Turistii...

În ultima vreme, Bulgaria pare să fie o destinatie tot mai apetisanta pentru români. Cică e mai convenabil să mergi la mare acolo, mai distractiv. Stiu oameni care merg numai in Bulgaria de vreo...3 ani? Cam asa.
Dar daca serviciile sunt atat de proaste, de ce avem turisti straini pe litoralul romanesc? Sunt sadici? Sunt amatori de senzatii tari?
Eu una nu am fost la mare pana acum, si nici nu ma impinge curiozitatea. Dar mi se pare cam ciudata faza cu romanii care fug de ceea ce strainii par sa aprecieze. Adica, romanii, eu nu, ca imi ador tara, fug si de munte! De ce ai fugi fratica de muntii nostri? De orasele noastre turistice? Ce nu au Brasov, Sighisoara ( Doaaamneeee cat o iubesc!) Sibiu, si au stiu eu ce metropole? Aglomeratie? Nu multam!
Recunosc, la altii o fi mai organizat, marea o fi mai curata, orasele mai spectaculoase. Cazarea mai avantajoasa. Dar, daca stii sa cauti, gasesti oferte decente si in Romania. Eu mereu cand merg undeva, ce-i drept mega-rar, stau la pensiuni. Si gasesc familii decente, pasionate de mica lor afacere. Sau oi fi avut noroc? Poate nu oi fi avut cine stie ce pretentii? Adica, mie mi-au ajuns paturile cu asternuturi curate, baile mici si in stare foarte buna, televizorul si bucataria comuna. Nu ma omor dupa restaurante nici macar in vacante. Cu exceptia cazului in care este vreun preparat, traditional sau nu, care zice lumea ca ar trebui incercat. Dar in rest, frigiderul si aragazul sunt perfecte, chiar daca le impart!
Acuma, ori am eu extrem de putine pretentii, ori au turistii cam multe, ori nu a stat nimeni dintre ei in camin! Pensiunea e parfum dupa ce imparti camera cu 5 si baia la 10!
Dar de ce sa ne coboram pretentiile, noi, oameni cu nas fin, cand putem merge gramada in Bulgaria? E mult mai comod! Hai sa alegem calea usoara!

Eu si SEO

Blogaresc cam de trei ani. Si, spre rusinea mea, pana in urma cu vreo 6 luni, eram planta la partea tehnica! Personalizam pe aci ca nebuna, fara sa observ mare scofala in web design. Imi prindeam urechile in chestii sofisticate, in teme foarte incarcate, fara sa tin cont de faptul ca sarmanul meu blog este foarte greu de citit! Mai mult, se incarca fenomenal de greu!
M-am invatat minte de cand cu blogul nou. Pe acela il vreau cat mai aerisit, fara carnat de blogroll. Lista de linkuri o am acum pe pagina separata. Foarte putine bloguri in bara laterala, sa fie treaba cat mai lejera si usor de gasit.
Casuta de search la indemana, motto mai la vedere, fonturi simple. Tema aleasa direct, ca in wp nu prea ai libertate de miscare.
Si am invatat si ceva smecherii seo. Putine nevoie mare, dar smecherii.
De exemplu, Goagal nu e prieten cu diacriticele. Dar lasa ca noi suntem copii incapatanati, si nu ne dam batuti usor. Asa ca va alegeti un cuvant cheie, pe cat posibil fara diacritice, si aveti grija ca titlul si postarea sa inceapa cu el. Merge si o sintagma, dar mai greut.
Daca va apucati sa bagati vreo stire, mentionati frumos sursa. Google nu iubeste plagiatorii.
Dati nume si imaginilor. Lumea cauta si imagini pe Google! Si nu cauta numele kjfhhfu 6376746 kjhfrh. Daca intelegeti unde bat.
Incercati, pe cat posibil sa aveti blog de ala platit. Eu sper sa ma mut, iar, cat de curand. Wordpress este o platforma fermecatoare, Blogspot la fel, dar daca ai de-a face, ca mine, cu un blog colectiv, pe domeniu, iti dai seama ce putina libertate ai pe subdomeniu! Foarte, foarte restrictiv este!
Pe un blog de om mare, cu domeniu, host si tot tacamul, Gooaaaglal te vede mult mai usor. Plus ca ai voie sa bagi tot felul de reclame fara sa se ia cineva de tine.
Daca sunteti plantuta ca mine, puteti apela la ajutor specializat. Prieteni priceputi sau firme. Si de la baza aia porniti usurel, pana invatati. Parerea mea!

