luni, 15 august 2011

Imaginea copilăriei

Am avut o copilărie simplă şi plină de năzbâtii, ca cei mai mulţi sau cele mai multe dintre voi. Corturi din pături în spatele casei, vara la bunica, plimbări cu vaca, apă la animale şi chinuit pui de găină, căţei şi pisici. Mersul pe deal, după fân sau mure, este cel care îmi revine în minte de fiecare dată, mai viu şi mai parfumat decât alte amintiri. Nu ştiu de ce, dar în copilărie, imaginile pe care le vedem sunt mai colorate. Greierii cântă mai frumos în ierburi, iar râurile curg mai lin. Izvoarele sunt mai reci şi au apa mai dulce. Sânzienele miros mai puternic, iar răcoarea ce străbate dealul la braţ cu vântul e mai plăcută.
Adultul de acum, Luciana, simte toate astea amintindu-şi. Au acelaşi farmec doar dacă ochii de copil se deschid în ea...Sper să nu pierd nicicând copilul...

























duminică, 14 august 2011

Pentru nervii tăi şi pentru PC-ul tău!

Imagine de aici
Stăteam eu astăzi, la un pas de a-mi smulge părul din cap că mergea calculatorul in reluare....şi mi-am adus aminte că am ceva link util pe la blogroll, in Fetele cu Sfaturile. Cum am citit deja articolele alea în perioada licenţei, am mers mai departe. Am găsit un site cu o mulţime de sfaturi. Am ales cuminţică Optimizare PC  am găsit ceva sfaturi bune, despre:

- o şmecherie cu memoria virtuală
- una cu memoria RAM care necesită descărcarea unui progrămel  

Plus, o mulţime de progrămele tip clean-up, care, cel puţin în cazul meu, zăpăcita care ştie doar Office, Trados, şi navigare pe net, sunt foarte utile!
E simplu!
Apeşi un butonel, şi iţi arată ce merge aiurea. Dacă scrie că o să afecteze PC-ul, nu mai treci la pasul următor, şi îţi cauţi de lucru alea două ore cât îi ia "gadgetului" să se hotărască să coopereze!


Eu mi-am ales două jucării noi, pe care abia aştept să le testez: Glary Utilities şi Win Mate T55.
Acum sper doar să işi facă treaba...

joi, 11 august 2011

Codul lui Da Vinci - Cartea şi Filmul

Am citit Codul lui Da Vinci recent, că urma să dau licenţa, şi trebuia să mă calmez cumva, nu?

Pentru cei care nu cunosc, este vorba despre Robert Langdon, care studia semnificaţia şi istoricul simbolurilor mitologice/ religioase...aţi prins ideea. Cred că simbologist ar fi în română....am pus gheruţa pe varianta în spaniolă...dădeam licenţa în engleză şi franceză, şi nu am vrut să fac discriminări între cele 3 limbi studiate.

Acu', Robert Langdon ăsta, aflat la Paris să îşi promoveze cartea nou lansată, este invitat politicos la Luvru, unde se întâlneşte cu Bezu Fache, un detectiv dat naibii, care îl suspectează de crimă. Victima ar fi chiar Jacques Sauniere, cel care se ocupa de relicve.

La locul crimei, muzeologul era întins pe jos, asemeni Omului Universal portretizat de Da Vinci. Pe jos, scrise cu sânge, se aflau câteva cifre scrise parcă la întâmplare, şi nişte litere, tot într-un aparent talmeş-balmeş. Situaţia se complică şi mai tare când apare Sophie Neveu, nepoata celui ce zăcea mort pe podea. Aceasta îl ajută pe Robert să scape, şi îi explică de ce era suspect: singurul mesaj aparent de pe podea era...găseşte-l pe Robert Langdon... Împreună, cei doi descifrează mesajul scris cu sânge, care se adresa tinerei, şi pornesc întro cursă nebună, la început prin muzeu, şi apoi prin întreaga Franţa, pentru a găsi capătul poveştii începute de bătrân pe podea: Sfântul Graal.

Între timp, Silas, călugărul care asculta întru totul ordinele tatălui său spiritual, episcopul Aringarosa, caută Graalul, călcând pe cadavrele ucise chiar de el.

În încercarea de a găsi comoara lăsate de muzeolog, Robert şi Sophie ajung, cu o casetă misterioasă şi hăituiţi de poliţie, la Sir Leigh, colecţionar înrăit de dovezi ale existenţei Graalului. Acolo, fata află cărei cauze îşi dedicase bunicul ei întreaga carieră, şi ce este de fapt Graalul.

Cum cartea a stârnit numeroase controverse, a apărut şi un film...

Cu Tom Hanks şi Audrey Tatou în rolurile principale, Jean Reno ca Bezou Fache, Ian McKellen în rolul aristocretului Sir Leigh, mai diabolic decât l-aţi văzut vreodată. Alfred Molina pe post de episcop, şi Paul Bettany în rolul lui Silas.
Un film ce abundă în nume mari, aşadar. Efectele sunt foarte credibile, deşi nu se respectă cartea întru totul. La urma urmei, eu m-am obişnuit cu  ideea că ecranizarea unei cărţi nu o să fie niciodată fidelă total.

Totuşi, filmul merită văzut, pentru că este bine regizat, scenariul este bine pus la punct, şi Tom Hanks este genial!




miercuri, 10 august 2011

Make Up Your Butterfly: Summer Icicles!


 Un alt gen de machiaj care îmi place la nebunie: o singură culoare, pastelată şi intensă, în diverse nuanţe.

Acu', poate o să vi se pară muuult mai intens pentru zi. Dar nu sunt tocmai eu omul care să facă lucrurile aşa cum sunt menite să fie, aşa că îmi păstrez non-comformismul şi în machiaj.






 Am folosit nuamţele din paleta de data trecută. Doar cele 3.


Dar cum la lumina din casă nuanţele nu se văd cum trebuie, m-am strofocat niţel pe terasă.

Având în vedere că am ochii mici rău, am trecut de la albul din colţul interior, prin turcoazul din mijloc, la albastrul intens din exterior.

Deşi tehnic vorbind, nu ar trebui să fardez pleoapa inferioară, pe mine mă gâdilă palmele mereu. Mi se pare că nu îmi micşorează ochii, aşa cum ar fi logic, ci le subliniază forma, întensificând nuanţa ochilor. Mi se pare că îmi face ochii să pară de ciocolată.
Pentru ca totuşi să nu fie doar o dungă lălâie sub ochi, am dat cu puţin alb în interior.

În caz că v-am dat vreo idee, şi vreţi să vă machiaţi aşa, aveţi grijă: nu mai daţi cu nuanţa aceea de iluminare sub spranceană. Culorile fiind oricum zurlii, dacă mai apare şi sidef în sus...ei bine e posibil să arate aiurea! Spun din experienţă! Încercaţi mai bine să daţi cu niţică pudră, cu ajutorul pensulei de fard, să nu se întindă sideful acela pe toată faţa.

Încă ceva: dacă purtaţi ochelari, go for it! Şo pe el cu toată viteza!
"Termopanele" ascund mult privirea. Aşa că vă evidenţiaţi ochii foarte frumos. Plus că nu prea aveţi cum să exageraţi cu intensitatea culorii! True story!

marți, 9 august 2011

Fluturele Bucătar: Supică de vară

 O reţetă mai mult decât simplă, pentru zilele călduroase de vară: supa de legume.

Vă trebuie o crăticioară cu un litru de apă, în care fierbeţi 2 cartofi medii. Bineînţeles, tocaţi cubuleţe.
Când încep să se înmoaie, adăugaţi jumătate de dovlecel, şi o ceapă tăiată cum vreţi voi. Eu prefer legumele tocate câââââât mai mare la supe. Ştiiiiuuu, sunt o ciudăţenie a naturii!
După ce se înmoaie puţintel şi dovlecelul, puneţi o roşie tocată.


Puteţi pune şi fidea, dacă vreţi. Eu, una, nu suport fideaua în....păi în nimic!


Supica asta este foarte bună vara, pentru că poate fi servită rece sau caldă, după gust, fără să îşi piardă savoarea.
Şi o poate face oricine, fără să îşi încinte nervii prin bucătărie cu o mână pe cratiţă şi una după cartea de bucate!

Sper să vă placă! În caz că încercaţi, Poftă Bună!


sâmbătă, 6 august 2011

Supă de litere, filmogenă! (leapşă)

Leapşa am luat-o de la Aditzzy. Mi-am însuşit-o de fapt. Trebuie să pun filmele care îmi plac în ordine alfabetică. Şi e cam aşa...

A- Animals United
B- Brother Bear
C- Charlie and the chocolate factory
D- Dorian Gray
E- Easy Virtue
F- Forrest Gump
G- G.I. Joe: The Rise of Cobra
H- Happy feet
I- The Illusionist
J- Just go with it
K
L- The Lovely Bones
M- Matilda, Mulan
N-  The Ninth Gate
O
P- The Prestige, The Polar Express
R- Ratatouille
S- Sherlock Holmes, Sleepy Hollow, Secret window
T- Tangled
U
V
W- Willow
X- X-men
Y-
Z- The Zookeeper

Nu am favorite chiar in tot alfabetul, după cum vedeţi. Doamne ce greu a fost să scriu fără să le comentez!

vineri, 5 august 2011

Make up your butterfly!

Zilele astea blogu' meu săracu' e zăpăcit!
Am gătit, am modificat coduri, bannere, blogroll, imagini, teme!

Ş-acu' m-a plesnit spoiala....Şi m-am gândit să vă arăt şi vouă, să vă minunaţi, sau, după caz, să aveţi de cine râde.



Eu mă machiez în funcţie de toane, şi folosesc produse relativ ieftine, că în Motru nu prea găseşti cine ştie ce produse "dă firmă".
Dar sunt mulţumită de ceea ce folosesc. De când citesc bloguri de profil, mi-am îmbunătăţit tehnica, şi nu mi se mai adună fardul în pleoapă.
Folosesc fond de ten uşor, de la Giordani (30 de lei), pudra Color Trend(parcă 9 am dat pe ea) şi Flormar(14 RON). Cea din urmă o folosesc pe post de fard de obraz, că, din neatenţie, geniul JE, a luat o nuanţă prea închisă....Şi cum cu blush mă fac precum un clovn pe jumătate demachiat, am apelat la pudră.




Fardul mono de la Gabrini costă cam 4 lei bucata, şi este foarte eficient dacă îl aplici cum trebuie. Am folosit nuanţa asta ca bază. Staţi liniştite, nu e aşa mată pe cât  pare.



Chestia asta se numeşte Quianyu. Cumpărată de la metrou, cu 3 RON. Îmi plac mult culorile tari, pastelate, în combinaţii care par simple, alese cu un strop de nebuneală.

Am folosit albastrul pe treimea din exteriorul ochiului, iar turcoazul pe mijloc.




Am început din exterior, pentru că rozul de aici se pierde mai uşor în nuanţele prezentate anterior. Culoarea mai deschisă e mai uşor de estompat la priceperea mea. :D








Şi cam asta a ieşit!


 Am pus ochişorii pe tipul ăsta de machiaj în urmă cu vreo 6 ani, şi de atunci îmbin culori aiurea!












Sper să vă placă ce a ieşit!  Dacă aveţi sugestii, le aştept cu inima deschisă!


P.S. : Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor...mi-a cam tremurat mâna!

  




Leapşa livrească

Am făcut mai demult o variantă scurtă a acestei lepşe...iar acum am luat-o de la Adelina!

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Orice...hartoage, pixuri...reclame de alea de pizza care se împart în cămine...bilete de tren sau muzeu...

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Nu. Dar în caz ca citeşte careva "sus-pus", ziua mea e in octombrie!

3. Citiţi în baie?
Reviste. :D

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, şi mi-a trecut! Am deja un blog!

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Faina ideea! Păcat că unii cumpără aşa ceva pe post de ornamente! (bibelorile are so 98!)

6. Care este cartea preferată?
Dracula! Ideea fragilităţii unei fiinţe atotputernice îmi dă speranţa că dracu' nu e aşa negru!

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nup...dar citate mai recitesc.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Aş admira de la distanţă.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Mie da...dar nu tuturor le place să asculte aşa ceva...

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Nush...ba e film, ba citesc un blog...ba sunt la bibliotecă şi o văd acolo....strălucind....

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Urăsc lectura obligatorie...cărţile pe care le citim sunt oglindirea personalităţii fiecăruia, nu litere de lege!

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Oriunde se stă comfortabil!

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Da! Uneori..deşi dacă mă prinde povestea, nu mai aud nimic in jur!

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Nuuuu! Dacă nu e blog, ar face bine să fie pe hârtie!

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nu am preferinţe.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Evadare.

miercuri, 3 august 2011

Blogoteca

Este cea mai buna idee in materie de comunitate de bloggeri de care am dat in ultima vreme. Si cam singura ce e dreeeept...ceea ce face initiativa cu atat mai laudabila!
Aici ne adunam şi vorbim despre blogurile noastre mult iubite. Despre teme, aranjare in pagina, facebook, bannere, link-uri, schimburi si ce mai vreti voi. Discutii constructive, intre oameni care impartasesc aceeasi pasiune. Oameni care se ajuta cu sfaturi si pareri, indiferent de cat trafic are fiecare, indiferent de subiectele abordate pe blog.
Daca vreti sa va alaturati, sunteti bineveniti!
Puteti vizita cativa blogăraşi chiar in noua pagină, pe care am făcut-o să le arăt cât îi susţin, Blogotecă.

marți, 2 august 2011

Fluturele bucătar: Pizza cu ton!

Între tentativa de gogoşi de acum doi ani    şi pizza făcută azi în casă, muuuultă vreme s-a scurs, iar eu am învăţat multe în materie de gătit.
Mi-am cam pierdut dexteritatea la sucit oale şi tigăi, dar deh! Sunt acasă, aşa că am de gând să îmi recapăt veleităţile de gospodină. Îmi pare rău că m-am trezit aşa târziu să fac poze.

Am să vă spun cum am procedat. Poate o să încercaţi şi voi, că nu e greu! Nu de alta, dar mie îmi place gătitul comod, cu ingrediente puse ochiometric. Mă loveşte pofta de câte ceva bun brusc, pe nepusă masă, aşa că improvizez. Nu fac nimic "ca la carte" sau cum se face. Ori nu am ingredientele necesare, ori sunt prea conformiste să mă atragă. :D

Pentru blat, am folosit aşa:
- 2 ouă (nu râdeţi, două au fost! :D)
- cam jumatate de kilogram de făină
- o cană mare de apă călduţă
- jumătate de cubuleţ de drojdie (Dr Oetcker)
- puţină sare
- cam o lingură de zahăr
- ulei

Eu am pus într-un vas făina, drojdia, sarea, zahărul şi ouăle. Am frământat bine, cat să încorporez acele ouă, după care am pus câte puţină apă. Cât să cuprindă restul făinii. La stadiul acesta, treaba a devenit lipicioasă, şi am început să adaug făină şi ulei, câte puţin,  până am considerat eu, cea nepricepută la aluaturi, că am obţinut ceva care va fi comestibil după coacere.

"Umplutura" acum:
- 3 roşii
- vreo 5 triunghiuri de brânză topită (doar de asta aveam prin casă - v-am zis că improvizez...)
- 2 conserve micuţe de ton
- măsline
- ciuperci
- 2 ouă
- un cubuleţ Maggi (ideea fratelui meu)
- busuioc

Înainte de a felia roşiile, le-am fiert cam 2, 3 minute. Dacă faceţi aşa, devin mai moi, şi se cojesc uşor (eu am făcut asta de "dragul" cojii :D).
Peste blatul de pizza, întins ca la carte de fratele meu, am "uns", dacă se poate spune aşa, triunghiurile de brânză topită, iar peste ele am pus felioarele subţiri de roşii, măslinele tăiate rondele (erau fără sâmburi), tonul şi ciupercile (bineînţeles, felii şi alea).
În zeama de la roşii, pe care o păstrasem, am dizolvat cubuleţul de supă, am pus busuiocul şi ouăle, şi am bătut bine. Am folosit ouă nu neapărat că aşa se face (habar n-am care e procedura standard) cât pentru a întinde uniform "condimentele".
Am copt pizza în tava de la cuptor, unsă cu uleiul în care fusese tonul. Era ton în ulei de floarea soarelui, şi sunt genul care nu aruncă nimic de prin bucătărie până nu se asigură că nu e bun de nimic.

La cuptor a stat cam 20 de minute. Produsul finit arată mai bine ca în poză, nu vă fie teamă!
Dacă vă surâde reţeta câr de cât, vă invit să o încercaţi. Aveţi cam 99% şanse să vă iasă, dacă mi-a ieşit mie!
Distracţie plăcută la gătit, şi poftă bună, după!

P.S. : Dacă o să aveţi nevoie de un moment de umor cândva, am să vă spun povestea gogoşilor! :D