De câteva zile mă trezesc tot mai devreme dimineaţa. Taaaare aiurea este, pentru că somnul din belşug este ceva firesc pentru mine în mod normal. Nu mai ştiu nici eu ce e cu mine. Faptul că sunt, cum spun şi în prezentare, prinsă între timiditate şi îndrăzneală, îmi dă mult de furcă. Drumul spre fata mai bună care visez să fiu nu trebuie să fie neapărat şi cel mai uşor, nu?
Adică, mă gândeam ieri, timiditatea mi-a adus şi lucruri bune. Mi-a adus prietene. Pentru ca o persoană să-mi fie prieten(ă) trebuie să treacă testul timpului. Liviana mi-a devenit şi-mi este prietenă tocmai datorită firii megaliniştite de care dau dovadă adesea.
Ieri am ieşit cu Cristina. Parcă nu am fost nicicând atât de apropiate. Ne-am plimbat, ne-am zgâit la "Bucale" de pe acoperişul Arcului de Triumf. Am dat ture de Herăstrău, ronţăind cu foc porumb copt, şi chinuind acelaşi măr caramelizat, şi aceeaşi vată, care s-a topit şi mi-a lăsat amintiri pufos-lipicioase pe haine. Nici nu mai spun câte poze am făcut. O să vă arăt vreo două când le-oi scoate. Cred că şi pe ea tot cu timiditatea am atras-o.
Îmi place timiditatea mea, şi mă încurcă în acelaşi timp. Îmi face inima să vorbească o limbă pe care nu o înţeleg în totalitate. Profa de spaniolă spune că pentru a traduce o limbă moartă sau foarte rară, ai nevoie de un text tradus înainte. De cineva care o pricepea, sau de un vorbitor nativ. Dar unde să găsesc pe cineva care vorbeşte limba inimii mele? Am uneori senzaţia că unii dintre oamenii pe care îi cunosc o vorbesc chiar. Îi văd, înţeleg ce îmi spun, şi mă înţeleg mai bine chiar şi pe mine însumi. Nu durează la nesfârşit însă. Trece.
Este interesantă senzaţia pe care o lasă. Uneori mă simt bine, împăcată cu mine însumi. Alteori mă lasă confuză. Ca şi cum am înţeles ce zice, dar nu-mi vine să cred că vorbea cu mine. De înţeles parcă ne-am înţelege.... Şi încerc să interpretez altfel. Caut alte laturi a ceea ce am aflat, unele care să-mi pară mai potrivite mie. Variante ale traducerii cu care să fiu de acord.
Dar oare eu şi inima mea gândim la fel?
Voi şi inimile voastre vorbiţi aceeaşi limbă?
robbie williams FEEL
marți, 4 septembrie 2012
luni, 3 septembrie 2012
Anul 3!
Am văzut că am provocat ceva îngrijorări cu ”Iar de 7 ani”. Mă tot întreabă lumea ce mai fac, dacă mă simt mai bine....își închipuie că am cine știe ce problemă care nu se vede cu ochiul liber....Cred că am de dat niște explicații.M-am simțit fooooarte rău vreo două zile, și când am început să-mi revin a trebuit să vin la facultă. Așa că m-am îmbarcat în mașina unor noi amici, am mers la Târgu Jiu, și de acolo am venit la Buc (nu am tren direct din Motru). Am venit singurică anul ăsta, târând după mine un trolley și un rucsac de munte mai mare ca mine. Noroc că nenea paznicul a fost de treabă, și m-a lăsat să urc să-mi las bagajele.Și fugi și plătește taxe de cămin, instalează-te, cheltuie!Acum e ziua mea și sunt oarecum lefteră! Viața de student revine în forță, nu?Cât mi se încălzește mâncarea, stau și sper să nu rămână orarul așa aiurea...Cam așa gândeam în urmă cu aproape doi ani. Acum sunt în septembrie, și aștept să înceapă măcar înscrierile la master. Vara asta a fost una lungă și plictisitoare, dar parcă nu al vrea să se termine! Ador soarele și căldura și bronzul pe care îl capăt dacă stau afară câteva ore. Nici măcar nu este nevoie să merg la mare. :PAbia acum îmi dau seama cât de repede poate să treacă timpul! Parcă mai alaltăieri eram crispată la admitere, în curtea de la geodezie, iar universitatea părea imensă și întortocheată. Ca să nu mai spun ce mari și multe păreau căminele! Iar apoi drumurile în Pache, plimbările la muzee...vacanțele în care plecam acasă cu atât de multe genți cu caserole că abia aveam unde le urca în tren...și mă întorceam cu pachetele imense ale mamei...Mi-e dor de zilele alea...
