Leapşa fluturaşei...

1. Ai o poreclă?

Aha...Corli! Deşi nuj cât e de poreclă...

2. Unde locuieşti?

Bucureşti

3. Ce înălţime ai?

1.63 şi îmi plaaaceeee!!!

4. Ai zi onomastică?

Aha

5. Cu ce te ocupi?

Studenţia...

6. Ai fraţi sau surori?

Un frate mai mic.

7. Limba maternă?

Româna

8. Limbi vorbite?

Engleză. franceză şi spaniolă.

9. Colecţii?

Nu am.

10. Număr la pantofi?

37

11. Şcoli absolvite?

Liceul e ultima.

12. Materia preferată?

Mai nou, interpretarea. Chiar dacă mă tot fâstâcesc!

13. Ce hobby-uri ai?

Citul şi plimbările.......şi filmele.....şi atât...

14. Bani de buzunar?

Nu ştiu dacă trec drept bani de buzunar de îndată ce trebuie să te descurci singurică...am mai degrabă buget.

15. Dorinţă?

Să fie weekend odată....

16. Vise?
Le ţin pentru mine.

17. Număr norocos?

7 cred

18. Ai vrea să revezi…

Narnia! La nesfârşit! Şi pe buni...dar asta doar în vise...

19. Ai animale de casă?

Nu.

20. Sentimentul cel mai preţuit?

Încrederea...în mine sau alţii

21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?

Cea în care mi-am dat seama că nu sunt singura singuratică şi că pot fi singură alăturii de alţii....nu dăm detalii..

Cine mai vrea, să poftească!

Revenii!!!

2 săptămâni fără postări...vă vine a crede?
Şi prin câte a trecut in ultimele 3 săptămâni....câte NU am făcut...
Dap...NU am făcut...NU am putut zâmbi, NU m-am bucurat de începutul de primăvară, NU am putut mânca! Nu am putut mânca EU, aia care când i se pune pata mănâncă până cade lată! A naibii astenie! Totul a culminat când au venit doi amici, să ne cunoaştem după un an de mesengereală, iară EU, depresiva lu` pejte, am stat bebelou pe bancheta dan spate a maşinii, cu un zâmbet trasat cu forţa pe faţă. Bieţii copii nu aveau nici o vină! Mă mir că m-au salutat pe mess a doua zi şi încă răspund la mesaje! Sincer mă mir!
Şi am venit din vacanţa de Paşte, după 7 zile de vegetat acasă. Am dus dorul Bucureştiului. Pentru prima dată în viaţă, m-a durut capu de la linişte. Parcă ieşisem din priză...lipsea ceva! Şi am revenit la cămin, şi mi-a revenit şi energia...Mă simt mai bine ca oricând!
O dată cu energia au venit şi profii : "Ştiţi...săptămâna viitoare e săptămâna limbilor străine...despre ce aţi vrea să faceţi o prezentare?" Bineînţeles, prezentările nu au fost şi nu sunt obligatorii. Dar deh! Nu e obligatoriu, dar e cazul! Nu poţi să stai să vegetezi când 30 de oameni îşi dau sufletul de amorul artei!
Şi am început săptămâna în forţă, cu poftă de viaţă, haine noi făcute cadou de mami şi...o găleată de praf în plămâni!!! Că s-au apucat ăştia să renoveze modulul. Şi am răguşit...am şi răcit pe urmă...
Aşa că ieri şi azi m-am dopat cu fervex şi am bagat lamâi şi ceai pe unde am apucat, să nu vorbesc ca din botoi. Am şi reuşit oarecum. După ce ieri am dat chix la două prezentări în două cursuri, azi am făcut faţă cu brio, iar acum mă chinui să coc o a cincea prezentare. Aşa că...ţineţi-mi pumnii!
See ya later aligator!

Primii un premiu!!! Fatăăăă!!!

