Romanul si vecinul

De cand se stie, romanul este curios din cale-afara. Vrea sa stie tot ce misca, daca se poate, inainte sa miste.

Si tot de cand se stie, vecinul romanului, vrea sa isi vada de viata lui, sa mearga dimineata la servici, sa se intoarca acasa, seara sa vina la familie, sa fie linistit cu copii, poate o petrecere din cand in cand...

Dar romanul vrea sa stie de ce vecinul pleaca la ora aia la servici, daca vine acasa direct de acolo sau trece prin piata, de unde vine cu plasele, cine sunt aia cu care a ajuns aseara, de ce e muzica data asa tare, de ce tocmai genul ala de muzica si nu altul.

Dar, intre timp, sa nu stie vecinul ce si de ce se intampla in ograda lui.

Asa ca romanul a facut gard. A pus ban pe ban, si a ridicat cetate de beton, de dupa care vecinul sa nu vada nimic, dar sa poata fi spionat in voie. Nu a facut gardulet de ala de sarma, cat sa nu treaca vreo gaina dincolo. Maaare, nene, sa nu treaca nici musca! Ce, sa stie vecinul ce face el? Bineinteles, asa gard nu se face cu una, cu doua. Trebuie meseriasi. Dar e baiat istet, a cautat pe net si a gasit un site, iar treaba a fost gata repede, ca doar vorbim de un gard, nu de drumuri nationale.

Cat despre vecin...lui nu ii pasa. Deloc chiar.

Renovari...

Cam de o saptamana si jumatate, colegele mele de apartament s-au mutat. Iar eu cu fratele meu, ramasi singurei o vreme, ne-am gandit la ce este de facut prin casa.

In primul rand, trebuie sa aducem cateva facturi la zi. Apoi, trebuie sa schimbam cate ceva pe ici, pe colo.

La bucatarie de exemplu, am avea nevoie de ceva piese de mobilier mai de Doamne ajuta. Da, piese, nu de mobila direct. Avem bucatarie din aceea mititica, in care nu ar incapea corpuri gandite ca un intreg. Ne trebuie o masca de chiuveta ici, un blat care sa ascunda masina de spalat si eventual sa fie un fel de masa colo...poate o alta etajera. Piese care sa arate cat de cat unitar, si sa mai adune bucatarioara, destul de imprastiata acum: masa pe un perete, chiuveta pe unul, aragazul pe altul si tot asa. Cam ca pe aici. Trebuie olecuta de ordine in idei pe acolo.

La debara, iarasi mica, dar incapatoare, ne-ar trebui o usa noua. Ma gandeam la un moment dat sa o reconditionez pe cea deja existenta, cu o tehnica numita papier marche. Parca. Adica sa fac pe ea un soi de colaj de ziare, ca sa nu investim intr-o alta usa.

In dormitor, ma gandeam serios ca ne-ar trebui o canapea extensibila, sa avem mai mult spatiu. Casuta noastra este mai spatioasa decat majoritatea apartamentelor inchiriate in Buc, ce-i drept, dar daca putem face rost de spatiu pe undeva, de ce nu?

La sufragerie si baie nu o sa schimb nimic niciodata. Le ador asa cum sunt. Poate pe hol, un cuier care sa nu stea cocotat pe frigider....

Bineinteles, decizia trebuie luata la rece. Stam aici deja de un an, proprietarul este de nota 10, si ne-am gandit ca ar fi cazul sa investim putintel. Totusi, trebuie discutat, pentru ca daca luam ceva nou, automat vom scapa de mobila/tamplaria veche. Si treburile astea nu le putem face de nebuni.

Semineul, leac pentru dorul de vara

M-am saturat de iarna! Iar! Uite-asa!

Si cum cautam eu o cale sa gandesc pozitiv, si sa ma simt mai bine, am dat pe net de ceva treburi cu seminee....seminee rustice mai bine zis, ca asta a fost categoria mea preferata. Ca eu nu o sa am niciodata semineu la bloc, in Bucuresti, este partea a doua. Stiti voi...detaaaalii!