joi, 30 august 2012
Cald...prea cald
Este foarte cald afara, desi este aproape toamna. Dar ma bucur ca nu mai avem parte chiar de caldura din luna iunie, cand ieseam din casa si curgeau apele pe mine. Daca ar ramane cum este acum afara, ar fi numai bine! Nu de alta, dar deja ma gandesc cu groaza la venirea iernii. Urasc iarna cu toata fiinta mea! De aia nici nu am cine stie ce haine de iarna. Nu imi face cine stie ce mare placere sa le cumpar! Prefer sa cumpar tricouri si rochite in loc de pulovere si geci! Prefer hainele vaporoase, celor groase nevoie mare, care ma sufoca orice ar fi! Stiu ca este si asta o stiinta, cu alesul hainelor de iarna, ca trebuie sa aiba nu stiu ce material sa respire pielea! Mi-e indiferent! Ma sugruma oricum!
Si uraaaaaaaaaasc "clima" din Bucuresti! E nasol rau de tot cand dai de frig! Nici cainele nu iti vine sa il scoti din casa! Peste tot polei! Si unde nu e polei, e flescaiala! Si unde nu este flescaiala, este coada la semafor, sau ditai muntele de nameti! Si dupa ce ca se fac minus 30 de grade, si te infofolesti pana in dinti, si mergi pe strada mai ciudat decat Cocolino, cu vantu distrugandu-ti fata, suporti toate astea! Mori de frig si suferinta! Daca ar fi orasul curatat, as mai zice!
Doamne ajuta ca in casa avem incalzire! Calorifer contorizat si toate alea. In februarie cand ne-am mutat, si in martie, a fost super ok! Nu am dat drumul cine stie ce la caldura. Stateam in pijamale fara sa tremuram, caldura fiind data la nivelul 2, maxim 3, din 5 posibile.
Bineinteles, contribuie mult termopanele, si faptul ca blocul este reabilitat termic! Bine ca a dat proprietarul de aici peste noi, ca dincolo era iad! Te congelai daca o lasai mai moale cu caldura!
Noua noastra chirie...de fapt nu chiar noua, ca suntem aici din februarie, martie, asa. Dar ma bucur ca mi-a fost dat sa cunosc si oameni atat de intelegatori! Straini atat de maleabili! Inca o dovada ca cineva, acolo sus, pune cate o pila la Barosan!
miercuri, 15 august 2012
Cauciucuri
In ultima vreme, tot plimbandu-ma pe net, am gasit tot felul de reclame la cauciucuri! Si nu intelegeam care e faza, de ce atatea numere, atatea dimensiuni, atata bataie de cap! Asa ca am cautat raspunsurile, tot pe internet.
Se pare ca anvelopele sunt printre cele mai importante componente ale unei masini, ele determinand limitele performantelor automobilului la drum în functie de alegerile pe care le faci. Chiar si cele mai de fite masini te pot dezamagi dacă nu sunt echipate cu un set bun de roti.
Eu am prietene cu care ma mai plimb cu masinuta, dar ele se duc pur si simplu pe la vreo reprentanta, si lasa lumea de acolo sa se ocupe. In schimb, se pare ca multi le cumpara de pe internet acum. Pentru asta, trebuie tinut cont de cateva detalii tehnice.
Cauciucurile nu se diferentiaza intre ele numai prin marca ci si prin dimensiune. Din acest motiv rotile automobilului trebuie sa se potriveasca modelului vehicolului si cu stilului tau de condus. Daca, de exemplu, ai SUV si iti cumperi un set de cauciucuri mici în diametru, exista toate sansele ca la trecerea peste denivelari sa strambi janta, sa dai cu pragurile de asfalt sau chiar sa-ti pierzi esapamentul. Nu vrei asta!
