miercuri, 4 iulie 2012

Greu să fii fată!

Cred că unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie să le faci când ești fată, este să îți alegi ținuta pentru un eveniment! Maaaai ales când ai de gând să porți o rochie. Adică, e de dorit să porți o rochie la bal sau la o nuntă, un botez ceva. Pantalonii cu cămașă arată office rău de tot. Ești feminină și în ăia, nu zic nu. Dar o rochie te arată cum nu se poate mai frumoasă, dacă știi să o alegi.
Eu una sunt mare fană a rochiilor foarte simple. Mai nou, îmi plac cele scurte, deasupra de genunchi. Cele care se preling pe mine, lăsându-mi libertate de mișcare. Dacă mai au și mișcări fluente, naturale, atunci când mă mișc, cu atât mai bine. Dar rochii scurte am numai de vară. Una singură am de seară, și ar cam trebui să îmi mai iau.
Mai am rochia de la banchet, primită de la o prietenă a mamei. Neagră, lungă, decoltată rău, și despicată pe piciorul drept până sus tare. Mă cam împleticeam eu la început, dar m-am obișnuit cu ea. Și mai am una alb cu albastru pastel și flori mari. Caut sandalele perfecte de când lumea!
Dar vreau să îmi mai cumpăr! Una singură. Așa că o să o aleg cu foarte mare grijă! Am câteva prietene care își cumpără rochii de pe net, de pe site-uri specializate, ca http://www.divadress.ro/. Rochiile sunt, zic ele, ceva mai ieftine ca în magazine, și mai de bun gust.
Plus că e mai puțin obositor să mă plimb pe net, decât pe afară, pe căldura asta! În caz de nelămuriri, există secțiune de contact și număr de telefon. Deci am cum să îi chinui cu întrebările!
Este pe acolo o rochiță albă, care îmi place maxim, transparentă așa, cu danteluță...dar ma gândesc că nu ține calumea sânii. Dacă ar fi și roșie, ar fi perfectă! Vă place?

Cică SEO

De când cu noul blog, m-am deșteptat și eu cu ce se poate face din asemenea pasiune. Am învățat tot felul de șmecherii despre cum să îmi organizez mai bine postările. E adevărat, wordpress-ul are ceva mai multe „jucării” când vine vorba de asta. Și mai evidente, mai la mintea cocoșului să le folosești.
Am mai invățat tot felul de jmecherii de Feed nuj cum, deși mi-am cam prins urechile pe acolo, și cine știe dacă l-oi fi făcut și pe ăla bine. Am intrat în multe grupuri pe Facebook, am început să schimb păreri ici colo, am mers la blogmeets. De fapt, următorul este chiar duminică. Dacă ești blogger bucureștean, caută-mă pentru detalii.
Faza e că acum știu ce e aia optimizare. Știu un truc sau două, dar nu mă simt în stare să îmi optimizez blogul calumea. Vreau și eu page rank, cum vrea toată lumea. Dar sunt o persoană mai degrabă comodă. Am ritualul meu de postare pe blog. De fapt ritualuri. Unul aici, unul pe Momentul meu și unul pe Blog Event. Sunt chestii simple, care mi-au intrat in instinct. Nu simt că fac cine știe ce prin ele.
Dar, există, Doamne ajută, oameni care pot face asta pentru tine. Ca cei de pe www.optimizare.biz/. Explică oamenii acolo de toate. La o adică, poți să aplici tot felul de șmecherii explicate pe blog, și dacă vrei treaba făcută cap - coadă, de oameni care se pricep, apelezi la serviciile lor, și fac treaba profi. Ar fi cea mai bună soluție. Mai ales dacă ai mari pretenții de la site-ul tău, sau promovezi ceva important și vrei mai mulți clienți. Sau poate ai cine știe ce campanie umanitară! Optimizarea SEO o poate trimite în primele pagini de la căutările Sfântului Gugăl.
Sau mai poți apela la genul acesta de servicii dacă vrei să te asiguri că nu faci vreo boacănă. Eventual să ai pe cine da vina în caz de vreo nenorocire. :D

duminică, 1 iulie 2012

Schimare? Neahhhh...Nu prea cred....


