine. De înţeles parcă ne-am înţelege.... Şi încerc să interpretez altfel. Caut alte laturi a ceea ce am aflat, unele care să-mi pară mai potrivite mie. Variante ale traducerii cu care să fiu de acord.
      Dar oare eu şi inima mea gândim la fel?
      Voi şi inimile voastre vorbiţi aceeaşi limbă?

robbie williams FEEL

luni, 3 septembrie 2012

Anul 3!

Am văzut că am provocat ceva îngrijorări cu ”Iar de 7 ani”. Mă tot întreabă lumea ce mai fac, dacă mă simt mai bine....își închipuie că am cine știe ce problemă care nu se vede cu ochiul liber....
Cred că am de dat niște explicații.
M-am simțit fooooarte rău vreo două zile, și când am început să-mi revin a trebuit să vin la facultă. Așa că m-am îmbarcat în mașina unor noi amici, am mers la Târgu Jiu, și de acolo am venit la Buc (nu am tren direct din Motru). Am venit singurică anul ăsta, târând după mine un trolley și un rucsac de munte mai mare ca mine. Noroc că nenea paznicul a fost de treabă, și m-a lăsat să urc să-mi las bagajele.
Și fugi și plătește taxe de cămin, instalează-te, cheltuie!
Acum e ziua mea și sunt oarecum lefteră! Viața de student revine în forță, nu?
Cât mi se încălzește mâncarea, stau și sper să nu rămână orarul așa aiurea...
Cam așa gândeam în urmă cu aproape doi ani. Acum sunt în septembrie,  și aștept să înceapă măcar înscrierile la master. Vara asta a fost una lungă și plictisitoare, dar parcă nu al vrea să se termine! Ador soarele și căldura și bronzul pe care îl capăt dacă stau afară câteva ore. Nici măcar nu este nevoie să merg la mare. :P
Abia acum îmi dau seama cât de repede poate să treacă timpul! Parcă mai alaltăieri eram crispată la admitere, în curtea de la geodezie, iar universitatea părea imensă și întortocheată. Ca să nu mai spun ce mari și multe păreau căminele! Iar apoi drumurile în Pache, plimbările la muzee...vacanțele în care plecam acasă cu atât de multe genți cu caserole că abia aveam unde le urca în tren...și mă întorceam cu pachetele imense ale mamei...
Mi-e dor de zilele alea...

joi, 30 august 2012

Cald...prea cald


Este foarte cald afara, desi este aproape toamna. Dar ma bucur ca nu mai avem parte chiar de caldura din luna iunie, cand ieseam din casa si curgeau apele pe mine. Daca ar ramane cum este acum afara, ar fi numai bine! Nu de alta, dar deja ma gandesc cu groaza la venirea iernii. Urasc iarna cu toata fiinta mea! De aia nici nu am cine stie ce haine de iarna. Nu imi face cine stie ce mare placere sa le cumpar! Prefer sa cumpar tricouri si rochite in loc de pulovere si geci! Prefer hainele vaporoase, celor groase nevoie mare, care ma sufoca orice ar fi! Stiu ca este si asta o stiinta, cu alesul hainelor de iarna, ca trebuie sa aiba nu stiu ce material sa respire pielea! Mi-e indiferent! Ma sugruma oricum!
Si uraaaaaaaaaasc "clima" din Bucuresti! E nasol rau de tot cand dai de frig! Nici cainele nu iti vine sa il scoti din casa! Peste tot polei! Si unde nu e polei, e flescaiala! Si unde nu este flescaiala, este coada la semafor, sau ditai muntele de nameti! Si dupa ce ca se fac minus 30 de grade, si te infofolesti pana in dinti, si mergi pe strada mai ciudat decat Cocolino, cu vantu distrugandu-ti fata, suporti toate astea! Mori de frig si suferinta! Daca ar fi orasul curatat, as mai zice!
Doamne ajuta ca in casa avem incalzire! Calorifer contorizat si toate alea. In februarie cand ne-am mutat, si in martie, a fost super ok! Nu am dat drumul cine stie ce la caldura. Stateam in pijamale fara sa tremuram, caldura fiind data la nivelul 2, maxim 3, din 5 posibile. 
Bineinteles, contribuie mult termopanele, si faptul ca blocul este reabilitat termic! Bine ca a dat proprietarul de aici peste noi, ca dincolo era iad! Te congelai daca o lasai mai moale cu caldura!
Noua noastra chirie...de fapt nu chiar noua, ca suntem aici din februarie, martie, asa. Dar ma bucur ca mi-a fost dat sa cunosc si oameni atat de intelegatori! Straini atat de maleabili! Inca o dovada ca cineva, acolo sus, pune cate o pila la Barosan!