Pentru a sti care este marimea potrivita pentru masina ta, tot ce trebuie sa faci este sa te uiti în manualul acesteia. Acolo vei intalni toate detaliile necesare pentru a avea grija de maşina intr-un mod corespunzator. Cel putin asa umbla vorba! Eu ma intreb ce te faci daca esti in mezu drumului, si cine stie ce s-a intamplat de tre sa schimbi cauciucuri! A, nu se intampla? Ok...
Faptul ca un cauciuc trebuie schimbat regulat, fara sa mai asteptam sa iasa sarmele din el nu cred ca este o noutate. Nu ne plimbam cu hainele pe noi pana se fac fasii, nu? Faptul ca masina rulează rapid si eficient este determinat de calitatea materialului din care este confectionat pneul.
De regul anvelopele de performanta se uzează mult mai rapid decat cele normale, ele fiind totodata si mult mai scumpe, dat fiind faptul ca ele asigura o tracţiune superioara, o manevrabilitate precisa si siguranta la viteze mari.
Exista un numar mare de tipuri de cauciucuri. Poti avea cauciucuri iarna si cauciucuri vara sau all-season. Unii pot conduce mai mult in zone cu drumuri forestiere, altii folosesc masina pentru a a transporta cantitati diferite de marfa . Deci alegerea anvelopelor potrivite pentru masina ta trebuie facuta cu grija.
Eu una nu am masina pe moment, dar e mereu bine de stiut! Plus ca mor de drag cand meg cu cate cineva pe masina si ii povestesc chestii tehnice de care nu are habar! :D Stiuuu! Sunt reeeaaaa!
sâmbătă, 11 august 2012
Batai de cap
Nu mi-am dat seama cat este de dificil cu adevarat sa alegi piesele auto pana nu am avut un mic accident, cu prietena mea din Motru. Un nene de o inteligenta iesita din comun s-a infipt, cu ditai KIA, fix in portiera din spate, dreapta masinii. Adica daca nu dadea fosta mea colega atat de incet cu spatele, in cateva secunde ar fi dat istetul fix in mine! A facut pragul si portiera micutului Wolksvagen lingura!
Ce s-a intamplat dupa, nu mai zic, cearta, ca fata e femeie la volan si nu se uita pe unde merge, ca draci, ca laci! Ne-a luat ceva sa ii explicam lu nenea, ca venea de pe o strada cu sens unic, si cam era pe contrasens. Deci nu avea ce sa caute acolo, in primul rand! Si apoi, ca veneam cu spatele, cu viteza unui melc paralitic, si, tehnic, vorbind, ar fi trebuit sa ne vada! Dar nuuu! El vorbea la telefon! Veneam de dupa gardul scolii lumeee! Cum de nu ai vazut??? Era masina alba si s-a confundat cu blocul din spate, sau care e faza?
In drum spre unitatea aia care se ocupa de accidente rutiere usoare, ca nu mai stiu exact cum ii zice, panica, panica, panica! Un amic din Motru ne-a insotit, ca e sofer de mult si bine, si stia sa o calmeze pe fata. I-a explicat ce si cum, si deja se gandeau de pe unde or sa ia piese auto, ce trebuie schimbat exact, unde vor mota piesele cumparate...smecherii multe! Fereasca sfantul sa faci accident in ziua de azi si sa nu ai o asigurare zdravana! Nu mi-am dat seama niciodata pe cate drumuri te pune o portiera strambata in trafic! Cate drumuri trebuie facute la tot felul de reprezentante!
Si apoi, mai e si vechea dilema, daca sa alegi piese originale sau nu, de la ce reprezentanta, stai si da telefoane...Din fericire, nenea avea o asigurare zdravana, iar fata a trebuit doar sa mearga la un service cu care colaborau cei de acolo, fara prea multa hartogareala, fara plimbari aiurea de colo-colo! A avut noroc totusi...nu e o experienta pe care sa vreau sa o repet...
luni, 30 iulie 2012
Turistii...
În ultima vreme, Bulgaria pare să fie o destinatie tot mai apetisanta
pentru români. Cică e mai convenabil să mergi la mare acolo, mai
distractiv. Stiu oameni care merg numai in Bulgaria de vreo...3 ani? Cam
asa.