                   Schimbare....nu exista schimbare!
               Oameniii nu se schimba niciodata.
            Ganditi-va la fluturi! Omida nu se schimba, evolueaza. Oamenii nu se schimba nici ei. Tot ce vrem sa fim, toti ce am vrut vreodata sa fim, tot ce suntem si tot ce nu vom fi niciodata zace in noi. In noi zace puterea de a fi oricine sau orice vrem. In omida din sufletele noastre zace poate cel mai frumos fluture din cati au existat. Credem ca ne schimbam, dar hai sa ne uitam in oglinda: suntem aceiasi.acelasi par, aceeasi piele, aceiasi ochi.
            Diferenta nu este afara, sete inauntru. Am evoluat. Ne simtim oameni ca atunci, dar acum ne simtim in stare. Asta e diferenta. Ne este inca frica. ne era si atunci. Insa acum am gasit curajul. Acum avem aripi. Dar amintirea omizii inca mai este. Fara omida, unde ar fi splendoarea colorata de acum? Increderea, curajul, dorinta?
             Stiti ce? Hai sa ne desfacem aripile!  


joi, 28 iunie 2012

Orăşelul sau "oraşoiul"?


              -Salut!
               -Bună!
               -Ce faci?
                -Bine. Tu?
                -Tot bine!
               Cam asta este discuţia pe care o duci în Motru când cobori la magazinu' din colţ. Dacă ieşi în parc.....trebuie să fii cu ochii cât cepele! Ferească sfântul să o ratezi pe "tanti Maricica" sau "nea' Gogu" că....Şi Doamne fereşte să te cheme Corli în Motru. Adică....io am realizat că sala în care făceam anumite cursuri în liceu are ceas pe perete...de vreo 4 ani abia când mi-a distras atenţia o colegă, disperată de atâta "Cât e ceasu'?"  Asta să vă faceti o idee. Sunt visătore, sunt melancolică (NU EMO!!!). Am în ochi o toamnă Bacoviană, cum spunea profa de română în generală.
              De asta am mulţumit Cerului când am intrat la facultate în Buc. În "capiatală" nu cunosc pe nimeni aproape. Colegii de facultate, câţiva amici, două familii, un Pitic, un Elf, şi o Sylvie. Atât. În rest, pot să plec pe gânduri. Nimeni nu se uită ce faci şi cum, nimeni nu se întreabă de ce. Mai ales când ai moaca mea liniştită, uneori cu ochi "căscaţi" şi priviri plecate dincolo de peisaj.
                Anul trecut, când "am aterizat" acolo, îmi era dor de sentimentul de om atotcunoscător din Motru. Două, trei străzi. 
               -Unde stai?
               -În cutare bloc.
               -Ahaaaaaa!!! În vale e banca şi în deal poşta!
              -Exact!
              -Eşti vecin cu Nae şi cu Gogu...băieţi buni...îi stiu de mic.
              Toţi se stiu de mici! Câteva magazine, vânzatoarele o ştiu pe mami oricine ai fi. Sunt doar vreo 2 autoserviri. Stai să vezi cum este să vii de la Bucureşti, cu obiceiul de a citi etichete de pe tot ce prinzi în mână, şi comparat produse, să vezi ce monştri dai din tine!
              La Bucureşti, poţi găsi un cadou drăguţ oricând. La Motru, trebuie să mergi la Târg(u Jiu) pentru ceva decent. Ca să nu mai spun cât suferi pentru o carte.
                Totuşi, nu ştiu pe care să îl aleg dintre cele două. 
Motruleţul este totuşi liniştit, cu oameni amabili, şi cu vecine care fac scandal dacă ţipi în faţa scării şi stiu tot ce faci de dimineta până seara. Nu are zgomotul veşnic de maşini, fumul şi nepăsarea.De vreo doi ani, avem străzi noi, parcuri îngrijite, o catedrală superbă, şi chiar coşuri de reciclare (care sunt aproape pline mereu- am dus eu hârtie să verific). Bucureştiul are farmecul lui. Plus muzee, librării, teatre şi altele de genul.
             Bucu' îl ştiţi cum arată. Vă las poze cu "sătucu'".
     


            P.S. Are aproximativ 30.ooo de locuitori, si, să vă faceţi idee  de suprafată, ar încăpea lejer in Herestrău. Lacul, nu parcul.
P.S.S. Da' io tot îl iubesc.

vineri, 1 iunie 2012

Ursitoarele

Am vazut prin Bucuresti tot felul de anunturi legate de ursitoare la botez.
Si mi-am amintit de acest frumos obicei. Si mi-am dat seama ca nu stiu ce presupune. :D
Pasionata de povesti cu zane cum ma stiti, am survolat Gugalu sa vad ce rasare!
Am aflat ca ursitoarele sunt 3 surori care decid soarta fiecaruia la nastere. Deciziile lor depind de dispozitia de moment. Adica, daca esti nascut intr-un ceas bun, ti s-a ursit de bine. Daca nu, nu! :D

