Inelul

Imi plac bijuteriile de argint de foarte mult timp. Asa de mult, ca nu imi aduc aminte cand am avut primul accesoriu de acest gen. Imi amintesc insa care mi-a fost cel mai drag. La 14 ani ( cum se face ca am primit cele mai frumoase cadouri si cele mai dragi la 14 ani?) am primit un inel cu onix. De la o prietena a mamei. Micut de tot, asa cum erau si inca sunt mainile mele. Pietricica, mititica abia cat un Tic Tac , statea prinsa printr-o floare firava, dar surprinzator de bine realizata pentru ceva atat de marunt.
Cred ca este bijuteria pe care am avut-o cel mai mult timp. Am prostul obicei de a pierde accesoriile. Chiar si pe cele de argint. Tind sa imi cumpar cate ceva, sa tin de obiectul respective cateva luni bune, fara a-l da jos macar, iar apoi sa il fac cadou.Sau sa il pierd. De acel inel insa am tinut vreo 4 ani. L-am uitat in baie, intr-o perioada in care am avut multi musafiri, si, intr-o buna zi, a disparut.

Sursa: www.beelegant.ro

Dar a fost genul de lucru marunt de care te atasezi fara sa vrei. Avand acel inel am invatat ca superstitiile spun ca argintul este cel mai pur metal cu putinta, de care absolut nimic nu se poate atinge. Si ca onxul este o piatra magica, ale carei puteri depind de purtator. Il poate face mai puternic, sau il poate slabi, in functie de energiile pe care le "simte". Eram tare mandra de cele doua simboluri ale bijuteriei mele si chiar ma faceau mai optimista.
Si nu, nu sunt superstitioasa, pur si simplu imi place sa stiu povestioare de acest gen despre lucrurile pe care le port.
Vremurile s-au schimbat. Nu imi mai place sa port inele sau bratari.
Pe de alta parte, cine stie cand mi se poate pune pata pe altceva...

Cadouuuu

Ma gandesc, de ceva timp, sa fac un cadou dragalas unor prietene. Partea grea, de acum, vine la alegerea obiectului in sine.
Sunt prinsa intre trei variante:

1. Tricouri cu mesaj haios. Ma rog, haios pentru noi. Citate din vorbele cuiva la care tineam toate "foarte mult" candva. Pentru noi ar fi tare interesante, dar nu stiu cum ar fi pentru cei care ne-ar vedea cu ele, si nu ar intelege absolut nimic din ce scrie pe acolo.
2. Un obiect pe care sa il foloseasca zilnic, imprimat cu animalutul care le reprezinta si eventual un citat. O cana, un termos poate sau o agenda.
3. O rama foto originala: un caiet, un calendar, un ceas de perete, magneti de frigider...lucrusoare de acest gen.
Rama foto ar avea, desigur, poze care sa simbolizeze fetele. Fara imaginea lor clara, fara nume. Nu as vrea nici sa dau in narcissism in numele lor, nici sa aiba parte de comentarii legate de numele prostilor, si nici sa fie ceva prea evident. Cred ca ar fi mult mai dragalas sa le ofer ceva frumos, elegant, care sa fie inteles numai de noi ca si idee, dar sa fie placut si ochilor necunoscatori.
Cred ca am sa ma decid cel mai usor cautand pe net modele,  sa vad cum arata fiecare in parte, ce optiuni de personalizare exista "in lumea mare". Sau poate intr-o zi cu mult timp liber, am sa dau o tura de mall-uri, cerand sfaturi de la oameni care lucreaza cu asa ceva. La urma urmei, un obiect personalizat seaman, oarecum, cu un tatuaj. Ne place un anumit model, avem idei de adaptare la ceea ce ni s-ar potrivi, dar nu poate fi facut chiar tot ce visam, pentru oricine. Iar aici ne pot ajuta numai oamenii din domeniu.
Voi ati facut cadouri personalizate vreodata? Cum le-ati ales?