1. Sa postezi premiul.
Aşa...
2. Sa spui din partea cui este oferit.
Mulţumesc Ade! 
3. Sa oferi premiul altor 12 prieteni.
Yooooy..... Să vedemus....
Andreea 
 Ame Libre
Sorina
Oana Maria
Ioana
Prometeu
The girl with yellow shoes
Josette
Gabriela
Diana
5zambete
Butterfly
4. Sa afisezi link-u' lor.
Aşa...
5. Sa le dai de stire intr-un comentariu pe al lor blog.
Am făcut şi asta...
6. Sa faci o lista cu 10 lucruri care-ti plac.
Cola
Cafeaua
Pisicile
Buburuzele
Lupii
Cronicile din Narnia
Ciocolata neagră
Scrisul
Ploaia
FeFe...tele de treabă :P

Ete că am terminat şi cu premiul....
See you later aligator!

Fluturi prin tei...

Lucianna

 

 

I am a Canna What Flower Are You?

Singură...

M-am născut în urmă cu vreo 20 de ani, într-o noapte rece de toamnă. Sau mai bine zis într-o dimineaţă. Era cam ora 4. Ziua se bătea straşnic să dea întunericul din calea ei. Afară era beznă.
Dar mie nu mi-a fost frică. Am venit oricum. Am venit singură. Fără nimeni altcineva în jurul meu. Nu mai ştiu cine era pe acolo când am ajuns. Dar asta îmi amintesc foarte bine. Eram Singură!
Şi singură aveam să fiu şi mai târziu. La grădiniţă şi la şcoala primară. Pe la vreo 10 ani a apărut o oarecare rază de lumină. O rază care însă a plecat câţiva ani mai târziu.
Singură am început să mă plimb pe unde apucam, dar nu prea mult că Motruleţul e mic. Singură am început să mă bucur de ploaie, de soare, de vânt şi ninsoare.
Singură am început să cred că există pe undeva cineva care mă înţelege şi că omul are o jumătate cu care urmează să îşi trăiască viaţa.
Singură m-am trezit la realitate. Din cei 6 sau 7 miliarde de oameni de pe planetă, eu sunt fata fără jumătate.
Nu ştiu de ce. Poate că eu sunt de fapt întregul sau poate că este destinul meu să rămân la fel la fel de mică şi incompletă cum m-am născut.
Faza este că m-am născut singură şi tot singură am să şi mor.
Doar eu cu mine....nimeni şi nimic altceva...

Metaforic vorbind....

Vezi fericirea, dar fericirea nu te vede pe tine. Te apropii...îi fluturi vesel mâna în faţa ochilor. Dar nimic! Parcă nici nu exişti! Te depărtezi uşor. O analizezi cu atenţie...Oarbă nu pare!
Te gândeşti să o ignori, dar nici asta nu pare să funcţioneze. Ea...se uită după ceilalţi. Pe unii îi ia în braţe, pe alţii îi sărută pe obraz. Pe tine de ce nu te vede?
Ei bine dragii mei, fericirea e la feminin. E capricioasă. Îi place să vadă şi să simtă că o vrei. Se hrăneşte cu dorinţa ta. Îi place să vadă cu coada ochiului cum încerci să o atragi şi să îţi întoarcă spatele tocmai când credeai că te-a văzut.
Se mai întoarce o dată, se uită peste umăr şi pleacă legănând şoldurile în cel mai provocator mod cu putinţă.
Fericirea nu-şi dă seama că are nevoie de tine! Nu ştie că se hraneşte cu emoţiile pe care ţi le provoacă. Fericirea crede că eşti un simplu om. Fericirea crede că te atrage, când de fapt tu o atragi pe ea. Are nevoie de tine, să simtă că poate domina, că deţine controlul asupra cuiva.
Tu vei înţelege că fericirea este în mâinile tale şi că tu hotărăşti dacă o păstrezi sau îi dai drumul.
Decide acum : o laşi sau nu să joace cartea seducţiei?