Curiozitatile mele ciudate

Oficial, ma uit mult prea mult pe Discovery! In loc sa dorm! Ma toaca colega de camera cand vine acasa! Iritata ca nu am mai prins How it`s made la TV, am cautat pe net. Am gasit o emisiune, care m-a facut curioasa in legatura cu...anvelopele!
Procesul de productie al  anvelopei incepe cu selectia diferitelor tipuri de cauciuc, rasini speciale, negru de fum, pigmenti, antioxidanti, bioxid de siliciu si alti aditivi care se vor combina pentru a conferi caracteristicile dorite. Pentru fiecare din componentele principale ale anvelopei se folosesc compusi diferiti.
Un malaxor combina diferite materii prime pentru fiecare compus pana se obtine o pasta omogena,  de culoare neagra, avand consistenta gumei de mestecat. Pentru a asigura faptul ca amestecul este asa cum trebuie,  acest proces este supravegheat computerizat. Materialele compuse sunt trimise apoi spre a fi formate in flancuri (pereti laterali), benzi de rulare si alte componente ale anvelopei.
Asamblarea anvelopei poate incepe. Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul interior. Stratul de etanseizare este fabricat dintr-un cauciuc care opreste trecerea apei si aerului si care va lua forma unui tub interior inlocuind functiile camerei la anvelopele clasice. Dupa ele se fabrica  carcasa si breakerele (numite si centuri), in general  fabricate din otel si poliester. Ele dau rezistenta anvelopei, dar si flexibilitate. Breakerele trebuie  taiate si montate la dimensiuni si unghiuri precise, specificate in proiectul anvelopei, pentru ca aceasta sa aiba  caracteristicile de manevrabilitate si tinuta de drum urmarite.
Urmeaza montarea talonului, adica doua inele formate din impletituri de sarma de otel imbracate in bronz. Talonul asigura etanseitatea imbinarii anvelopei cu janta. Banda de rulare si peretii laterali (flancurile) sunt apoi pozitionate deasupra breakerelor si carcasei si presate puternic. Rezultatul este o anvelopa "necoapta" care nu a fost supusa inca vulcanizarii.
Ultimul pas este vulcanizarea. Adica un fel de calire, daca imi dau seama bine.  Anvelopa  este plasata intr-o matrita si umflata  pentru a forma profilul benzii de rulare si marcajele de pe exteriorul flancului. Intreg ansamblul este incalzit apoi la peste 150 de grade Celsius timp 12-15 minute pentru a vulcaniza cauciucul. Acest interval de 12-15 minute este adresat  anvelopelor de autoturisme si vehicule comerciale usoare.

Anvelopele sunt verificate separat, asa cum este si normal. Nu sunt jucarii, riscul ca vreuna sa fie defecta si sa puna in pericol viata celor din masina nu este unul pe care sa ti-l asumi ca producator.  Mostre sunt extrase de pe banda si testate. Unele sunt inspectate cu raze X, altele sunt taiate pentru a cauta defectiuni, altele sunt rulate pe bancuri iar altele sunt testate pe strada pentru evaluarea tinutei de drum, durabilitatii si economiei de carburant.
Stiu, am curiozitati ciudate! Cei care stiu cand si ce citesc, nu vor fi surprinsi! Mintea mea inmagazineaza tot ce prinde! S-a cam autodepasit de data asta, dar deh!