Semineele mi se par piese de mobilier, daca le pot numi asa, foarte elegante. Un semineu ca acesta  te face sa visezi, si sa iti amintesti de povesti spuse la gura sobei, sau la un foc de tabara. Sau, daca esti Eu, si se intampla ca eu sa fiu ( :D ) , te gandesti la Narnia, la domnul Tumnus. 

Pe site-ul mentionat de mine sunt seminee muuulte multe, organizate foarte frumos, pe categorii: metalice, moderne, clasice, rustice, de ambient, pe lemne, pe caz...de toate. Fiecare din categoriile astea este impartita, la randul ei, pe subcategorii, ceea ce, pentru cineva care chiar are de gand sa achizitioneze asa ceva, nu poate fi decat un lucru bun. Oamenii au pagina de contact la vedere, cu formular, adresa, numar de telefon si mail. Mi-ar fi placut sa regasesc si o pagina de termeni si conditii, sau una despre plata si livrare, dar deh! Au timp! Macar asa, de curioasa, sa fi aruncat si eu un ochisor acolo. Cine stie? Poate cand ma fac mare, si o sa am casa mea, cu etaj, si curte cu floricele, si sufragerie imensa, o sa imi iau si eu un semineu! Sau un gratar de gradina? Ca am vazut ca au si de alea! Si merg folosite pe gerul asta...brici! Ae fi fost numai bun unul, de Revelion, cand vecinutii mei, mititeii, au trebuit sa se descurce cu gratar clasic.

In fine. Ideea este ca parcurgand site-ul, m-am mai incalzit asa, sufleteste, si mi s-a mai dus din dorul pentru vara. Si ca m-am hotarat sa iau un semineu pentru la batranete. Vreau unul cand oi face 60 de ani, sa citesc povesti nepotilor. Pentru cei care nu stiu, ziua mea este pe 7 octombrie. Aveti timp! 37 de ani...heheee

Unde ne cazam cand plecam de-acasa

Eu, una, nu sunt mare impatimita a calatoriilor. Imi plac micile excursii cu prietenii, dar nu prea le practic. La ora asta, nu prea am nici timp, nici bani.

Insa atunci cand scap de forfota orasului, in grup minuscul ce-i drept, am grija sa fiu foarte organizata. Imi iau din timp biletele de plecare, dar nu si cele de intoarcere. Nu de alta, dar nu stiu niciodata ce se va intampla, si poate nu voi ajunge sa plec cu mijlocul de transport la care am facut rezervare. Am grija totusi sa stiu toate trenurile si autobuzele cu care pot sa revin acasa, si sa am numere de telefon care sa ma ajute.

La cazare am iarasi grija mare de tot. Am grija cu cine plec, caut camere la preturi care sa avantajeze tot grupul, si, in general, am grija ca locatia in care ne vom caza sa fie ori mai spre centrul obiectivului turistic, ori intr-o zona din care se poate ajunge usor in punctele de care sunt interesata.

De obicei imi indrept atentia catre pensiuni. Sunt mici si linistite, multe, ai de unde alege. In cazul in care nu gasesc printre acestea ceva sa imi faca cu ochiul, ma uit dupa hoteluri. Pe site-uri ca acesta. Si aici incepe distractia. Din nu stiu ce motive, mi se pare mult mai greu sa aleg in cazul din urma. Daca merg undeva unde am mai fost, treaba este simpla. Imi amintesc ce si cum pe vremea mea, si raman cu o lista de cateva locatii. Adaug cateva sfaturi sau sugestii ale tovarasilor care au dat si ei prin statiunea respectiva, si aia e. Trec la comparat preturi.

In Herculane de exemplu: am stat la Dacia, la Domogled si la Roman. A trecut ceva timp, probabil treburile s-au schimbat pe acolo, dar dat fiind ca am mai experimentat serviciile, am un oarecare sentiment de siguranta cand aud de hotelurile respective. 

