M-am născut în urmă cu vreo 20 de ani, într-o noapte rece de toamnă. Sau mai bine zis într-o dimineaţă. Era cam ora 4. Ziua se bătea straşnic să dea întunericul din calea ei. Afară era beznă.
Dar mie nu mi-a fost frică. Am venit oricum. Am venit singură. Fără nimeni altcineva în jurul meu. Nu mai ştiu cine era pe acolo când am ajuns. Dar asta îmi amintesc foarte bine. Eram Singură!
Şi singură aveam să fiu şi mai târziu. La grădiniţă şi la şcoala primară. Pe la vreo 10 ani a apărut o oarecare rază de lumină. O rază care însă a plecat câţiva ani mai târziu.
Singură am început să mă plimb pe unde apucam, dar nu prea mult că Motruleţul e mic. Singură am început să mă bucur de ploaie, de soare, de vânt şi ninsoare.
Singură am început să cred că există pe undeva cineva care mă înţelege şi că omul are o jumătate cu care urmează să îşi trăiască viaţa.
Singură m-am trezit la realitate. Din cei 6 sau 7 miliarde de oameni de pe planetă, eu sunt fata fără jumătate.
Nu ştiu de ce. Poate că eu sunt de fapt întregul sau poate că este destinul meu să rămân la fel la fel de mică şi incompletă cum m-am născut.
Faza este că m-am născut singură şi tot singură am să şi mor.
Doar eu cu mine....nimeni şi nimic altceva...
interesant dar tin sa te contrazic, toti avem pe cineva acolo undeva, el o sa astepte si cand o sa te astepti cel mai putin o sa apara ;) ai incredere in mine
RăspundețiȘtergereNu ştiu de ce, dar am curaj să pun pariu destul de serios că va veni o zi când veni veni şi vei spune "n-a fost aşa". Si crede-mă, io-s pesimist (sau realist, cum îmi place mie să mă numesc), deci, cu greu aude cineva aşa ceva (mă rog, citeşte... tot aia) din gura mea (sau degete...).
RăspundețiȘtergere@Adelin: un peseimist e un optimist realist :D
RăspundețiȘtergerenu stii niciodata ce iti rezerva viitorul, asta e clar! :)
RăspundețiȘtergerenu spune unele vorbe pe care le poti regreta mai tarziu..
depinde de forta aia nestiuta de nimeni, momentul cand ne gasim jumatatea..
nimic nu e programat!
esti tanaraaaaaa!! ai 20 de ani!
sunt atatia oameni care isi gasesc jumatatea cu "intrziere", sa zicem.. dar poate asa se vrea a fi!
fiecare a venit pe Pamant cu un scop!
poate scopul unora e sa infrunte cativa ani din viata, fara un alt sprijin, apoi.. efortul le va fi rasplatit insutit! :)
astept postarea care o va contrazice pe aceasta!
Zaxy...treaba e că uneori zi te mai şi saturi să aştepţi....alteori îţi dai seama că nu mai aştepţi de mult, chiar dacă aveai impresia că o faci...
RăspundețiȘtergereAdelin...deocamdată aşa este..poate intr-o bună zi va fi altfel.
@Lucianna: În sfârşit, cineva care spune ceea ce vreau să aud: "Momentan, aşa este... poate într-o buna zi va fi altfel".
RăspundețiȘtergere@Irina: Se poate spune şi-aşa.
IRina...nu spun că totul se termină aici. Sunt o fire tare optimistă. Însă firea mea optimistă a fost mereu singurică sufleteşte. Ştii, uneori te poţi simţi singură chiar dacă eşti înconjurată de oameni. Şi eu aştept postarea care să o contrazică pe asta. Sau poate o va completa. Poate voi găsi un intreg care să se potrivească cu al meu.
RăspundețiȘtergereindiferent de cata lume este in jurul nostru tot singuri suntem... doar ne mintim ca nu suntem singuri, spunem ca ne impartasim trairile cu cineva, dar adevarul este ca nu-l facem partas la toate simtirile noastre. eu te inteleg si sunt sigura ca cel putin o celula din fiecare om de pe pamant intelege ce spun... cred ca ne place sa ne mintim.
RăspundețiȘtergeream ajuns la concluzia ca tot singuri murim, nimeni nu te conduce la barcagiul Charon...asa este sa fie...
eu am 18 ani si sunt incompleta. deci suntem incomplete impreuna, incompete cu o intreaga lume :D