La piscină

Căldură mareee dragii mei!Mare de tot!  Unde îmi e ploaia? Că înțeleg, de ici de colo, că trebuia să plouă acu nuj cât timp! Acum staaau ca fraiera, și aștept o minune, că la cod galben de caniculă, altă opțiune nu am!
Poate dacă îmi fac piscină de aia șmecheră în casă? Că de mers eu la ștrand nu se pune problema! Ba nu! În fața blocului! Să deschid afacere cu ocazia asta! Și mă răcoresc și eu, ca omul! Nu să staaau aiurea să transpir ca disperata!
Nu m-ar deranja așa tare căldura dacă nu aș tot transpira! Zici că am scăpat de la saună! La 3 litri de apă băuți, transpir 5! Fără nici un fel de glumă! Nu știu de unde atâta apă în mine!
Înțelesesem că se scapă de treaba asta cu nuj ce ceaiuri!

În fine. Caaare, ce știți, de ștranduri prin Buc? Vreau să strâng bănuți și să merg la bălăceală. Văd io cu cine! Numai să mai ies din casă, să mă mai răcoresc, să fac mișcare! Dacă vrea careva să mă învețe să înot, iară, aștept cu nerăbdare! Am mai încercat de vreo două ori să învăț, dar nu s-a prins nimic de mine! Că am învățat sau am încercat să învăț fix pe râu, e partea a doua! Acum încerc la piscină, dacă se oferă careva.
Și dacă mă învață vreunul sau vreuna, fără să îl/o înec, merem la saună după! Să știu de ce transpir! Fac cinste! La piscină am mai fost eu ici colo, dar saună chiar că nu am mai fost veci! Dar cred că o să îmi placă! Nu poate fi extrem de cald! Sau oricum, nu mai cald ca la mine în casă! Și nici nu am cum să transpir mai mult decât o fac deja! Sau oare pot? O să îmi testez limitele!

Amintiri de dinainte de licență

L-am vizitat în urmă cu muuuult timp, cu două colege de facultate. Este superb!



Drumul cu trenul costa 25 de lei, bilet de student cu cupoane.

Intrarea la zoo este 2 lei pentru studenţi!











Dealurile din împrejurimi oferă o imagine superbă a oraşului. Dacă aveţi prin Sibiu tovarăşi bine crescuţi, ca noi, rugaţi-i să vă ducă!

Intrarea în turn este 2 lei, iar telescopul de acolo (sau cum s-o numi treaba aia) are nevoie de o monedă de 50 de bani pentru 3 minute.








Intrarea la muzeu (indiferent care) este ieftină, şi, ce ador eu, nu primeşti bilet de ăla de le place lor să rupă, ci carte poştală!



Ca să vă faceţi idee, costă între 2 şi 7 RON. 7 la Brukentalul acela cu tablouri, iar biletul este valabil cam la toate muzeele. Nu ştiu exact la care, că nu le-am văzut pe toate.







Dacă tot mergeţi prin Sibiu, treceţi pe la Crama Sibiană(parcă aşa îi zice).
Au acolo ciorbă de fasole în pâine(15 RON, au încercat colegele) şi gulaş în pâine(20 de RON, am încercat personal). Preţurile sunt cam de restaurant bucureştean, deci destul de măricele.
Diferenţa este că de data asta chiar merită să dai banii.  Mâncarea este fierbinte, bine condimentată, iar porţiile destul de mari. Mai ales dacă vă plac preparatele bine aromate, cum îmi plac şi mie!

Oraşul este superb, zi şi noapte!
Noi am fost într-un club de prin centru, Oldies pe numele lui. Intrarea este liberă, iar preţurile, din nou, sunt ceva în genul Bucureşti, club de oameni de rând.

Îngheţata este cam 2 RON cupa. Şi este genială! Ţineţi minte îngheţatele alea pe care le mâncam prin excursii în tinereţe? Cam aşa are gustul!






Cazarea este pentru toate buzunarele! Noi am stat la Pensiunea Podul Minciunilor, care, după cum îi spune numele, este la câţiva paşi de Pod. Domnişoara de acolo este drăguţă şi discretă. Am avut contact cu ea cât ne-am cazat şi ne-a explicat că nu avem voie să fumăm în cameră (există însă terasa "dotată" cu scrumieră). În rest, nu a avut nici o pretenţie. Ne-a dat cheile şi ne-a lăsat in legea noastră. Camera triplă închiriată de noi a costat 140 RON. În rest are doar camere duble, dar nu ştiu preţul lor. De menţionat că aveţi baie cam în fiecare cameră.  Daca stati doar o noapte, pretul o sa fie puuuuuuutin mai mare(camera de 3 costa in mod normal 130 RON).