​In unele zone ale tarii, pentru ca ursitoarele sa fie blande cu soarta copilului, parintii lasa paine si sare langa patut.
Nu era insa o idee buna sa faci ursitoarele sa se razgandeasca. Dupa cum spun basmele. Desi pareau sa schimbe destinul in bine, consecintele schimbarii erau adesea fatale.
Insa, cum timpul a trecut, iar spiritele padurii si ale vietii omenesti ne-au cam uitat, in lumea moderna au aparut fetele ce devin ursitoare, special pentru copilas, la botez. Mi se pare o idee foarte dragalasa sa ai asa ceva la botezul copilului tau. Cred ca iti da o speranta nemaipomenita sa auzi urari de bine, spuse micutului pe tonuri misterioase.
Si cred ca este foarte frumos si pentru invitati. Mie mi-ar da o doza foarte mare de optimism un astfel de botez.
Iti deschide ochii asupra faptului ca pe undeva, oamenii incep din nou sa creada in povesti cu zane.

joi, 31 mai 2012

Întrebare


Acum, locul meu este pe faţa ta. Stau aici, şi te apăr de tot, de toţi şi de toate. Sunt masca perfectă, sunt minciuna care îţi face viaţa mai uşoară. Eşti mereu pe gânduri, dar nu-ţi place să şi arăţi asta. Îţi place să îi înveseleşti pe ceilalţi. Şi te foloseşti de mine să o faci. Viaţa e oricum de rahat, toţi avem oricum necazuri. De ce să amărâm şi zilele altora, nu-i aşa? De ce să le transmitem infecţiile care ne acaparează existenţa, când ei, ceilalţi, poate sunt pe moarte din cauza bolii? De ce să nu le uşurăm amarul, dacă putem? Ridici uşor colţurile gurii, şi celălalt simte nevoia să răspundă! E aşa uşor.....
Dar ştii ce? Încep să mă satur. E greu să fii mereu cel vesel. Să ascunzi ce simţi de dragul altora. Eu nu contez? Nu te gândeşti că am obosit? E obositor să stau mereu aici şi să joc teatru. Ştiu că poate asta simţi, dar....atunci când vei suferi cu adevărat nimeni nu te va crede.
Şi apoi, demonii tăi mă trag în jos...îmi spun că locul meu nu e aici, că ar trebui să plec...
Tu ce crezi că ar trebui să fac? Să plec? Să rămân?
Cu prietenie, veşnic lângă tine,
                                    Zâmbetul

Ce-am avut şi ce...nu am pierdut!

Viata este ca o ploaie. Iar ploaia ta dragule, m-a ars. Si simteam nevoia sa ma descarc, asa ca am venit la bunul meu blog. Caci el ma asculta.
Nu am vrut sa scriu asta pe noul blog pentru ca acolo sunt Lucianna cea vesela. Aici sunt melancolica. Sunt fata melancolica, pe care cititorii au crezut-o uneori emo. :p
Sunt fata care isi aminteste de tine, cel care ar fi trebuit sa ma iubeasca. Cel care spunea ca imi va fi mereu alaturi, si ca nimeni nu se va baga intre noi.
Esti cel care a renuntat la mine fara sa lupte. Cel care avea pretentia ca eu sa lupt pentru iubirea lui, fara a o merita pe a mea. Marioneta dragalasa, numai buna de imbratisat, care se visa copil.
Micul meu Pinocchio, care, atunci cand s-a facut baietel, a uitat sa isi taie sforile.
Omul in bratele caruia m-am ascuns multe nopti, caci aveau o caldura ce altora le lipsea. Sau cel putin credeam eu ca e caldura. Era de fapt flacara unei iluzii splendide.
Este uimitor cum cineva e poate duce atat de sus pe treptele spre rai, doar pentru a te arunca in gol de la o inaltime cat mai mare.
Ai dreptate. In sufletul meu, am stiut ca nu ma iubesti.
Dar stii la ce ai si mai mare dreptate? Nu te iubeam nici eu! Si nici nu e iubesc.
Iubesc sentimentul ca am puterea de a iubi. Iubesc forta pe care o am atunci cand vreau sa imi ofer inima. Dar pe tine nu te iubesc. Si nici nu te-as fi iubit vreodata.