Dar daca serviciile sunt atat de proaste, de ce avem turisti straini pe litoralul romanesc? Sunt sadici? Sunt amatori de senzatii tari?
Eu una nu am fost la mare pana acum, si nici nu ma impinge curiozitatea. Dar mi se pare cam ciudata faza cu romanii care fug de ceea ce strainii par sa aprecieze. Adica, romanii, eu nu, ca imi ador tara, fug si de munte! De ce ai fugi fratica de muntii nostri? De orasele noastre turistice? Ce nu au Brasov, Sighisoara ( Doaaamneeee cat o iubesc!) Sibiu, si au stiu eu ce metropole? Aglomeratie? Nu multam!
Recunosc, la altii o fi mai organizat, marea o fi mai curata, orasele mai spectaculoase. Cazarea mai avantajoasa. Dar, daca stii sa cauti, gasesti oferte decente si in Romania. Eu mereu cand merg undeva, ce-i drept mega-rar, stau la pensiuni. Si gasesc familii decente, pasionate de mica lor afacere. Sau oi fi avut noroc? Poate nu oi fi avut cine stie ce pretentii? Adica, mie mi-au ajuns paturile cu asternuturi curate, baile mici si in stare foarte buna, televizorul si bucataria comuna. Nu ma omor dupa restaurante nici macar in vacante. Cu exceptia cazului in care este vreun preparat, traditional sau nu, care zice lumea ca ar trebui incercat. Dar in rest, frigiderul si aragazul sunt perfecte, chiar daca le impart!
Acuma, ori am eu extrem de putine pretentii, ori au turistii cam multe, ori nu a stat nimeni dintre ei in camin! Pensiunea e parfum dupa ce imparti camera cu 5 si baia la 10!
Dar de ce sa ne coboram pretentiile, noi, oameni cu nas fin, cand putem merge gramada in Bulgaria? E mult mai comod! Hai sa alegem calea usoara!
Dar daca serviciile sunt atat de proaste, de ce avem turisti straini pe litoralul romanesc? Sunt sadici? Sunt amatori de senzatii tari?
Eu una nu am fost la mare pana acum, si nici nu ma impinge curiozitatea. Dar mi se pare cam ciudata faza cu romanii care fug de ceea ce strainii par sa aprecieze. Adica, romanii, eu nu, ca imi ador tara, fug si de munte! De ce ai fugi fratica de muntii nostri? De orasele noastre turistice? Ce nu au Brasov, Sighisoara ( Doaaamneeee cat o iubesc!) Sibiu, si au stiu eu ce metropole? Aglomeratie? Nu multam!
Recunosc, la altii o fi mai organizat, marea o fi mai curata, orasele mai spectaculoase. Cazarea mai avantajoasa. Dar, daca stii sa cauti, gasesti oferte decente si in Romania. Eu mereu cand merg undeva, ce-i drept mega-rar, stau la pensiuni. Si gasesc familii decente, pasionate de mica lor afacere. Sau oi fi avut noroc? Poate nu oi fi avut cine stie ce pretentii? Adica, mie mi-au ajuns paturile cu asternuturi curate, baile mici si in stare foarte buna, televizorul si bucataria comuna. Nu ma omor dupa restaurante nici macar in vacante. Cu exceptia cazului in care este vreun preparat, traditional sau nu, care zice lumea ca ar trebui incercat. Dar in rest, frigiderul si aragazul sunt perfecte, chiar daca le impart!
Acuma, ori am eu extrem de putine pretentii, ori au turistii cam multe, ori nu a stat nimeni dintre ei in camin! Pensiunea e parfum dupa ce imparti camera cu 5 si baia la 10!
Dar de ce sa ne coboram pretentiile, noi, oameni cu nas fin, cand putem merge gramada in Bulgaria? E mult mai comod! Hai sa alegem calea usoara!
Eu si SEO
Blogaresc cam de trei ani. Si, spre rusinea mea, pana in urma cu vreo
6 luni, eram planta la partea tehnica! Personalizam pe aci ca nebuna,
fara sa observ mare scofala in web design. Imi prindeam urechile in
chestii sofisticate, in teme foarte incarcate, fara sa tin cont de
faptul ca sarmanul meu blog este foarte greu de citit! Mai mult, se
incarca fenomenal de greu!
