Semineul, leac pentru dorul de vara

M-am saturat de iarna! Iar! Uite-asa!

Si cum cautam eu o cale sa gandesc pozitiv, si sa ma simt mai bine, am dat pe net de ceva treburi cu seminee....seminee rustice mai bine zis, ca asta a fost categoria mea preferata. Ca eu nu o sa am niciodata semineu la bloc, in Bucuresti, este partea a doua. Stiti voi...detaaaalii!

Semineele mi se par piese de mobilier, daca le pot numi asa, foarte elegante. Un semineu ca acesta  te face sa visezi, si sa iti amintesti de povesti spuse la gura sobei, sau la un foc de tabara. Sau, daca esti Eu, si se intampla ca eu sa fiu ( :D ) , te gandesti la Narnia, la domnul Tumnus. 

Pe site-ul mentionat de mine sunt seminee muuulte multe, organizate foarte frumos, pe categorii: metalice, moderne, clasice, rustice, de ambient, pe lemne, pe caz...de toate. Fiecare din categoriile astea este impartita, la randul ei, pe subcategorii, ceea ce, pentru cineva care chiar are de gand sa achizitioneze asa ceva, nu poate fi decat un lucru bun. Oamenii au pagina de contact la vedere, cu formular, adresa, numar de telefon si mail. Mi-ar fi placut sa regasesc si o pagina de termeni si conditii, sau una despre plata si livrare, dar deh! Au timp! Macar asa, de curioasa, sa fi aruncat si eu un ochisor acolo. Cine stie? Poate cand ma fac mare, si o sa am casa mea, cu etaj, si curte cu floricele, si sufragerie imensa, o sa imi iau si eu un semineu! Sau un gratar de gradina? Ca am vazut ca au si de alea! Si merg folosite pe gerul asta...brici! Ae fi fost numai bun unul, de Revelion, cand vecinutii mei, mititeii, au trebuit sa se descurce cu gratar clasic.

In fine. Ideea este ca parcurgand site-ul, m-am mai incalzit asa, sufleteste, si mi s-a mai dus din dorul pentru vara. Si ca m-am hotarat sa iau un semineu pentru la batranete. Vreau unul cand oi face 60 de ani, sa citesc povesti nepotilor. Pentru cei care nu stiu, ziua mea este pe 7 octombrie. Aveti timp! 37 de ani...heheee

Unde ne cazam cand plecam de-acasa

Eu, una, nu sunt mare impatimita a calatoriilor. Imi plac micile excursii cu prietenii, dar nu prea le practic. La ora asta, nu prea am nici timp, nici bani.

Insa atunci cand scap de forfota orasului, in grup minuscul ce-i drept, am grija sa fiu foarte organizata. Imi iau din timp biletele de plecare, dar nu si cele de intoarcere. Nu de alta, dar nu stiu niciodata ce se va intampla, si poate nu voi ajunge sa plec cu mijlocul de transport la care am facut rezervare. Am grija totusi sa stiu toate trenurile si autobuzele cu care pot sa revin acasa, si sa am numere de telefon care sa ma ajute.

La cazare am iarasi grija mare de tot. Am grija cu cine plec, caut camere la preturi care sa avantajeze tot grupul, si, in general, am grija ca locatia in care ne vom caza sa fie ori mai spre centrul obiectivului turistic, ori intr-o zona din care se poate ajunge usor in punctele de care sunt interesata.

De obicei imi indrept atentia catre pensiuni. Sunt mici si linistite, multe, ai de unde alege. In cazul in care nu gasesc printre acestea ceva sa imi faca cu ochiul, ma uit dupa hoteluri. Pe site-uri ca acesta. Si aici incepe distractia. Din nu stiu ce motive, mi se pare mult mai greu sa aleg in cazul din urma. Daca merg undeva unde am mai fost, treaba este simpla. Imi amintesc ce si cum pe vremea mea, si raman cu o lista de cateva locatii. Adaug cateva sfaturi sau sugestii ale tovarasilor care au dat si ei prin statiunea respectiva, si aia e. Trec la comparat preturi.

In Herculane de exemplu: am stat la Dacia, la Domogled si la Roman. A trecut ceva timp, probabil treburile s-au schimbat pe acolo, dar dat fiind ca am mai experimentat serviciile, am un oarecare sentiment de siguranta cand aud de hotelurile respective. 