Curajul

Dacă aţi văzut "Harry Potter şi Piatra Filosofală" l-aţi auzit pe Dumbledore spunând, pentru a motiva punctarea lui Poponeaţă, că este greu să lupţi cu inamici, dar mai greu încă este să lupţi cu prietenii. Eu aş spune că cel mai greu este să lupţi cu tine însuţi. Mai ales când dai de realitate. Şi începi să te schimbi. Nu îi mai ai pe mami şi pe tati. Devii mai responsabil(ă), mai ordonat(ă). Nu mai eşti ca înainte. Rămâne esenţa ta. Rămân uneori, ca în cazul meu, şi slăbiciunile. Începi să te zbaţi, pentru a recupera ceva din inocenţa de altadată. Dar nu o vei mai avea nicicând. Aşa că încerci să canalizezi energia asta negativă spre ape mai liniştite. Încerci să gândeşti pozitiv. Să faci CEVA. Orice, numai să mişti. Odată ce ai înţeles că nu mai poţi face nimic să te întorci, ai câştigat o bătălie. Vei avea la activ o victorie, care îţi va da aripi. Mici, transparente şi fragile. De fluture, cum spun eu. Dar aripi. Va trebui totuşi să înveţi să zbori. Va trebui din nou să lupţi cu tine însuţi. Cu teama de înălţimi, cu emoţia unei noi experienţe. Eu cred ca vei mai aduna o victorie. Tu ce zici, vei câştiga războiul?

Am găsit un cântecel care mie îmi place mult de tot şi zic eu, se potriveşte postării. Sper să vă placă!

Asculta mai multe audio Muzica

Dimineţi de primăvară...

Îmi place ninsoarea...atâta timp cât încetează în martie. M-am săturat de frig. De alea n-şpe straturi de haine pe care le iau în fiecare dimineaţă. Aproape am facut alergie la bluze pe gât. Mi s-a acrit de halul în care mi se face tenul de la frig şi de mutra de fată plângăcioasă pe care o capăt de câte ori lăcrimez de la vânt.
Azi însă a fost altfel. Azi a fost soare. Azi cerul a fost senin, aerul a mirosit a proaspăt. Aşa că am ieşit din cămin. M-am plimbat pe lângă universitate, prin energia dimineţii. Era să-mi crap tărtăcuţa, oricum fragilă, din cauza poleiului, dar deh! Tragem aer în piept, nu mai mergem cu căpşorul în nori....
M-a luminat începutul ăsta de primăvară. Sper să continue. Să ne mai facă să zâmbim, că e nevoie după atâta gri, atâta sesiune...
Şi, în timp ce păşesc tremurând pe trotuarul ca oglinda, încep să fredonez, ca pentru mine : Dimineeeţi cu ferestre deschiseee....Dimineţi cu săgeţi de cocooor...


Asculta mai multe audio Muzica

Narnia

"Cronicile din Narnia" sunt genul de carţi de care am prins drag pe la vreo 8 ani. O lume plină de magie, condusă cu multă înţelepciune de un leu rege (Aslan). O lume în care animalele vorbesc. O lume în care creaturile mitologice sunt ceva obişnuit. De la centauri care citesc viitorul în stele până la fauni acrobaţi. Bursucii au cea mai bună memorie dintre toate vieţuitoarele, veveriţele sunt mesageri, iar urşii grăsuţi sunt...sunt...sunt naivi şi neîndemânatici.

Nu există oameni în Narnia. Oamenii trec prin Narnia. Îi influenţeaza uneori istoria. Însă Narnia nu este tocmai pentru ei.

Cronicuţele sunt de fapt şapte cărţi. Ordinea lecturii, aşa cum o recomandă autorul, este aceasta :

Nepotul Magicianului

Leul, vrăjitoarea şi dulapul

Calul şi băiatul său

Prinţul Caspian

Călătorie pe mare cu Zori de Zi

Scaunul de argint

Ultima bătălie
Am citit până acum numai "Prinţul Caspian". În engleză. Am găsit-o în Cărtureşti. Din păcate, când m-am întors după "Nepotul magicianului" nu mai existau pe raft volume ale seriei. M-a bucurat faptul că mai sunt fani, dar parcă aş fi vrut să fie al meu volumul. Însă altcineva îi răsfoia paginile, în timp ce eu mă holbam la o ediţie despre "Harry Potter".
Engleza lui C. S. Lewis este una superbă, a unui bunic ce povesteşte nepoţilor cum stă treaba prin Narnia, de parcă l-ar fi cunoscut pe Aslan în persoană.
Dacă şi vouă vă plac animăluţele inteligente şi creaturile de pe alte lumi, sau dacă pur şi simplu v-a placut "Harry Potter" şi vreţi să citiţi o altă carte despre o lumi secrete în care numai cei aleşi ajung, vă recomand cu căldură cronicuţele.