M-am invatat minte de cand cu blogul nou. Pe acela il vreau cat mai aerisit, fara carnat de blogroll. Lista de linkuri o am acum pe pagina separata. Foarte putine bloguri in bara laterala, sa fie treaba cat mai lejera si usor de gasit.
Casuta de search la indemana, motto mai la vedere, fonturi simple. Tema aleasa direct, ca in wp nu prea ai libertate de miscare.
Si am invatat si ceva smecherii seo. Putine nevoie mare, dar smecherii.
De exemplu, Goagal nu e prieten cu diacriticele. Dar lasa ca noi suntem copii incapatanati, si nu ne dam batuti usor. Asa ca va alegeti un cuvant cheie, pe cat posibil fara diacritice, si aveti grija ca titlul si postarea sa inceapa cu el. Merge si o sintagma, dar mai greut.
Daca va apucati sa bagati vreo stire, mentionati frumos sursa. Google nu iubeste plagiatorii.
Dati nume si imaginilor. Lumea cauta si imagini pe Google! Si nu cauta numele kjfhhfu 6376746 kjhfrh. Daca intelegeti unde bat.
Incercati, pe cat posibil sa aveti blog de ala platit. Eu sper sa ma mut, iar, cat de curand. Wordpress este o platforma fermecatoare, Blogspot la fel, dar daca ai de-a face, ca mine, cu un blog colectiv, pe domeniu, iti dai seama ce putina libertate ai pe subdomeniu! Foarte, foarte restrictiv este!
Pe un blog de om mare, cu domeniu, host si tot tacamul, Gooaaaglal te vede mult mai usor. Plus ca ai voie sa bagi tot felul de reclame fara sa se ia cineva de tine.
Daca sunteti plantuta ca mine, puteti apela la ajutor specializat. Prieteni priceputi sau firme. Si de la baza aia porniti usurel, pana invatati. Parerea mea!
M-am invatat minte de cand cu blogul nou. Pe acela il vreau cat mai aerisit, fara carnat de blogroll. Lista de linkuri o am acum pe pagina separata. Foarte putine bloguri in bara laterala, sa fie treaba cat mai lejera si usor de gasit.
Casuta de search la indemana, motto mai la vedere, fonturi simple. Tema aleasa direct, ca in wp nu prea ai libertate de miscare.
Si am invatat si ceva smecherii seo. Putine nevoie mare, dar smecherii.
De exemplu, Goagal nu e prieten cu diacriticele. Dar lasa ca noi suntem copii incapatanati, si nu ne dam batuti usor. Asa ca va alegeti un cuvant cheie, pe cat posibil fara diacritice, si aveti grija ca titlul si postarea sa inceapa cu el. Merge si o sintagma, dar mai greut.
Daca va apucati sa bagati vreo stire, mentionati frumos sursa. Google nu iubeste plagiatorii.
Dati nume si imaginilor. Lumea cauta si imagini pe Google! Si nu cauta numele kjfhhfu 6376746 kjhfrh. Daca intelegeti unde bat.
Incercati, pe cat posibil sa aveti blog de ala platit. Eu sper sa ma mut, iar, cat de curand. Wordpress este o platforma fermecatoare, Blogspot la fel, dar daca ai de-a face, ca mine, cu un blog colectiv, pe domeniu, iti dai seama ce putina libertate ai pe subdomeniu! Foarte, foarte restrictiv este!
Pe un blog de om mare, cu domeniu, host si tot tacamul, Gooaaaglal te vede mult mai usor. Plus ca ai voie sa bagi tot felul de reclame fara sa se ia cineva de tine.
Daca sunteti plantuta ca mine, puteti apela la ajutor specializat. Prieteni priceputi sau firme. Si de la baza aia porniti usurel, pana invatati. Parerea mea!
Curiozitatile mele ciudate
Oficial, ma uit mult prea mult pe Discovery! In loc sa dorm! Ma toaca
colega de camera cand vine acasa! Iritata ca nu am mai prins How it`s
made la TV, am cautat pe net. Am gasit o emisiune, care m-a facut
curioasa in legatura cu...anvelopele!