marți, 29 mai 2012

Reincarcare


Cum spuneam, am de gand sa investesc intr-un cartus de imprimanta calumea. Deja am decis de unde o sa cumpar toner imprimanta HP.Si mi se par destul de acceptabile preturile de acolo. Ma gandesc sa continui sa cumpar cartuse. In sensul ca in loc sa il reincarc pe primul.
Imi amintesc cum un coleg de camin, care ma mai ajuta cu imprimatul la faculta tot reincarca imprimanta. Ca era mai ieftin. Si poate este inca. Era chiar si o oferta la plotterul unde reincarca. La nu stiu cate reincarcari primea una gratis.
Dar singurul avantaj cam era pretul. Imprimanta ii tragea cum trebuie doar primele pagini. In sensul ca jumate aproximativ din cat ducea cartusul. Celelalte pagini ieseau neuniforme, cerneala se usca aiurea, se intindea, sau, mai rau, imprimanta lacrima cartus. La volumul imens de palavrageala pe care il ai de scos la imprimanta ca student, nu prea ai cum sa renunti la cantitate in favoarea calitatii.
Asta pe de o parte. Pe de alta, nu poti sa predai un proiect imprimat in halul ala. Functioneaza faza numai daca imprimi ce ai de predat in prima faza, pentru ca apoi sa scoti ciorne sau ce vrei tu sa citesti de pe hartie, nu de pe PC.
Adica, practic dai banii numai pe jumatate de treaba facuta bine. Ca sa nu mai spun cu cata mizerie se lasa!
Si ma intreb: nu mai bine dai ceva banuti in plus, si ai garantata o imprimare sanatoasa, decenta, pe toata linia? Fara sa risti pete de cerneala si pagini care sa arate precum caietul unui prescolar ce abia invata sa scrie, si nu prea ii merge treaba.
Am si citit recent ceva legat de incarcare toner.
Cred ca ar fi mai intelept pe moment sa astept sa cumpar tonerul, sa se termine, iar apoi sa incerc variantele.
Desi cred ca reincarcarea nu o sa imi placa...

duminică, 27 mai 2012

City Break

Mda...ce sa mai si zici. Ploua, oficial, de vreo doua saptamani! Tara se scufunda. Din fericire, oamenii stiu sa mai si scape de asta. Bineinteles, nu in Romania, ca acolo unde o mai soare este scump sa mergi, cazarea nu se ridica la nivelul la care se pretinde ca este...
Asa ca turistul nostru cel de toate zilele a invatat ce e aia city break. Incepe lumea sa mearga prin Austria, Cehia, Franta, Italia...Orase care mai de care mai insorite, la preturi care mai de care mai atragatoare.
Decat sa stai in ploaia lumii din Bucuresti si sa te fatai colo colo sa nu te uzi, visand macar la oprirea ploii daca nu la soare, sacrifici un banut, dar stai un weekend la soare . Oferte se gasesc peste tot. Uite chiar aici un exemplu: http://www.geniustravel.ro/. Se mai duc din frustrarile date de balti si bai de noroi, si te intorci gata sa incepi o noua saptamana!
Nu trebe decat sa iti faci curaj sa o iei din loc!

luni, 21 mai 2012

Cartuse Toner



M-am apucat în ultima vreme să descarc tot soiul de e-books. Una despre cum sa scrii, vreo 7 narnii, 2-3 formulare si tot asa.
Acum, problema mea de om cu 3 dioptrii, era urmatoarea: unde sa le scot la imprimanta? La mine acilea, imprimanta si  xerox si alde d-astea la mama naibii!
Si uite asa, vreo doua, trei zile, mi-am frant manusitele, gandindu-ma cum sa fac sa ies mai ieftin. Si mi-am amintit ca vecinul meu tocmai si-a luat imprimanta nouaaaa. Asa ca m-am dus frumusel la om si i-am propus sa punem banii amandoi la toner si alte alea, ce mai trebe la el acolo, sa imi scoata la imprimanta ce si cand am nevoie.
Nu de alta, dar am citit pe net ca TonerEurope s-a deschis, si, in comparatie cu ce stiu eu in materie de magazine traditionale, pare destul de ieftin tonerul lor. Va vine sa credeti ca eu abia asa am aflat ca exista tonere compatibile (?!?!?!) cu marci de imprimante? Adica se gaseste, carevasazica,Toner Canon, Toner HP si tot asa. Nu stau acuma sa le insir pe toate.
Ce imi place la ei, daca este adevarat ce scrie pe site, absolut toate produsele sunt testate. Ca atunci cand iei un pix de la magazin. Inainte sa ti-l dea tanti, mazgale pe o foaie, sa vada daca e cazul sa iti dea altul. Fair enough! Adica, daca dau banii pe chestia aia, trebuie sa imi garantezi ca merge, nu?
Si, drums please...partea care imi convine. Sunt  varianta in cartuse a detergentului cu care speli de rupi. Cu cartusele astea poti printa de vreo 3 ori mai multe pagini decat cu un cartus obisnuit.
Si, fiind din Bucuresti, nu suport taxe postale. Ma duc si imi iau frumos produsul de la reprezentanta. Vad frumos pe net daca au ce imi vrea cocoasa, dupa care ma duc frumos la showroom. Nu ma plimb de colo colo, riscand sa dau de vreun magazin unde nu au ce imi trebe mie. Caz in care ar trebui sa il sun pe vecin, sa il intreb daca nu mere si de aia in loc de ailalta...
Apropo de sunat, va las, ca am un cartus de ales!