Daca ma duci undeva unde nu am mai fost niciodata in schimb, sunt ca o caprioara in bataia pustii in materie de cazare. O pensiune mi se pare, din nou, mule mai usor de ales. Asa ca ori conving prietenii cu care ma deplasez sa opteze si ei pentru aceasta varianta, ori ma las pe mainile cuiva care se pricepe mai bine, si las sarcina in mainile respectivei persoane cu totul. Repet, nu stiu de unde vine reticenta. In afara catorva excursii cu clasa, prin generala si apoi liceu, nu m-am cazat niciodata la hotel. 

Exista, ce-i drept, site-uri specializate si pe treaba asta. Dar parca tot pensiunea este o alegere mai confortabila...

Campanie- ai prea multe haine?

Aceasta postare a pornit de pe blogul meu cel cu domeniu, Lucianna. Ca sa nu fac jdemii de postari diferite pentru un singur eveniment, mi-am preluat articolul. Sper ca printre voi sa se afle si bucuresteni, permanenti sau de ocazie, care sa poata ajuta. Iata si pagina de Facebook a initiativei.

Ai prea multe haine? Doneaza-le! Asa se numeste o initiativa care se afla, pare-se, la a doua editie.
Evenimentul in sine are loc pe 8 decembrie, in Parcul Izvor, intre orele 10 si 16.
Asadar, daca aveti haine pe care nu le mai purtati, pentru ca au ramas mici, sau nu va mai plac, sau ati luat altele noi, saaaau, sau, sau, iata o metoda de a scapa de ele facand un bine cuiva.
Sunt convinsa ca avem, multi dintre noi, pe acasa, haine pe care nu le mai purtam, si nu le putem vinde pentru ca sunt prea vechi, dar nici arunca pentru ca inca sunt bune. Si nu avem cui sa le dam. Nu stim pe nimeni care sa aiba nevoie de ele, sau cei carora le putem da nu se potrivesc la masuri.
Nu este mare lucru de facut. Trebuie doar sa le scoateti de pe unde le aveti. Din pod, din cutii, din vreo debara, sau mai stiu eu de pe unde, sa le spalati, si sa le puneti intr-o plasuta, pentru a purcede spre Parcul Izvor.
Eu, una, ma gandeam daca este intelept sa duc pe gerul asta tricouri fara maneci sau pantaloni subtiri sau ceva de genul asta. Dar deh! eu imi fac datoria. Strang ce am pe aici prin Bucuresci, si duc acolo. Le-or purta sub haine groase copiii, le-or purta la vara...treaba lor!

Back in bussiness

Doamneee! Sper că mai citește cineva ce e pe aici! :))) M-am gândit să revin ca blogger full time și aici. Am început din octombrie masterul, așa că timp pe ici pe colo. Că tot vorbeam în postările trecute de curiozități idioate care vin cu traduceri tehnice...na că acum lucrez la una!

Traduc în clipa asta din franceză, un manual de instrucțiuni de la ceva care după poză pare combină audio. Pare simplu, dar nu-i! Am avut chestii tehnice rău de tot, gen transport pe trailer Suceava , cu terminologie mai la îndemână! (am dat un exemplu la nimereală). De betoane nu mai zic! În betoane și betoniere, dacă mai dau de vreun glosar, o să devin expertă! Cel puțin la nivel de limbă. Nu am prea dat totuși de basculante, macarale de alea specializate pe nuj ce treburi și picamere. Sper că așa se scrie. Dar nu e timpul pierdut! Să vă mai spun că în urmă cu vreo lună mă uitam strâmb la ceva legat de mobila de bucătărie? Trăiască tâmplarii și decoratorii și ce meserii le mai au cu alde d-astea, că pe mine mă ia capul numai când stau să dau exemple!

E greu cu româna asta când o dă în diverse, dar este și plăcut. Acum am doi viitori arhitecți în casă...Și îmi și place, la naiba! Ador masterul ăsta! Chiar dacă dai de câte un concept de îți stă mintea, sunt și satisfacții.

Vine Black Friday

Se vorbește zilele astea, pe la toate colțurile, despre Black Friday. Eu, una, când am auzit de asta prima dată, acum vreo săptămână, am zis că e vreo reducere de asta sincron. Știți cum e cu sportul la femei...100 de metri tocuri, shopping rezistență, fuga după reduceri...black friday. Ca să aflu azi dimineață că de fapt în vinerea asta neagră se dă startul la cumpărături și reduceri de Crăciun. În mod oficial.
Și în vinerea asta neagră, când eu sunt aproape falită, magazinele online care se respectă, vorba aia, au megaoferte, megareduceri, mega de toate. Și, bineînțeles, există undeva, găsii eu, un site cu lista de magazine cu reduceri de black friday . Acuma, nu știu voi ce credeți, dar eu, cum fac, cum nu fac nu am idee, dar fără o carte sau o pereche de ceva nu mă las!