Procesul de productie al anvelopei incepe cu selectia diferitelor tipuri de cauciuc, rasini speciale, negru de fum, pigmenti, antioxidanti, bioxid de siliciu si alti aditivi care se vor combina pentru a conferi caracteristicile dorite. Pentru fiecare din componentele principale ale anvelopei se folosesc compusi diferiti.
Un malaxor combina diferite materii prime pentru fiecare compus pana se obtine o pasta omogena, de culoare neagra, avand consistenta gumei de mestecat. Pentru a asigura faptul ca amestecul este asa cum trebuie, acest proces este supravegheat computerizat. Materialele compuse sunt trimise apoi spre a fi formate in flancuri (pereti laterali), benzi de rulare si alte componente ale anvelopei.
Asamblarea anvelopei poate incepe. Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul interior. Stratul de etanseizare este fabricat dintr-un cauciuc care opreste trecerea apei si aerului si care va lua forma unui tub interior inlocuind functiile camerei la anvelopele clasice. Dupa ele se fabrica carcasa si breakerele (numite si centuri), in general fabricate din otel si poliester. Ele dau rezistenta anvelopei, dar si flexibilitate. Breakerele trebuie taiate si montate la dimensiuni si unghiuri precise, specificate in proiectul anvelopei, pentru ca aceasta sa aiba caracteristicile de manevrabilitate si tinuta de drum urmarite.
Urmeaza montarea talonului, adica doua inele formate din impletituri de sarma de otel imbracate in bronz. Talonul asigura etanseitatea imbinarii anvelopei cu janta. Banda de rulare si peretii laterali (flancurile) sunt apoi pozitionate deasupra breakerelor si carcasei si presate puternic. Rezultatul este o anvelopa "necoapta" care nu a fost supusa inca vulcanizarii.
Ultimul pas este vulcanizarea. Adica un fel de calire, daca imi dau seama bine. Anvelopa este plasata intr-o matrita si umflata pentru a forma profilul benzii de rulare si marcajele de pe exteriorul flancului. Intreg ansamblul este incalzit apoi la peste 150 de grade Celsius timp 12-15 minute pentru a vulcaniza cauciucul. Acest interval de 12-15 minute este adresat anvelopelor de autoturisme si vehicule comerciale usoare.
Anvelopele sunt verificate separat, asa cum este si normal. Nu sunt jucarii, riscul ca vreuna sa fie defecta si sa puna in pericol viata celor din masina nu este unul pe care sa ti-l asumi ca producator. Mostre sunt extrase de pe banda si testate. Unele sunt inspectate cu raze X, altele sunt taiate pentru a cauta defectiuni, altele sunt rulate pe bancuri iar altele sunt testate pe strada pentru evaluarea tinutei de drum, durabilitatii si economiei de carburant.
Stiu, am curiozitati ciudate! Cei care stiu cand si ce citesc, nu vor fi surprinsi! Mintea mea inmagazineaza tot ce prinde! S-a cam autodepasit de data asta, dar deh!
Procesul de productie al anvelopei incepe cu selectia diferitelor tipuri de cauciuc, rasini speciale, negru de fum, pigmenti, antioxidanti, bioxid de siliciu si alti aditivi care se vor combina pentru a conferi caracteristicile dorite. Pentru fiecare din componentele principale ale anvelopei se folosesc compusi diferiti.
Un malaxor combina diferite materii prime pentru fiecare compus pana se obtine o pasta omogena, de culoare neagra, avand consistenta gumei de mestecat. Pentru a asigura faptul ca amestecul este asa cum trebuie, acest proces este supravegheat computerizat. Materialele compuse sunt trimise apoi spre a fi formate in flancuri (pereti laterali), benzi de rulare si alte componente ale anvelopei.
Asamblarea anvelopei poate incepe. Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul interior. Stratul de etanseizare este fabricat dintr-un cauciuc care opreste trecerea apei si aerului si care va lua forma unui tub interior inlocuind functiile camerei la anvelopele clasice. Dupa ele se fabrica carcasa si breakerele (numite si centuri), in general fabricate din otel si poliester. Ele dau rezistenta anvelopei, dar si flexibilitate. Breakerele trebuie taiate si montate la dimensiuni si unghiuri precise, specificate in proiectul anvelopei, pentru ca aceasta sa aiba caracteristicile de manevrabilitate si tinuta de drum urmarite.