Am mai fost o dată de atunci, cu turcoaicele pentru care am găsit cazare în București  la cel mai original mod cu putință! Dar despre asta în altă poveste, pe blogul nou!

Amintiri din studenție

Tot zapând printre șmecheriile lui frate-meu cu pariuri, am dat de niște jocuri pe care le adoram eu demult, în tinerețe. Adică în urmă cu vreo doi ani, în facultate, când rămâneam singurică în camera de cămin câte două, trei zile.
Machiam zânuțe virtuale! :D Știuuuu! O să faceți mișto la greu! Dar pe mine chiar mă relaxa! Credeți sau nu, îmi amintesc de ele cu lacrimi în ochi. Puteți juca și voi dacă vreți! Eu am să vă las site-ul unde mai jucam eu, dar sunt și muuuulte altele! Acesta împlinește criteriile mele de jucat cum trebuie, în viziunea mea. Cum arată un dress-up/ make-up game bun pentru mine?

Poza ar trebui să ducă la joc. Asta e ce am copt io :D

Poi, în primul rând, trebuie să fie cu haine care se pun singure de îndată ce le-ai dat drag pe manechin. O să credeți că e un criteriu logic, dar trebuie să fiți atente. La multe jocuri, trebuie să pui haina sau culoarea pe model și să le aranjezi la milimetru. Devine enervant după vreo două jocuri! Aveți grijă ca hainele și nuanțele să se înlocuiască automat. Să nu trebuiască să le luați pe cele puse, să le duceți la looooc, pe urmă să vă duceți la pagina nouăăă, să luați de acolo ce vă doriți, să staați iaaaaaaar 3 ore la fixat!
Uitați-vă și la ce garderobă au duduile și cum vine pe ele. Știu câteva jocuri, la care hainele sau nuanțele, cum le iei așa arată! De parcă le-ai fi luat din revistă și le-ai fi lipit cu scoci pe monitor. Sau îi alegi un model de păr, care de altfel pare genial, îl pui pe frumoasa ta, și arată ca o ciumahaie! ( nu știu ce e aia, dar e de rău; așa mă numește mama când mă machiez foarte mult și prost)
Și fiți atente ca setările să nu o ia de la 0 în clipa în care constatați că ați greșit ceva, și încercați să dregeți beleaua. Treaba asta, mega enervantă, se întâmplă în general la zâne!
Altceva nu știu ce să vă mai zic! Mie îmi plăcea să aranjez păpușelele de la jocuri după chipul și asemănarea mea, și să le folosesc la avatar. Dacă mă citește careva de la „joace” aș avea o sugestie! Vorbiți cu bossu, să facă o opțiune prin care să se posteze creația finală pe facebook!

