Ea

Despre ea v-am mai povestit. Dar v-am povestit şi că sunt 3 fete importante în viaţa mea, şi trebuia să o prezint şi pe cea mai importantă. Am fost cândva aproape surori. Este parte din familia mea. Este familia pe care mi-am ales-o, pentru că nici prietene nu suntem de la o vreme. Nu ne sunăm de 10 ori pe zi, nu bârfim băieţi. Ne-am maturizat din punctul ăsta de vedere. Fiecare are viaţa şi gaşca ei. Suntem două persoane care mai diferite de atât nu pot fi. Şi totuşi, nimeni nu mă înţelege mai bine decât ea.
Nu suntem prietene...nu mai. De tare mult timp. Suntem doi oameni care se cunosc. Cu toate aste, ştiu că dacă aş avea nevoie să plâng, aş putea plânge pe umărul ei, şi sper că şi ea ştie că umărul meu drept o aşteaptă. Aşa...în caz că, vreodată, Doamne fereşte!
Ştiu asta pentru că noi nu suntem două prăjiturele făcute cu acelaşi aluat.
Suntem ca două...două păpuşi să spunem! Două păpuşi făcute din acelaşi trunchi de copac. O frumoasă şi-o vagaboandă, un Pinocchio ş-un Arlechin. Care au în comun doar lemnul. Nu vopseaua, nu zâmbetul. Jucăm în faţa a două publicuri diferite. Însă, uneori, auzim chemarea esenţei lemnoase care ne-a dat viaţă...atâta tot...

lonely wolf

Există câteva chestiuţe pe care nu le faci lupului nici dacă pacea mondială depinde de asta. Nu o pozezi, NU o filmezi, NU o înregistrezi. NU o pui pe Facebook, sau pe altă reţea socială. Nu îi dai haine roz, dacă nu vrei să mori sufocată cu ele.
Pe Lup o iei la cinema (rar ce e drept) sau la teatru- ai şanse mai mari. Cel mai probabil o să vină cu tine în drumeţii.
Este cel mai rece şi cel mai introvertit om pe care l-ai întâlnit vreodată. Cel mai distant, cel mai nepăsător.
Şi totuşi, cel mai grijuliu. Cel mai atent la detalii. Omul care se va bucura din suflet pentru fiecare pas pe care îl faci înainte, care îţi va lumina din priviri potecuţa de cărămizi galbene.
Omul contrastelor, care, îndată ce l-ai cunoscut şi i-ai acceptat toanele, poate fi cel mai bun prieten pe care l-ai avut vreodată.
Dacă vor muşchii ei, bineînţeles.

Kriss

Kristina este o fată pe care am cunoscut-o în liceu. Şi nu există coridor neexplorat de noi două! Ştim fiecare colţişor!

Nu am fost niciodată confidente. Nu suntem cele mai bune prietene. Nu ne sunăm în fiecare zi să ne anunţăm ce nuanţă de ojă am mai cumpărat.

Pentru ca nu sunt genul ăla de om. Şi nu este nici ea!

Kristina este omul care nu are nevoie de cuvinte! Spune mai mult decât o mie de vorbe sau imagini printr-o îmbrăţişare! E magică! O strângi la piept, îi dai un pupic, şi viaţa devine mai frumoasă! Atât e de simplu!

Dincolo de asta, este mereu omul care te ajută!
Am nevoie de un umăr să mă sprijine sau să plâng? Tot ea vine să mă salveze! Oriunde ar fi, orice ar face. Că nu fac de astea prea des, e partea a doua....
Kristina este, la fel ca şi celelalte două fete care îmi fac viaţa mai frumoasă, dovada că Dumnezeu mă iubeşte! Că îi sunt prea dragă să mă lase chiar singurică singurică prin Buc...

Ce i-aş spune?
Auzi fată! Eu nu îţi zic să nu te schimbi! Oamenii se schimbă mereu, iar schimbarea e bună! Chiar dacă te schimbi în rău! La urma urmei, tre să evoluăm sau să urcăm la loc în copac! Rămâi în schimbare, că te schimbi o dată cu mine, şi râzi la glumele mele! Şi îmbrăţişările alea calde! Vezi să nu le pierzi pe drum, că ne supărăm!

Old Dogz...

Stăteam aseară şi mă gândeam(era prea cald să dorm, nu-s vreo filozoafă de aia) că nu prea le am cu prieteneala. Nu prea le am deloc! Îmi iau mereu palton strâmt, cu cordon de ăla care mă strânge la burtă şi mi se face greaţă!

Şi totuşi, o dată la vreo 4 ani, aterizează un meteorit ceva,  un OZN, o atenţie o măceaşă, şi fac treabă bună! Cam rar ce-i drept, dar se întâmplă minunea! Întâlnesc oameni sinceri, cărora chiar le pasă! Nu sunt perfecte, nu sunt fotomodele! Nu vor pace mondială şi nu frâng inimi! Sunt fete de rând, ca şi mine. Şi spre deosebire de mine, sunt suflete strălucite, care ştiu să inchidă răni.

Aşa că urmează ce zile în care o să vă prezint minunile mele...