miercuri, 15 august 2012

Cauciucuri


In ultima vreme, tot plimbandu-ma pe net, am gasit tot felul de reclame la cauciucuri! Si nu intelegeam care e faza, de ce atatea numere, atatea dimensiuni, atata bataie de cap! Asa ca am cautat raspunsurile, tot pe internet.
Se pare ca anvelopele sunt printre cele mai importante componente ale unei masini, ele determinand limitele performantelor automobilului la drum în functie de alegerile pe care le faci. Chiar si cele  mai de fite masini te  pot dezamagi dacă nu sunt echipate cu un set bun de roti.
Eu am prietene cu care ma mai plimb cu masinuta, dar ele se duc pur si simplu pe la vreo reprentanta, si lasa lumea de acolo sa se ocupe. In schimb, se pare ca multi le cumpara de pe internet acum. Pentru asta, trebuie tinut cont de cateva detalii tehnice.
Cauciucurile nu se diferentiaza intre ele numai prin marca ci si prin dimensiune. Din acest motiv rotile automobilului trebuie sa se potriveasca modelului vehicolului si cu stilului tau de condus. Daca, de exemplu, ai SUV si iti cumperi un set de cauciucuri mici în diametru, exista toate sansele ca la trecerea peste denivelari sa strambi janta, sa  dai cu pragurile de asfalt  sau chiar sa-ti  pierzi esapamentul. Nu vrei asta! 
Pentru a sti care este marimea potrivita pentru masina ta, tot ce trebuie sa faci este sa te uiti în manualul acesteia. Acolo vei intalni toate detaliile necesare pentru a avea grija de maşina intr-un mod corespunzator. Cel putin asa umbla vorba! Eu ma intreb ce te faci daca esti in mezu drumului, si cine stie ce s-a intamplat de tre sa schimbi cauciucuri! A, nu se intampla? Ok...
Faptul ca un cauciuc trebuie schimbat regulat, fara sa mai asteptam sa iasa sarmele din el nu cred ca este o noutate. Nu ne plimbam cu hainele pe noi pana se fac fasii, nu? Faptul ca masina rulează rapid si eficient este determinat de calitatea  materialului din care este confectionat pneul.
De regul anvelopele de performanta se uzează mult mai rapid decat cele normale, ele fiind totodata si mult mai scumpe, dat fiind faptul ca ele asigura o tracţiune superioara, o manevrabilitate precisa  si siguranta la viteze mari.
Exista un numar mare de tipuri de cauciucuri. Poti avea cauciucuri iarna si cauciucuri vara sau all-season. Unii pot conduce mai mult in zone cu drumuri forestiere, altii folosesc masina pentru a a transporta cantitati diferite de marfa . Deci alegerea anvelopelor potrivite pentru masina ta trebuie facuta cu grija.
Eu una nu am masina pe moment, dar e mereu bine de stiut! Plus ca mor de drag cand meg cu cate cineva pe masina si ii povestesc chestii tehnice de care nu are habar! :D Stiuuu! Sunt reeeaaaa!

sâmbătă, 11 august 2012

Batai de cap


Nu mi-am dat seama cat este de dificil cu adevarat sa alegi piesele auto pana nu am avut un mic accident, cu prietena mea din Motru. Un nene de o inteligenta iesita din comun s-a infipt, cu ditai KIA, fix in portiera din spate, dreapta masinii. Adica daca nu dadea fosta mea colega atat de incet cu spatele, in cateva secunde ar fi dat istetul fix in mine! A facut pragul si portiera micutului Wolksvagen lingura!
Ce s-a intamplat dupa, nu mai zic, cearta, ca fata e femeie la volan si nu se uita pe unde merge, ca draci, ca laci! Ne-a luat ceva sa ii explicam lu nenea, ca venea de pe o strada cu sens unic, si cam era pe contrasens. Deci nu avea ce sa caute acolo, in primul rand! Si apoi, ca veneam cu spatele, cu viteza unui melc paralitic, si, tehnic, vorbind, ar fi trebuit sa ne vada! Dar nuuu! El vorbea la telefon! Veneam de dupa gardul scolii lumeee! Cum de nu ai vazut??? Era masina alba si s-a confundat cu blocul din spate, sau care e faza? 
In drum spre unitatea aia care se ocupa de accidente rutiere usoare, ca nu mai stiu exact cum ii zice, panica, panica, panica! Un amic din Motru ne-a insotit, ca e sofer de mult si bine, si stia sa o calmeze pe fata. I-a explicat ce si cum, si deja se gandeau de pe unde or sa ia piese auto, ce trebuie schimbat exact, unde vor mota piesele cumparate...smecherii multe! Fereasca sfantul sa faci accident in ziua de azi si sa nu ai o asigurare zdravana! Nu mi-am dat seama niciodata pe cate drumuri te pune o portiera strambata in trafic! Cate drumuri trebuie facute la tot felul de reprezentante!
Si apoi, mai e si vechea dilema, daca sa alegi piese originale sau nu, de la ce reprezentanta, stai si da telefoane...Din fericire, nenea avea o asigurare zdravana, iar fata a trebuit doar sa mearga la un service cu care colaborau cei de acolo, fara prea multa hartogareala, fara plimbari aiurea de colo-colo! A avut noroc totusi...nu e o experienta pe care sa vreau sa o repet...

luni, 30 iulie 2012

Turistii...