Daca ma duci undeva unde nu am mai fost niciodata in schimb, sunt ca o caprioara in bataia pustii in materie de cazare. O pensiune mi se pare, din nou, mule mai usor de ales. Asa ca ori conving prietenii cu care ma deplasez sa opteze si ei pentru aceasta varianta, ori ma las pe mainile cuiva care se pricepe mai bine, si las sarcina in mainile respectivei persoane cu totul. Repet, nu stiu de unde vine reticenta. In afara catorva excursii cu clasa, prin generala si apoi liceu, nu m-am cazat niciodata la hotel. 

Exista, ce-i drept, site-uri specializate si pe treaba asta. Dar parca tot pensiunea este o alegere mai confortabila...

Campanie- ai prea multe haine?

Aceasta postare a pornit de pe blogul meu cel cu domeniu, Lucianna. Ca sa nu fac jdemii de postari diferite pentru un singur eveniment, mi-am preluat articolul. Sper ca printre voi sa se afle si bucuresteni, permanenti sau de ocazie, care sa poata ajuta. Iata si pagina de Facebook a initiativei.

Ai prea multe haine? Doneaza-le! Asa se numeste o initiativa care se afla, pare-se, la a doua editie.
Evenimentul in sine are loc pe 8 decembrie, in Parcul Izvor, intre orele 10 si 16.
Asadar, daca aveti haine pe care nu le mai purtati, pentru ca au ramas mici, sau nu va mai plac, sau ati luat altele noi, saaaau, sau, sau, iata o metoda de a scapa de ele facand un bine cuiva.
Sunt convinsa ca avem, multi dintre noi, pe acasa, haine pe care nu le mai purtam, si nu le putem vinde pentru ca sunt prea vechi, dar nici arunca pentru ca inca sunt bune. Si nu avem cui sa le dam. Nu stim pe nimeni care sa aiba nevoie de ele, sau cei carora le putem da nu se potrivesc la masuri.
Nu este mare lucru de facut. Trebuie doar sa le scoateti de pe unde le aveti. Din pod, din cutii, din vreo debara, sau mai stiu eu de pe unde, sa le spalati, si sa le puneti intr-o plasuta, pentru a purcede spre Parcul Izvor.
Eu, una, ma gandeam daca este intelept sa duc pe gerul asta tricouri fara maneci sau pantaloni subtiri sau ceva de genul asta. Dar deh! eu imi fac datoria. Strang ce am pe aici prin Bucuresci, si duc acolo. Le-or purta sub haine groase copiii, le-or purta la vara...treaba lor!

Back in bussiness

Doamneee! Sper că mai citește cineva ce e pe aici! :))) M-am gândit să revin ca blogger full time și aici. Am început din octombrie masterul, așa că timp pe ici pe colo. Că tot vorbeam în postările trecute de curiozități idioate care vin cu traduceri tehnice...na că acum lucrez la una!

Traduc în clipa asta din franceză, un manual de instrucțiuni de la ceva care după poză pare combină audio. Pare simplu, dar nu-i! Am avut chestii tehnice rău de tot, gen transport pe trailer Suceava , cu terminologie mai la îndemână! (am dat un exemplu la nimereală). De betoane nu mai zic! În betoane și betoniere, dacă mai dau de vreun glosar, o să devin expertă! Cel puțin la nivel de limbă. Nu am prea dat totuși de basculante, macarale de alea specializate pe nuj ce treburi și picamere. Sper că așa se scrie. Dar nu e timpul pierdut! Să vă mai spun că în urmă cu vreo lună mă uitam strâmb la ceva legat de mobila de bucătărie? Trăiască tâmplarii și decoratorii și ce meserii le mai au cu alde d-astea, că pe mine mă ia capul numai când stau să dau exemple!

