Stăteam aseară şi mă gândeam(era prea cald să dorm, nu-s vreo filozoafă de aia) că nu prea le am cu prieteneala. Nu prea le am deloc! Îmi iau mereu palton strâmt, cu cordon de ăla care mă strânge la burtă şi mi se face greaţă!
Şi totuşi, o dată la vreo 4 ani, aterizează un meteorit ceva, un OZN, o atenţie o măceaşă, şi fac treabă bună! Cam rar ce-i drept, dar se întâmplă minunea! Întâlnesc oameni sinceri, cărora chiar le pasă! Nu sunt perfecte, nu sunt fotomodele! Nu vor pace mondială şi nu frâng inimi! Sunt fete de rând, ca şi mine. Şi spre deosebire de mine, sunt suflete strălucite, care ştiu să inchidă răni.
Aşa că urmează ce zile în care o să vă prezint minunile mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu