Orăşelul sau "oraşoiul"?

              -Salut!

               -Bună!

               -Ce faci?

                -Bine. Tu?

                -Tot bine!

               Cam asta este discuţia pe care o duci în Motru când cobori la magazinu' din colţ. Dacă ieşi în parc.....trebuie să fii cu ochii cât cepele! Ferească sfântul să o ratezi pe "tanti Maricica" sau "nea' Gogu" că....Şi Doamne fereşte să te cheme Corli în Motru. Adică....io am realizat că sala în care făceam anumite cursuri în liceu are ceas pe perete...de vreo 4 ani abia când mi-a distras atenţia o colegă, disperată de atâta "Cât e ceasu'?"  Asta să vă faceti o idee. Sunt visătore, sunt melancolică (NU EMO!!!). Am în ochi o toamnă Bacoviană, cum spunea profa de română în generală.

              De asta am mulţumit Cerului când am intrat la facultate în Buc. În "capiatală" nu cunosc pe nimeni aproape. Colegii de facultate, câţiva amici, două familii, un Pitic, un Elf, şi o Sylvie. Atât. În rest, pot să plec pe gânduri. Nimeni nu se uită ce faci şi cum, nimeni nu se întreabă de ce. Mai ales când ai moaca mea liniştită, uneori cu ochi "căscaţi" şi priviri plecate dincolo de peisaj.

                Anul trecut, când "am aterizat" acolo, îmi era dor de sentimentul de om atotcunoscător din Motru. Două, trei străzi. 

               -Unde stai?

               -În cutare bloc.

               -Ahaaaaaa!!! În vale e banca şi în deal poşta!

              -Exact!

              -Eşti vecin cu Nae şi cu Gogu...băieţi buni...îi stiu de mic.

              Toţi se stiu de mici! Câteva magazine, vânzatoarele o ştiu pe mami oricine ai fi. Sunt doar vreo 2 autoserviri. Stai să vezi cum este să vii de la Bucureşti, cu obiceiul de a citi etichete de pe tot ce prinzi în mână, şi comparat produse, să vezi ce monştri dai din tine!

              La Bucureşti, poţi găsi un cadou drăguţ oricând. La Motru, trebuie să mergi la Târg(u Jiu) pentru ceva decent. Ca să nu mai spun cât suferi pentru o carte.

                Totuşi, nu ştiu pe care să îl aleg dintre cele două. 

Motruleţul este totuşi liniştit, cu oameni amabili, şi cu vecine care fac scandal dacă ţipi în faţa scării şi stiu tot ce faci de dimineta până seara. Nu are zgomotul veşnic de maşini, fumul şi nepăsarea.De vreo doi ani, avem străzi noi, parcuri îngrijite, o catedrală superbă, şi chiar coşuri de reciclare (care sunt aproape pline mereu- am dus eu hârtie să verific). Bucureştiul are farmecul lui. Plus muzee, librării, teatre şi altele de genul.

             Bucu' îl ştiţi cum arată. Vă las poze cu "sătucu'".

     

            P.S. Are aproximativ 30.ooo de locuitori, si, să vă faceţi idee  de suprafată, ar încăpea lejer in Herestrău. Lacul, nu parcul.

P.S.S. Da' io tot îl iubesc.

Ursitoarele

Am vazut prin Bucuresti tot felul de anunturi legate de ursitoare la botez.
Si mi-am amintit de acest frumos obicei. Si mi-am dat seama ca nu stiu ce presupune. :D
Pasionata de povesti cu zane cum ma stiti, am survolat Gugalu sa vad ce rasare!
Am aflat ca ursitoarele sunt 3 surori care decid soarta fiecaruia la nastere. Deciziile lor depind de dispozitia de moment. Adica, daca esti nascut intr-un ceas bun, ti s-a ursit de bine. Daca nu, nu! :D

​In unele zone ale tarii, pentru ca ursitoarele sa fie blande cu soarta copilului, parintii lasa paine si sare langa patut.
Nu era insa o idee buna sa faci ursitoarele sa se razgandeasca. Dupa cum spun basmele. Desi pareau sa schimbe destinul in bine, consecintele schimbarii erau adesea fatale.
Insa, cum timpul a trecut, iar spiritele padurii si ale vietii omenesti ne-au cam uitat, in lumea moderna au aparut fetele ce devin ursitoare, special pentru copilas, la botez. Mi se pare o idee foarte dragalasa sa ai asa ceva la botezul copilului tau. Cred ca iti da o speranta nemaipomenita sa auzi urari de bine, spuse micutului pe tonuri misterioase.
Si cred ca este foarte frumos si pentru invitati. Mie mi-ar da o doza foarte mare de optimism un astfel de botez.
Iti deschide ochii asupra faptului ca pe undeva, oamenii incep din nou sa creada in povesti cu zane.

Întrebare

Acum, locul meu este pe faţa ta. Stau aici, şi te apăr de tot, de toţi şi de toate. Sunt masca perfectă, sunt minciuna care îţi face viaţa mai uşoară. Eşti mereu pe gânduri, dar nu-ţi place să şi arăţi asta. Îţi place să îi înveseleşti pe ceilalţi. Şi te foloseşti de mine să o faci. Viaţa e oricum de rahat, toţi avem oricum necazuri. De ce să amărâm şi zilele altora, nu-i aşa? De ce să le transmitem infecţiile care ne acaparează existenţa, când ei, ceilalţi, poate sunt pe moarte din cauza bolii? De ce să nu le uşurăm amarul, dacă putem? Ridici uşor colţurile gurii, şi celălalt simte nevoia să răspundă! E aşa uşor.....
Dar ştii ce? Încep să mă satur. E greu să fii mereu cel vesel. Să ascunzi ce simţi de dragul altora. Eu nu contez? Nu te gândeşti că am obosit? E obositor să stau mereu aici şi să joc teatru. Ştiu că poate asta simţi, dar....atunci când vei suferi cu adevărat nimeni nu te va crede.
Şi apoi, demonii tăi mă trag în jos...îmi spun că locul meu nu e aici, că ar trebui să plec...
Tu ce crezi că ar trebui să fac? Să plec? Să rămân?
Cu prietenie, veşnic lângă tine,
                                    Zâmbetul

Ce-am avut şi ce...nu am pierdut!

Viata este ca o ploaie. Iar ploaia ta dragule, m-a ars. Si simteam nevoia sa ma descarc, asa ca am venit la bunul meu blog. Caci el ma asculta.
Nu am vrut sa scriu asta pe noul blog pentru ca acolo sunt Lucianna cea vesela. Aici sunt melancolica. Sunt fata melancolica, pe care cititorii au crezut-o uneori emo. :p
Sunt fata care isi aminteste de tine, cel care ar fi trebuit sa ma iubeasca. Cel care spunea ca imi va fi mereu alaturi, si ca nimeni nu se va baga intre noi.
Esti cel care a renuntat la mine fara sa lupte. Cel care avea pretentia ca eu sa lupt pentru iubirea lui, fara a o merita pe a mea. Marioneta dragalasa, numai buna de imbratisat, care se visa copil.
Micul meu Pinocchio, care, atunci cand s-a facut baietel, a uitat sa isi taie sforile.
Omul in bratele caruia m-am ascuns multe nopti, caci aveau o caldura ce altora le lipsea. Sau cel putin credeam eu ca e caldura. Era de fapt flacara unei iluzii splendide.
Este uimitor cum cineva e poate duce atat de sus pe treptele spre rai, doar pentru a te arunca in gol de la o inaltime cat mai mare.
Ai dreptate. In sufletul meu, am stiut ca nu ma iubesti.
Dar stii la ce ai si mai mare dreptate? Nu te iubeam nici eu! Si nici nu e iubesc.
Iubesc sentimentul ca am puterea de a iubi. Iubesc forta pe care o am atunci cand vreau sa imi ofer inima. Dar pe tine nu te iubesc. Si nici nu te-as fi iubit vreodata.

Reincarcare

Cum spuneam, am de gand sa investesc intr-un cartus de imprimanta calumea. Deja am decis de unde o sa cumpar toner imprimanta HP.Si mi se par destul de acceptabile preturile de acolo. Ma gandesc sa continui sa cumpar cartuse. In sensul ca in loc sa il reincarc pe primul.
Imi amintesc cum un coleg de camin, care ma mai ajuta cu imprimatul la faculta tot reincarca imprimanta. Ca era mai ieftin. Si poate este inca. Era chiar si o oferta la plotterul unde reincarca. La nu stiu cate reincarcari primea una gratis.
Dar singurul avantaj cam era pretul. Imprimanta ii tragea cum trebuie doar primele pagini. In sensul ca jumate aproximativ din cat ducea cartusul. Celelalte pagini ieseau neuniforme, cerneala se usca aiurea, se intindea, sau, mai rau, imprimanta lacrima cartus. La volumul imens de palavrageala pe care il ai de scos la imprimanta ca student, nu prea ai cum sa renunti la cantitate in favoarea calitatii.
Asta pe de o parte. Pe de alta, nu poti sa predai un proiect imprimat in halul ala. Functioneaza faza numai daca imprimi ce ai de predat in prima faza, pentru ca apoi sa scoti ciorne sau ce vrei tu sa citesti de pe hartie, nu de pe PC.
Adica, practic dai banii numai pe jumatate de treaba facuta bine. Ca sa nu mai spun cu cata mizerie se lasa!
Si ma intreb: nu mai bine dai ceva banuti in plus, si ai garantata o imprimare sanatoasa, decenta, pe toata linia? Fara sa risti pete de cerneala si pagini care sa arate precum caietul unui prescolar ce abia invata sa scrie, si nu prea ii merge treaba.
Am si citit recent ceva legat de incarcare toner.
Cred ca ar fi mai intelept pe moment sa astept sa cumpar tonerul, sa se termine, iar apoi sa incerc variantele.
Desi cred ca reincarcarea nu o sa imi placa...

City Break

Mda...ce sa mai si zici. Ploua, oficial, de vreo doua saptamani! Tara se scufunda. Din fericire, oamenii stiu sa mai si scape de asta. Bineinteles, nu in Romania, ca acolo unde o mai soare este scump sa mergi, cazarea nu se ridica la nivelul la care se pretinde ca este...
Asa ca turistul nostru cel de toate zilele a invatat ce e aia city break. Incepe lumea sa mearga prin Austria, Cehia, Franta, Italia...Orase care mai de care mai insorite, la preturi care mai de care mai atragatoare.
Decat sa stai in ploaia lumii din Bucuresti si sa te fatai colo colo sa nu te uzi, visand macar la oprirea ploii daca nu la soare, sacrifici un banut, dar stai un weekend la soare . Oferte se gasesc peste tot. Uite chiar aici un exemplu: http://www.geniustravel.ro/. Se mai duc din frustrarile date de balti si bai de noroi, si te intorci gata sa incepi o noua saptamana!
Nu trebe decat sa iti faci curaj sa o iei din loc!

Cartuse Toner

M-am apucat în ultima vreme să descarc tot soiul de e-books. Una despre cum sa scrii, vreo 7 narnii, 2-3 formulare si tot asa.
Acum, problema mea de om cu 3 dioptrii, era urmatoarea: unde sa le scot la imprimanta? La mine acilea, imprimanta si  xerox si alde d-astea la mama naibii!
Si uite asa, vreo doua, trei zile, mi-am frant manusitele, gandindu-ma cum sa fac sa ies mai ieftin. Si mi-am amintit ca vecinul meu tocmai si-a luat imprimanta nouaaaa. Asa ca m-am dus frumusel la om si i-am propus sa punem banii amandoi la toner si alte alea, ce mai trebe la el acolo, sa imi scoata la imprimanta ce si cand am nevoie.
Nu de alta, dar am citit pe net ca TonerEurope s-a deschis, si, in comparatie cu ce stiu eu in materie de magazine traditionale, pare destul de ieftin tonerul lor. Va vine sa credeti ca eu abia asa am aflat ca exista tonere compatibile (?!?!?!) cu marci de imprimante? Adica se gaseste, carevasazica,Toner Canon, Toner HP si tot asa. Nu stau acuma sa le insir pe toate.
Ce imi place la ei, daca este adevarat ce scrie pe site, absolut toate produsele sunt testate. Ca atunci cand iei un pix de la magazin. Inainte sa ti-l dea tanti, mazgale pe o foaie, sa vada daca e cazul sa iti dea altul. Fair enough! Adica, daca dau banii pe chestia aia, trebuie sa imi garantezi ca merge, nu?
Si, drums please...partea care imi convine. Sunt  varianta in cartuse a detergentului cu care speli de rupi. Cu cartusele astea poti printa de vreo 3 ori mai multe pagini decat cu un cartus obisnuit.
Si, fiind din Bucuresti, nu suport taxe postale. Ma duc si imi iau frumos produsul de la reprezentanta. Vad frumos pe net daca au ce imi vrea cocoasa, dupa care ma duc frumos la showroom. Nu ma plimb de colo colo, riscand sa dau de vreun magazin unde nu au ce imi trebe mie. Caz in care ar trebui sa il sun pe vecin, sa il intreb daca nu mere si de aia in loc de ailalta...
Apropo de sunat, va las, ca am un cartus de ales!

Bancuri

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, zilele astea, am mare chef de ras.
Obisnuiam sa citesc bancuri pe Facebook. Cu poze și toate cele, dar de când cu noul timeline, mă uit la poze haioase și atât. E destul de obositor să stai să forezi după bancuri pe acolo.
Revistele sau cărțile cu bancuri nu mai sunt ce erau odinioară...
Așa că m-am refugiat pe internet. Și cum zapam eu de colo colo, dau de Stiri Noi, unde am citit despre  un site. Și știți cum e: ia mă, să văd ce scrie și pe la ăștia! Slavă Domnului nu am fost dezamagită.Am gasit pe acolo bancuri din absolut toaaaaaaaaaaate categoriile. Am gasit glume .
Dar acestea nu sunt nici macar de departe preferatele mele! Mie imi plac cu olteni, cu ardeleni, cu moldoveni. Cu blonde mai citesc. Cel mai mult mi-a placut categoria bancuri tari.
Nu prea citesc eu asa ceva, dar au si  bancuri deocheate. M-am gândit ca se gasesc interesati, si e bine de stiut.
Am aflat câte ceva  bancuri noi. Și nu neapărat în sensul că sunt recent apărute. Pur și simplu bancuri mai puțin cunoscute, dar foarte bune, care merită date mai departe. Am avut cu ce mă lăuda la prieteni. Dar nu am spus de unde știu bancurile. :DUn adevărat magician al bancurilor, nu spune niciodată trucurile, nu? Prin trucuri mă refer la sursele bancurilor. Dar uite că vă zic vouă, să intrați, să citiți și să vă amuzați. Vă aștept cu păreri.
Vă zic și un banc? Hai că vă zic:

El și ea, după o ceartă pe drum cu mașina. Trec pe lângă două vaci.
El întreabă:
Rudele tale?
Ea răspunde:
Da, soacra și cumnata!

Vine vara

Vine vara...si eu ce fac? Stau in Bucuresti, ma topesc incet si sigur la caldura. Asta in timo ce toata lumea pleaca in fel de fel de vacante, profitant de tot felul de oferte ieftine sejur.
Oriunde deschid o pagina de internet nu vad decat sejur . 8 nopti, 9 nopti, 10 nopti.....cazare, plimbare. Tenerife, Thassos, Costa brava, transport cu avionul si multe numere de stele in anunturi.
Nu stiu cata lume profita de aceste oferte ieftine sejur sau cata lume isi permite. Ma gandesc ca daca tot sunt atatea oferte,au si clienti, nu?
Se pare ca nu mai sunt la moda simplele excursii, in care eu ador sa merg. Cu un rucsacel in spate, cativa prieteni de manuta, si off you go! Lumea a avansat, acum de cauta Coasta de Azur, Kusadasi si alte alea. Nu mai mergem cu cortul, mergem la hotele, mai ales cand ofertele includ vreo 20 din care sa alegem.
Insa pare sa se fi pastrat bunul obicei al pensiunilor. Linistite, mici, modeste. In alea chiar poti cunoaste un oras. Cel putin in genul meu de pensiuni. Ca daca deja are nu stiu cate imbunatatiri si isi pierde simplitatea, nu mai este o pensiune. Eu cand spun pensiune ma gandesc la ceva rustic, simplu, old school. La ceva care nu epateaza si unde nu te duci sa ai piscina la o aruncaura de bat si clubul peste drum.
Dar ma rog. Vremurile se schimba si trebuie sa ne schimbam si noi cu ele, nu? Cine stie? Poate o sa ma fac eu mare, si o sa am familie, si prietene cu familii, si o sa ii adun in fiecare vara, sa mergem in vacanta profitand de tot soiul de oferte. Dar asta numai cand o sa ma fac mare. Decamdata sunt mica si nu imi permit atata plimbareala. Deocamdata, trebuie sa imi placa marea noastra, si obiectivele turistice de la noi, pe care, desi superbe, nu le protejeaza nimeni.

Goblenele mamei.

Ca tot vorbeam zilele trecute de "lucru manual", mi-am amintit de goblenele mamei, Nicu si Oana. Ma gandesc foarte serios sa le caut cand ajung acasa, si sa il termin pe Nicu.
Sunt doi copilasi pe etamina, de vreo 4 anisori, care se roaga, in tablouri separate. Mama a reusit sa o coase in totalitate pe Oana, si nu aveam voie sa ma ating de ea sau sa incerc sa cos si eu, pentru ca la vremea aia urma sa schimb ochelarii, iar mamei ii era teama ca o sa imi maresc dioptriile chinuindu-ma cu gaurile mici ale goblenului. Oana cea in camasuta roz....mai ca imi dau lacrimile cand ma gandesc la ea.
Acum nu stiu cat de greu o fi sa gasesc ata goblen pentru Nicu. As avea nevoie, din ce imi spune memoria, de vreo doua nuante de albastru pentru camasuta de noapte, de putina ata goblen in nuanta pielii si de ceva nuante de aramiu pentru buclele de ingeras. Fundalul, daca imi amintesc bine, era alb.
Deja imi imaginez ce placut surprinsa are sa fie mama, cand am sa i-l trimit pe Nicu inramat frumos, cadou, prin prietenii de familie care mai dau prin Romania.
Ma intreb daca o sa isi aminteasca cat de mult o rugam sa ma lase si pe mine sa cos la goblene. Ma intreb daca stie ca uneori le coseam pe ascuns, cate un rand doua, sa vad daca le pot face uniform, iar apoi, asemeni Penelopei, le desfaceam.
Pacat ca am sa ma duc acasa luna viitoare abia. Totusi, m-a cuprins nerabdarea!