E greu cu româna asta când o dă în diverse, dar este și plăcut. Acum am doi viitori arhitecți în casă...Și îmi și place, la naiba! Ador masterul ăsta! Chiar dacă dai de câte un concept de îți stă mintea, sunt și satisfacții.

Vine Black Friday

Se vorbește zilele astea, pe la toate colțurile, despre Black Friday. Eu, una, când am auzit de asta prima dată, acum vreo săptămână, am zis că e vreo reducere de asta sincron. Știți cum e cu sportul la femei...100 de metri tocuri, shopping rezistență, fuga după reduceri...black friday. Ca să aflu azi dimineață că de fapt în vinerea asta neagră se dă startul la cumpărături și reduceri de Crăciun. În mod oficial.
Și în vinerea asta neagră, când eu sunt aproape falită, magazinele online care se respectă, vorba aia, au megaoferte, megareduceri, mega de toate. Și, bineînțeles, există undeva, găsii eu, un site cu lista de magazine cu reduceri de black friday . Acuma, nu știu voi ce credeți, dar eu, cum fac, cum nu fac nu am idee, dar fără o carte sau o pereche de ceva nu mă las!

Vis de copil

Stăteam zilele trecute și mă gândeam, văzând o reclamă, la casa de vis din copilăria mea. Mă uitam cam mult la filme, recunosc. Iar acum, privind în urmă, încerc să înțeleg de ce visul casei ideale nu mai seamănă cu cel de acum.

Visam la o casă mică, într-un sat din apropierea unui oraș mare. Așa, nu ar fi trebuit să suport gălăgia, dar aș fi fost aproape de civilizație. Era cu o grădină  de flori în față, ca a bunicii. Flori de o parte și de alta a aleii pe care mergeai spre intrare. Petunii și straturi de busuioc, iar mai încolo, căpșuni. Un cireș în dreapta, iar în stanga un măr. Chiar în fața ușii.  Iar dincolo de ușă, un hol mic de tot. În dreapta o mică debara cu unelte, iar în stânga un cuier. În față, sufrageria. Sufrageria care avea o canapea, tot ca a bunicii, imediat lângă ușă. Pe peretele din stânga, un dulap mare de tot, cu rafturi ce miroseau a dulceață de nuci, pentru că asta ascundeau ușile. Iar pe rafturi, păpuși de colecție. În față, musai un șemineu!

În dreapta intrării, o scară ducea în vise spre camera mea. Camera de la etaj, cu geam mare de tot. Un pat micuț, ca pentru mine, în stânga intrării. Geamul era în față, și avea un pervaz lat de tot, care ascundea lada cu pilote și pături. Iar pe pervaz, în visele mele, citeam. Citeam mult de tot, și admiram noaptea cerul înstelat, iar uneori adormeam acolo. În dreapta intrării, era un birou cu multe rafturi deasupra sa. Pe majoritatea rafturilor, se aflau cărțile mele preferate. Pe altele, capsatorul, suporturi de pixuri, bibliorafturi. Iar pe cel mai apropiat de masă, veșnica mea lampă de aromoterapie, cu câteva lumânări pe lângă ea, împrăștia miros dulce de trandafiri, asemănător dulceței cu care mă răsfățau când eram mică vecinii...

Din păcate, casa la care visez acum nu mai arată atât de poetic, nu mai este atât de liniștită. Dar casa la care visez acum este o altă poveste...

Sursa: http://www.seminee-kaminofocus.ro/

Tuning

Un fenomen pe care nu l-am inteles niciodata este tunningul. Sau cel putin, nu pana de curand. Pentru mine, tuningul insemna impopotonarea masinii. Umflata cu praguri, prize de aer, spoilere, eleroane exagerate. 