RCA sau cum era să mor

RCA sau Răspundere Civilă Auto este un contract practic. Se  încheie între proprietarul unei mașini şi compania de asigurare.Pe scurt o asigurare RCA acoperă pagubele provocate de către tine,că şofer în urma unui accident rutier.Anumite condiţii trebuiesc îndeplinite pentru a încheia o poliţă de asigurare RCA.  Mașina trebuie să fie înmatriculată în România. Asiguratul trebuie să figureze în actele  de indentificare ale automobilului.
Ai nevoie de ea dacă ai mașină, în primul rând! În caz că vreun bou, aflat pe contrasens, dă cu spatele de pe cine știe ce alee lăturalnică, uitată de lume, în timp ce tu ieși de pe strada dintre blocuri, și inteligența supremă a colegului de trafic nu e antenă pe unde conduce!!!
Mai ales dacă bolovanul intră cu ditai fundu de gipan în portiera ta din spate, de Volkswagen Golf, mică săraca, pentru că, nu-i așa, unei fete o asemenea mașinuță îi vine mănușă!
Ai și mai mare nevoie de RCA dacă ești ciar tu babalâcul care nu se uită pe unde merge, nu vede că blestemata de stradă pe unde umblă este cu sens unic, și ai și aere de mare șef!
Bineînțeles, polița trebuie asortată cu ceva bun simț, măcar când ajungi la poliție! Am stat pe scaunul din dreapta, trăzni-l-ar Sf Google cu erori la căutare! Și când a trosnit mașina, la nici juma de metru în spatele meu, am închis ochii și am așteptat să îl văd pe Sf Petru! JUR! A înghețat sângele în mine! Mi s-a oprit puls, creier, respirație! Gog ar fi leșinat de ciudă!
Dacă nu ieșea șoferița, prietena mea încă din liceu, să se smiorcăie la el, credeam că sunt moartă cei 300 de km până acasă!
Din fericire, odată ajuns la poliție, nenea s-a dovedit un domn, a semnat declarații, treburi, trestii, jmecherii, a dat polița prietenei mele, și din fericire avea și asigurare zdravănă, și totul s-a terminat cu bine!
Concluzia? Luați frumușel RCA! Salvează vieți! Există companii sau firme de consultanță, care găsesc asigurarea perfectă pentru fiecare!

Sechele din facultate

Am studiat 3 ani de zile în Departamentul de Limbi Străine și Comunicare al UTCB-ului. Traducere și Interpretare. Interpretarea pe general, traducerea pe tehnic! Vă recomand cu căldură!
Ceea ce nu mi-am dat seama niciodată, este amprenta adâncă pe care au lăsat-o construcțiile asupra mea! Poți să fii mama filologului, dacă prinzi rădăcini măcar un an la universitatea aia, ieși mirosind a inginer!
Este imposibil să nu se lipească de tine noțiuni din domeniu. Să nu știi ce e un teodolit sau o miră! Sau să nu îți spună cineva că pe șantier, utilajele de construcții nu au denumiri tehnice pentru muncitori, ci sunt botezate în funcție de ce scrie pe ele!
Afli câte ceva din domeniu, înțelegi mai bine cum și ce fac materialele de construcții, de ce este mai bine să construiești într-un fel sau altul. Ajungi chiar să ai cu cine te consulta în caz că vei avea nevoie de un inginer! Înveți DE CE ai nevoie de un inginer, ce face el și nu poate un arhitect.
Eu una, un lucru știu! Dacă am să ajung atât de înstărită încât să îmi ridic casă, am să angajez un inginer, cu echipă, utilaje închiriate de pe  www.infoconstructii.com și tot tacâmul! Nu cu meseriași sau mai știu eu ce. :D Știuuu că e varianta neaoșă, dar după atâția ani printre ei, nu mă lasă inima să nu fac ceva cum trebuie! De la A la Z cu contracte bine puse la punct și tot tacâmul!
Mai ales că așa o să am pe cine trage la răspundere legal în caz de ceva! O să trebuiască bineînțeles răspundere mare de tot, să nu mi se facă viloiul cum se fac autostrăzi în România!
Dar știți ce? Am studiat la construcții, și am pile la viitori ingineri talentați, nu așa, la orișicine! Dacă vă purtați frumos, vă fac cunoștință cu ei!

Începe xeroxiada!

Mă apuc și eu o dată în viață, să învăț din timp. La gramatici. Pentru admitere. Și cum nu am nici o gramatică decentă pe aici, și nici mare buget să îmi cumpăr una, am să apelez la o prietenă de aici de aproape, care are imprimantă. Nu de alta, dar nu mai sunt în Tei, să scot la imprimantă o carte întreagă, cu maxim 20 de lei.