În ultima vreme, Bulgaria pare să fie o destinatie tot mai apetisanta pentru români. Cică e mai convenabil să mergi la mare acolo, mai distractiv. Stiu oameni care merg numai in Bulgaria de vreo...3 ani? Cam asa.
Dar daca serviciile sunt atat de proaste, de ce avem turisti straini pe litoralul romanesc? Sunt sadici? Sunt amatori de senzatii tari?
Eu una nu am fost la mare pana acum, si nici nu ma impinge curiozitatea. Dar mi se pare cam ciudata faza cu romanii care fug de ceea ce strainii par sa aprecieze. Adica, romanii, eu nu, ca imi ador tara, fug si de munte! De ce ai fugi fratica de muntii nostri? De orasele noastre turistice? Ce nu au Brasov, Sighisoara ( Doaaamneeee cat o iubesc!) Sibiu, si au stiu eu ce metropole? Aglomeratie? Nu multam!
Recunosc, la altii o fi mai organizat, marea o fi mai curata, orasele mai spectaculoase. Cazarea mai avantajoasa. Dar, daca stii sa cauti, gasesti oferte decente si in Romania. Eu mereu cand merg undeva, ce-i drept mega-rar, stau la pensiuni. Si gasesc familii decente, pasionate de mica lor afacere. Sau oi fi avut noroc? Poate nu oi fi avut cine stie ce pretentii? Adica, mie mi-au ajuns paturile cu asternuturi curate, baile mici si in stare foarte buna, televizorul si bucataria comuna. Nu ma omor dupa restaurante nici macar in vacante. Cu exceptia cazului in care este vreun preparat, traditional sau nu, care zice lumea ca ar trebui incercat. Dar in rest, frigiderul si aragazul sunt perfecte, chiar daca le impart!
Acuma, ori am eu extrem de putine pretentii, ori au turistii cam multe, ori nu a stat nimeni dintre ei in camin! Pensiunea e parfum dupa ce imparti camera cu 5 si baia la 10!
Dar de ce sa ne coboram pretentiile, noi, oameni cu nas fin, cand putem merge gramada in Bulgaria? E mult mai comod! Hai sa alegem calea usoara!

Eu si SEO

Blogaresc cam de trei ani. Si, spre rusinea mea, pana in urma cu vreo 6 luni, eram planta la partea tehnica! Personalizam pe aci ca nebuna, fara sa observ mare scofala in web design. Imi prindeam urechile in chestii sofisticate, in teme foarte incarcate, fara sa tin cont de faptul ca sarmanul meu blog este foarte greu de citit! Mai mult, se incarca fenomenal de greu!
M-am invatat minte de cand cu blogul nou. Pe acela il vreau cat mai aerisit, fara carnat de blogroll. Lista de linkuri o am acum pe pagina separata. Foarte putine bloguri in bara laterala, sa fie treaba cat mai lejera si usor de gasit.
Casuta de search la indemana, motto mai la vedere, fonturi simple. Tema aleasa direct, ca in wp nu prea ai libertate de miscare.
Si am invatat si ceva smecherii seo. Putine nevoie mare, dar smecherii.
De exemplu, Goagal nu e prieten cu diacriticele. Dar lasa ca noi suntem copii incapatanati, si nu ne dam batuti usor. Asa ca va alegeti un cuvant cheie, pe cat posibil fara diacritice, si aveti grija ca titlul si postarea sa inceapa cu el. Merge si o sintagma, dar mai greut.
Daca va apucati sa bagati vreo stire, mentionati frumos sursa. Google nu iubeste plagiatorii.
Dati nume si imaginilor. Lumea cauta si imagini pe Google! Si nu cauta numele kjfhhfu 6376746 kjhfrh. Daca intelegeti unde bat.
Incercati, pe cat posibil sa aveti blog de ala platit. Eu sper sa ma mut, iar, cat de curand. Wordpress este o platforma fermecatoare, Blogspot la fel, dar daca ai de-a face, ca mine, cu un blog colectiv, pe domeniu, iti dai seama ce putina libertate ai pe subdomeniu! Foarte, foarte restrictiv este!
Pe un blog de om mare, cu domeniu, host si tot tacamul, Gooaaaglal te vede mult mai usor. Plus ca ai voie sa bagi tot felul de reclame fara sa se ia cineva de tine.
Daca sunteti plantuta ca mine, puteti apela la ajutor specializat. Prieteni priceputi sau firme. Si de la baza aia porniti usurel, pana invatati. Parerea mea!