Uneori ne simţim singuri...şi, de cele mai multe ori când ne simţim singuri, aşa şi suntem.
Însă uneori avem pe cineva pe urmele noastre. Un înger păzitor de existenţa căruia nu ştim, şi poate nu ştim niciodată. O căprioară argintie urmărindu-ne paşii din umbră, întinzând un pat de frunze, să cădem pe moale.
Uneori, atunci când suntem pe marginea prăpastiei, sau pe puncul de a fi înghiţiţi de ape, există o mână gata să ne prindă. O mână care se smunceşte să ajungă la noi.
Dar suntem oameni...şi ne stă în fire să căutăm ajoturul acolo unde nu-l vom găsi niciodată. Pe undeva prin depărtare...mai un elicopter, mai o barcă de salvare, mai cine ştie ce echipă de intervenţii.
Şi ne luăm privirea din depărtări atunci când îngerul şi-a pierdut strălucirea, trist, crezând că nu e nevoie de el. Când căprioara se satură să aşteptăm în locul ei un tigru fioros...când mâna întinsă a cam amorţit...
Dar ştiţi ce? Data viitoare vom fi noi căprioara, mâna întinsă va fi a noastră!
Să sperăm doar că va fi apucată la timp!
De cele mai multe ori nu e apucata la timp .. in acele momente noi nu mai avem ce sa facem ! :)
RăspundețiȘtergereLucianna, vroiam sa iti spun ca am primit comentariul tau referitor la produsele Giordani. Intr-adevar si mie imi place si oja de la ei.
RăspundețiȘtergereVreau sa iti cer scuze pentru ca nu am fost prea atenta si ti-am citit comentariul de pe telefonul meu cu touch screen si in loc sa apas pe "Publicati" am apasat pe "Sterge" si nu l-am mai putut recupera.
Iti multumesc oricum ca ti-ai impartasit preferintele cosmetice. Mai scrie-mi! Imi place blogul tau si "la multi ani" de scis!