Și nici nu am de gând să bat o grămadă de drum până acolo, pentru 10-20 de pagini. Dar de frânturile alea chiar am nevoie. Mă gândisem inițial să îmi iau imprimantă. Dar pe moment, din păcate, nu dispun de bugetul necesar. După care, m-am gândit să cad la învoială cu vecinul. Dar a picat și varianta asta. Ar fi trebuit să punem bani egal, iar eu aveam nevoie mai mult ca el. Nu ar fi fost corect.
Fata asta în schimb, este și ea ca mine. Viitoare masterandă, în criză de bani, nu își permite maldărele de cărți cerute ici colo, dar are imprimantă cu xerox și scanner. Am avea cam același volum de hârțogăraie de procesat. Așa că ne putem uni forțele de un cartuș de imprimantă. Vedem noi de unde. Varianta reîncărcării home made iese lejer din discuție, pentru că vrem să imprimăm calumea, nu să aruncăm banii ca să ne curgă un sfert din cerneală aiurea pe pagină. În rest, avem la dispoziție magazine specializate de vizitat când om avea timp amândouă, sau site-uri gârlă. Să tot cumperi cartușe nenică! Bani să fie! Că după ce ne stabilim bugetul o să ne simțim mult mai libere în alegeri. Oricum nu cred că o să fie extrem de greu să găsim un amărât de cartuș HP. O să fie greu să ținem pasul cu hârtia necesară după. Și mape, și markere, și bibliorafturi!
Dooooamne ce dor mi-a fost de articolele de birotică.

Poezie poezie

Am fost crescută, de pe la câteva luni la vreo 9, poate 10 ani, la Moldova, de bunica mea, care stătea în curte cu mătușa (erau două case) și familia ei. Rudele din partea mamei! Pe care nu le-am văzut, cred, de vreo 10 ani. Fie nu a existat interes, fie nu au fost bani, când am avut eu nu au avut ei, iar când am avut cu toții, m-am speriat cumva de idee și am pus condiții absurde pentru a merge acolo.

Familia mătușii Ani (Adriana) include doi băieți, înalți ca brazii, cel puțin în raport cu cea care eram atunci.

Băieți care mi-au făcut copilăria fermecătoare, și mi-au umplut cei mai mărunți ani cu clipe unice!

Bogdan este cel mare. Cu 11 ani mai mare decât mine, și un an mai mare decât fratele său. Veșnic muncitor, studios, serios din cale afară, a impus un anumit respect, o anumită răceală față de mine! Poate nu le-a impus! Nu la modul distant! Poate așa îl percepeam în raport cu frate-su!

Ei bine, lui Bogdan cel studios îi plăcea să îmi spună povești! În varianta știută doar de el! Cea care îmi aducea mereu coșmaruri, și nopți în care o trezeam pe mamaie. Parcă îi și văd fața schimonosindu-se la imaginile vizuale pe care le crea! Capra tocmai se întorsese acasă! Și ce vedeaaa? Pereți roșii de sânge, bucăți de blană peste tot...cuțitul cu care fuseseră sfârtecați iezii pe podea...și mirosea precum câinii morții pe lângă care treceam uneori cu căruța! Vânătorul din Scufița Roșie era un genial chirurg! Iar Bogdan al meu știa, deci îmi descria, ce mațe și ce pagini din atlasul de anatomie secționase ca să le scoată pe Scufiță și pe bunică-sa! Iar dacă nu făceam temele, și îl mai lăsam pe frate-su să le scrie în locul meu, vânătorul avea să mă coasă în burta lupului! După concursul de băut apă cu ceașca mare, ca de supă a bunicii, la care Bogdănelul meu bătea mereu! Și ghiciți cine avea, fată mare, de 5 ani (!!!), probleme cu mersul la baie!

Vlad, născut la cererea femeilor, mic și copilăros, a fost mereu preferatul meu! Din familie! Vlad ajungea să șterpelească din dulciurile pe care mamaie le împărțea în mod egal zilnic. Tot el găsea mereu borcanele cu dulcele și lipiciosul gem de nuci, din pod, și îmi aducea pui abia fătați, mici și chei, de la pisică sau de la iepuri, să văd cum arată!

Și tot el mă învăța poezii. La vreo 8 ani, știam vreo 5 poezii de Eminescu, printre care Scrisoare a 3a și Luceafărul. Și Poezie poezie ( putsa mea...) și Ursulețu Michi ( vrea să facă pipi). Doamne ce mai enerva rudele cu treaba cu poeziile porcoase!

De azi, veți găsi năzbâtiile mele în vizită la colegii bloggeri! Sper să vă placă!