Este soţia lui Tim Burton, unul din cei mai originali regizori ale căror filme am avut onoarea să le vizonez.
Dar nu asta o defineşte cel mai bine! Helena este o femeie puternică, originală, neînfricată! Frumuseţea ei sfidează cu nonşalanţă legile convenţionalului, dând clasă tipicului Hollywoodian. Este actriţa care emană mai multă siguranţă decât oricine altcineva! O ador pentru rolurile în care joacă! Pentru sminteala pe care a imprimat-o lui Bellatrix Lestrange! Pentru cât de Regină de Cupă poate fi într-un mod atât de firesc! Pentru eleganţa aristocratică din Merlin, cel de demult, de când aveam eu vreo 12 ani. O ador pentru fiorii care mă cuprind când râde diabolic, pentru frica pe care o simt când şopteşte otăvuri!
Şi, după atâtea roluri puternice, smintite, după atâtea vipere întruchipate cu atâta natureleţe, ai crede că femeia asta nu are inimă! Şi vezi Charlie and the Chocolate Factory. Şi o mamă iubitoare, sensibilă şi fragilă întruchipată de...culmea! Helena Bonham Carter!
E clar deci....o ţine personalitatea la multe! Poate fi oricine vrea! Are destul talent! Aş spune chiar că e varianta feminină a lui Johnny Depp din punctul de vedere al maleabilităţii! Dar ea preferă femeile ciudate, smintite, fără limite! Este ca o fetiţă care se joacă, nerăbdătoare să încerce cât mai multe costume, să îşi facă de cap cu fardurile mamei, să ţipe cât o ţin plămânii, căci e răsfăţată, şi poate!
Ce nu pot eu să fac? În calitate de aspirant la titlul de cineastă, nu pot să nu o iubesc! Nu pot să nu admir fiecare secundă de înfumurare a Helenei pe marile ecrane. Nu pot rămâne indiferentă la aerul ei de aristocrată care îşi face de cap. Nu pot! Pur şi simplu!