Urmeaza montarea talonului, adica doua inele formate din impletituri de sarma de otel imbracate in bronz. Talonul asigura etanseitatea imbinarii anvelopei cu janta. Banda de rulare si peretii laterali (flancurile) sunt apoi pozitionate deasupra breakerelor si carcasei si presate puternic. Rezultatul este o anvelopa "necoapta" care nu a fost supusa inca vulcanizarii.
Ultimul pas este vulcanizarea. Adica un fel de calire, daca imi dau seama bine. Anvelopa este plasata intr-o matrita si umflata pentru a forma profilul benzii de rulare si marcajele de pe exteriorul flancului. Intreg ansamblul este incalzit apoi la peste 150 de grade Celsius timp 12-15 minute pentru a vulcaniza cauciucul. Acest interval de 12-15 minute este adresat anvelopelor de autoturisme si vehicule comerciale usoare.
Anvelopele sunt verificate separat, asa cum este si normal. Nu sunt jucarii, riscul ca vreuna sa fie defecta si sa puna in pericol viata celor din masina nu este unul pe care sa ti-l asumi ca producator. Mostre sunt extrase de pe banda si testate. Unele sunt inspectate cu raze X, altele sunt taiate pentru a cauta defectiuni, altele sunt rulate pe bancuri iar altele sunt testate pe strada pentru evaluarea tinutei de drum, durabilitatii si economiei de carburant.
Stiu, am curiozitati ciudate! Cei care stiu cand si ce citesc, nu vor fi surprinsi! Mintea mea inmagazineaza tot ce prinde! S-a cam autodepasit de data asta, dar deh!
duminică, 29 iulie 2012
La piscină
Căldură mareee dragii mei!Mare de tot! Unde îmi e ploaia? Că
înțeleg, de ici de colo, că trebuia să plouă acu nuj cât timp! Acum
staaau ca fraiera, și aștept o minune, că la cod galben de caniculă,
altă opțiune nu am!
Poate dacă îmi fac piscină de aia șmecheră în casă? Că de mers eu la ștrand nu se pune problema! Ba nu! În fața blocului! Să deschid afacere cu ocazia asta! Și mă răcoresc și eu, ca omul! Nu să staaau aiurea să transpir ca disperata!
Nu m-ar deranja așa tare căldura dacă nu aș tot transpira! Zici că am scăpat de la saună! La 3 litri de apă băuți, transpir 5! Fără nici un fel de glumă! Nu știu de unde atâta apă în mine!
Înțelesesem că se scapă de treaba asta cu nuj ce ceaiuri!
În fine. Caaare, ce știți, de ștranduri prin Buc? Vreau să strâng bănuți și să merg la bălăceală. Văd io cu cine! Numai să mai ies din casă, să mă mai răcoresc, să fac mișcare! Dacă vrea careva să mă învețe să înot, iară, aștept cu nerăbdare! Am mai încercat de vreo două ori să învăț, dar nu s-a prins nimic de mine! Că am învățat sau am încercat să învăț fix pe râu, e partea a doua! Acum încerc la piscină, dacă se oferă careva.
Și dacă mă învață vreunul sau vreuna, fără să îl/o înec, merem la saună după! Să știu de ce transpir! Fac cinste! La piscină am mai fost eu ici colo, dar saună chiar că nu am mai fost veci! Dar cred că o să îmi placă! Nu poate fi extrem de cald! Sau oricum, nu mai cald ca la mine în casă! Și nici nu am cum să transpir mai mult decât o fac deja! Sau oare pot? O să îmi testez limitele!
Poate dacă îmi fac piscină de aia șmecheră în casă? Că de mers eu la ștrand nu se pune problema! Ba nu! În fața blocului! Să deschid afacere cu ocazia asta! Și mă răcoresc și eu, ca omul! Nu să staaau aiurea să transpir ca disperata!
Nu m-ar deranja așa tare căldura dacă nu aș tot transpira! Zici că am scăpat de la saună! La 3 litri de apă băuți, transpir 5! Fără nici un fel de glumă! Nu știu de unde atâta apă în mine!
Înțelesesem că se scapă de treaba asta cu nuj ce ceaiuri!
În fine. Caaare, ce știți, de ștranduri prin Buc? Vreau să strâng bănuți și să merg la bălăceală. Văd io cu cine! Numai să mai ies din casă, să mă mai răcoresc, să fac mișcare! Dacă vrea careva să mă învețe să înot, iară, aștept cu nerăbdare! Am mai încercat de vreo două ori să învăț, dar nu s-a prins nimic de mine! Că am învățat sau am încercat să învăț fix pe râu, e partea a doua! Acum încerc la piscină, dacă se oferă careva.
Și dacă mă învață vreunul sau vreuna, fără să îl/o înec, merem la saună după! Să știu de ce transpir! Fac cinste! La piscină am mai fost eu ici colo, dar saună chiar că nu am mai fost veci! Dar cred că o să îmi placă! Nu poate fi extrem de cald! Sau oricum, nu mai cald ca la mine în casă! Și nici nu am cum să transpir mai mult decât o fac deja! Sau oare pot? O să îmi testez limitele!
Amintiri de dinainte de licență
L-am vizitat în urmă cu muuuult timp, cu două colege de facultate. Este superb!Drumul cu trenul costa 25 de lei, bilet de student cu cupoane.
 |
Intrarea la zoo este 2 lei pentru studenţi!
Dealurile din împrejurimi oferă o imagine superbă a oraşului. Dacă aveţi prin Sibiu tovarăşi bine crescuţi, ca noi, rugaţi-i să vă ducă!
Intrarea în turn este 2 lei, iar telescopul de acolo (sau cum s-o numi treaba aia) are nevoie de o monedă de 50 de bani pentru 3 minute.
Intrarea la muzeu (indiferent care) este ieftină, şi, ce ador eu, nu primeşti bilet de ăla de le place lor să rupă, ci carte poştală!
Ca să vă faceţi idee, costă între 2 şi 7 RON. 7 la Brukentalul acela cu tablouri, iar biletul este valabil cam la toate muzeele. Nu ştiu exact la care, că nu le-am văzut pe toate.
Dacă tot mergeţi prin Sibiu, treceţi pe la Crama Sibiană(parcă aşa îi zice).
Au acolo ciorbă de fasole în pâine(15 RON, au încercat colegele) şi gulaş în pâine(20 de RON, am încercat personal). Preţurile sunt cam de restaurant bucureştean, deci destul de măricele.
Diferenţa este că de data asta chiar merită să dai banii. Mâncarea este fierbinte, bine condimentată, iar porţiile destul de mari. Mai ales dacă vă plac preparatele bine aromate, cum îmi plac şi mie!
Noi am fost într-un club de prin centru, Oldies pe numele lui. Intrarea este liberă, iar preţurile, din nou, sunt ceva în genul Bucureşti, club de oameni de rând.
Îngheţata este cam 2 RON cupa. Şi este genială! Ţineţi minte îngheţatele alea pe care le mâncam prin excursii în tinereţe? Cam aşa are gustul!
Cazarea este pentru toate buzunarele! Noi am stat la Pensiunea Podul Minciunilor, care, după cum îi spune numele, este la câţiva paşi de Pod. Domnişoara de acolo este drăguţă şi discretă. Am avut contact cu ea cât ne-am cazat şi ne-a explicat că nu avem voie să fumăm în cameră (există însă terasa "dotată" cu scrumieră). În rest, nu a avut nici o pretenţie. Ne-a dat cheile şi ne-a lăsat in legea noastră. Camera triplă închiriată de noi a costat 140 RON. În rest are doar camere duble, dar nu ştiu preţul lor. De menţionat că aveţi baie cam în fiecare cameră. Daca stati doar o noapte, pretul o sa fie puuuuuuutin mai mare(camera de 3 costa in mod normal 130 RON).Am mai fost o dată de atunci, cu turcoaicele pentru care am găsit cazare în București la cel mai original mod cu putință! Dar despre asta în altă poveste, pe blogul nou!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)