Cica tuning nu inseamna musai doar praguri, eleroane, spoilere, si ce o mai fi de pus pe masina. Baietii sustin ca exista si tuning interior ce are rol de schimbare a habitaclului masinii facand-o sa para  mai sportiva sau mai extravaganta, depinde de gustul fiecaruia.  Tuningul la motor pe de alta parte, are drept scop principal cresterea puterii motorului prin diverse mijloace, ceea ce nu mai are deloc treaba cu aspectul.  Filtrul de aer sport si evacuarea nu ofera o putere mai mare masinii ci dreneaza la evacuare curentii de aer.  Acestia Vor avea o curgere mai lina; filtru de aer permite accesul unei cantitati de aer mai mare in camera de ardere, el avand in acelasi timp si rol de racire. 

Spoilerele, pragurile, eleroanele nu au doar un rol optic, ele ajutand si la drenarea curentilor de aer.  Nu ca baietilor cu asa ceva le-ar face placere sa iasa in evidenta! Feereaaasca Sfintii!

Pe langa blanita pe scaune, zeci de braduleti parfumati agatati de oglinda (ca asa se poarta acum), idicatoare si ceasuri de bord si leduri colorate  interiorul masinii poate deveni un adevarat bolid de raliu, de bu gust, cu scaune sport, volan sport, covor de aluminiu, pedalier sport, bord si elemente de bord in culoarea tapiteriei. Dar la ce e bun covorul de aluminiu? Hmm....

Oricum, cel mai usor de aranjat cica sunt jantele din aliaj. Comporta  avantaje care le fac net superioare celor din tabla: designul  special studiat pentru  o ventilare cat mai eficienta a franelor, sunt incasabile, sunt verificate cu raze X ceea ce le asigura calitate , sunt omologate de cele mai severe organisme de certificare internationala,   - sunt disponibile intr-o gama variata de modele si dimensiunii, alegerea finala apartinand clientului.

Drum de iarna

Se pare ca in ziua de azi, sa ai masina "ie grele". Asta am aflat in iarna anului trecut, cand am plecat acasa, cu masina, cu un tovaras student fara anvelope de iarna...Nu avusese bani sa le schimbe la Bucuresti, iar acasa ai lui doar ce le cumparasera.

Anvelopele de iarna au o importanta imensaaaaa in ce priveste siguranta si aderenta masinii. Este musai sa dotati masina cu anvelope in functie de sezonul in care ne aflam. Iarna, pe un carosabil acoperit cu zapada, anvelopele au aproximativ 30-40% din aderenta pe care ar avea-o in conditii normale. Stiti ce inseamna asta? Ca daca va prinde n pui de ninsoare la sfertul drumului, cum am avut noi marele si infinitul noroc, o sa ajungeti acasa in 12 ore, in loc de 4!!! Anvelopele sunt singura suprafata de contact intre masina si carosabilul alunecos, aderenta este cruciala! Nu luati anvelope all season iarna, ca va jucati cu viata voastra! De alea avea si tovarasul, si simteam pur si simplu cum patineaza masina! Si ninsoarea era de aia deasa, si marunta, care se tot viscolea pe carosabil, ca fumul flat pe pamantul cimitirelor in filmele de groaza. Stiu ca este macabra comparatia, dar stiti cat este de realista!  Anvelopele all season nu se vor comporta niciodata la fel de bine ca si anvelopele de iarna. .

Preturile anvelopelor de iarna difera in functie de diverse criterii. Oricum, din ce am aflat eu, anvelopele de iarna noi, incep undeva pe la 200 de RON/buc, iar cele second hand incep de la aproximativ 80 de RON. Mai bine sa nu le luati second...nu stiu de ce am senzatia ca sunt mai bune noi...Plus ca probabil se pot folosi mai multi ani, nu?

Asa ca aveti grija cum faceti la iarna, pe ce vreme plecati de acasa! Dacă vreţi să vă convingeţi, ascultaţi prognozele meteo. Meteorologii prognozează o combinaţie de zăpadă, gheaţă, ploaie şi vreme uscată. In cazul meu, nu prognozasera nimic! Asa cum au progozat vara asta ploi peste ploi, si a plouat abia luna urmatoare! Uffff!