Am lipsit ceva timp, asa-i? Calculatorul din camera este pe butuci. Asa ca acum scriu de la o prietena, al carei calculator nu stie ce-s alea diacritice, deci eu scriu cu punct si virgula, sterg si scriu din nou.
In fine... Ma gandeam zilele astea la cum trece timpul, cum ne prinde in el desi este atat de fluid.
Stramosii nostri credeau ca stam cu spatele la viitor si cu fata spre trecut. Este oarecum logic. Ne cunoastem trecutul, dar nu si viiitorul.
Noi, oamenii din ziua de azi, stam cu fata spre viitor si cu spatele la trecut. Doar ne indreptam spre viitor, nu?
Ei bine, din pacate nu ne uitam mereu spre viitor. Sau, mai rau, nu traim prezentul. Ne lasam prinsi de trecut, de amintiri, de regrete, ne apropiem de cei ce au trait candva agatandu-ne de singurele momente pe care le stim deja : cele ce au fost. Sunt mai stabile: stim ce am facut si care au fost consecintele. Viitorul in schimb e plin de surprize. Surprize care nu vor fi mereu placute. Surprize care pe unii ii sperie. De ce sa te gandesti la ce urmeaza, cand ceea ce a fost e asa de placut?
Exista, bineinteles, si cealalta extrema : oamenii de viitor. Muncesc acum, sa aiba maine. Zambesc azi sefului, pentru ca maine sa fie bine vazuti.
Eu am tendinta sa trec de la o stare la alta. Si cred ca totusi ar trebui sa fim mai spontani. Sa facem ceva acum, pentru ca ne face placere. Ziua de maine nici macar nu exista. O vedeti?
Trebuie, desigur, sa avem grija, sa fim prudenti, cumpatati. Dar de aici pana a uita sa mai revenim si la realitate....e ceva!
Voi unde va traiti prezentul? In trecut sau in viitor?
Nefiind un pasionat al sporturilor de iarna ma incumet totusi sa spun ca, pana la urma, totul e un slalom. Un slalom care se poate desfasura pe o partie cu un grad de inclinatie mai mare sau mai mic si astfel cu o viteza mai mare sau mai mica. Si jaloanele sau portile (cred ca asa se numesc... se vede ca nu-s schior) sunt repere din trecut si tinte din viitor. Nu cred ca e posibil ca lucrurile sa inainteze doar tinand cont de o singura categorie de jaloane. Parca la ski se depuncteaza :) Important e ca la linia de finish sa arunci o privire in urma si sa admiri partia pe care tocmai ce-ai parcurs-o!
RăspundețiȘtergereNu, nu ne uitam tot timpul spre viitor, mare dreptate ai. Eu cel putin in ultimul timp am privit numai spre trecut, si nu reusesc sa ma rup de el.
RăspundețiȘtergereDin trecutul meu face parte El, si momentele frumoase petrecute cu El, deci nu vreau sa privesc in viitor deocamdata.
Si da, timpul trece ... si nici macar nu ne dam seama de asta ! :)
Cu siguranta spre viitor! Am o multime de planuri si vise de realizat. Ce a fost a fost, si am toata viata inainte. Trecutul exista ca sa fie uitat:D
RăspundețiȘtergere